Abonare Online

:

EDITORIAL

  • MAREA UNIRE MAREA UNIRE
    Marele istoric și patriot Nicolae Iorga spunea că cea mai mare faptă din viaţa neamului nostru a fost înfăptuirea României unite, a statului unitar care a adunat la 1 decembrie 1918 aproape toate pământurile istorice locuite de veacuri de români. Această uriașă operă de reîntregire a…
    Join club

Abonare Online

banner

Caută

Invitatul de onoare - Iulian FILIP, scriitor, folclorist, grafician:

Miercuri, 15 Februarie 2017 14:07
  • Autor:  Gheorghe Budeanu

Masa de scris – câmpul meu de munci plăcute…

- Domnule Iulian Filip, de la debutul editorial din 1974 cu placheta de versuri „Neîmpăcatul meșter”, apoi cu „Cerul fântânilor” în 1977, continuaţi să rămâneţi un… grădinar al cuvintelor: creaţi, vorba lui Mihai Cimpoi, adevărate bijuterii lirice sau, precum spune Vasile Romanciuc, alegeţi pentru copii cuvintele cele mai vesele și mai pline de lumină. Această iarnă cu ce vă prinde pe masa de scris?

 

- Cu dări de seamă e plină masa mea de scris, dragă Gheorghe. Și pentru Academie trebuie să argumentez banii statului, alocaţi sectorului de folclor din cadrul Institutului de Filologie unde activez. Și Ninei Josu, colegei noastre de la Literatura și Arta, trebuie să-i răspund la cele două întrebări tradiţionale la hotar de ani: cum îl petrec pe 2016? și cu ce gânduri îl întâmpin pe 2017? Acum - la ceea ce am înţeles că m-ai întrebat pentru începutul acestui dialog... Tot în dialog, la îndemnul editurii Prut, Mariana Harjevschi, directorul Bibliotecii Municipale B.P.Hasdeu, cu mine pregătim o carte în colecţia „Dialoguri la gura sobei”. Îţi divulg și titlul, ca să mă leg public (cu jurământ de afurisenie) că n-o să încerc să-l mai schimb: Balanţa Vărsătorului – vederea mergătorului. Alături de acest proiect e o piesă mai veche, jucată timp de zece ani la Satiricus – I. L. Caragiale, pe care teatrul intenţionează să o readucă în repertoriu. Dar noutatea cea mai... nouă e o nuvelă pentru adolescenţi - Clepsidra bunelului sihastru. De bagatelele grafice și de pictură nu-ţi mai spun – acestea trebuiesc văzute. Important e că mi se întâmplă…

 

- Sunteţi apreciat nu numai ca scriitor, autor al unui mare număr de cărţi de poezie pentru copii și pentru maturi, dar și ca pictor, dramaturg, grafician, autor de texte pentru cântece, cercetător știinţific, prezentator de emisiuni TV, coordonator de proiecte culturale… Și mai ce? 

 

- Mulţumesc pentru portretizare, Gheorghe!... Îmi place să merg pe jos distanţe considerabile. Pot lucra din mers, fără masă de scris. Când ești în mișcare simţi la modul cel mai direct cum ţi se activizează receptoarele, antenele, cum ţi se domolesc tensiunile și te alegi cu un ochi echilibrat de văzut lucrurile și pe sine între toate... Sunt un mergător pe distanţă lungă, (aproape) știutor de calea hărăzită mie.


- Aţi venit în literatură împreună cu o generaţie de aur: Leonida Lari, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Nicolae Vieru, Victor Dumbrăveanu… Cum explicaţi azi acea explozie de talente, care atunci s-a întâmplat nu numai în literatură?


- Mai adăugă-l pe Efim Tarlapan, nu o uita pe Marcela Benea, tot aici e locul lui Ion Hadârcă... Ce frumoasă precizarea ta cu... nu numai în literatură! Superbii compozitori Gheorghe Mustea, Ion Macovei, Tudor Chiriac, Constantin Rusnac... Pictorii, cineaștii, actorii, regizorii din aceeași generaţie... Cam toţi suntem copiii aduși dintr-o foamete, dintr-o secetă pe terminate. Veneam din mărturiile cutremurătoare, încă foarte proaspete, despre felul oamenilor înfometaţi, care mureau ca muștele pe drumurile baștinilor noastre, sub garduri... Apoi și de groaza muncii în kolhoz, unde... nu prea orizont, nu prea perspectivă. Unica speranţă părinţii – în primul rând ei, sărmanii, păţiţii! – o vedeau în carte. Că și pe-aici, pe partea școlii, un fel de foamete organizată, o secătuire programată, ca să nu ajungem la adevăratele izvoare... Sângele apă nu se face, zice... legea vaselor comunicante, și ajungeau pe căi nebănuite cărţile românești, pe care le treceam din mână în mână, pe ascuns...


- Dacă vi s-ar oferi o asemenea posibilitate, cu care dintre decanii literaturii basarabene aţi dori să sfătuiţi, în primul rând, și de ce anume cu ei?


- Am sfătuit pe îndelete câţiva ani buni cu Vasile Vasilache - și pentru reviste, și pentru televiziune, și la Casa Greierului, și la casele de creaţie ale scriitorilor... Poate cu Ion Druţă mi-ar plăcea să redactez o șansă unicală de a-mi preciza relaţia domniei sale cu Sofia mea. Ghica Vodă a lui Druţă e peste calea ferată de Sofia. Ocazia cu șansa a fost prin 1976, când am ajuns la Moscova la o Consfătuire unională a tinerilor scriitori. Evident, râvneam o întrevedere cu Ion Druţă. Și ne-a invitat la el acasă – eram cu Vasile Romanciuc, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Nicolae Vieru și Victor Dumbrăveanu... Când mi-a venit rândul să mă prezint, Druţă l-a pomenit pe străbunelul meu fântânar: a, moș Costăchel... Câtă Sofie regăsesc
eu și câtă a strecurat-o în opera sa scriitorul? Iar dacă sugerai decani mai veterani decât Vasilache și Druţă, he-he, mi-ar fi de mare folos să sfătuiesc cu impresionanta instituţie Bogdan Petriceicu Hasdeu – despre mitologia românilor interferată cu mitologiile grecilor, romanilor, egiptenilor, indienilor; apoi despre folclorul românesc; apoi... Dacă mi s-ar oferi o asemenea posibilitate... 

 

- Fără care dintre cărţile Dumneavoastră nu aţi putea porni la un drum lung?


- Cărţile au drumul lor spre librărie, spre bibliotecile publice și cele personale. Cred că numai eu posed întreaga colecţie de cărţile mele. Dar la drum lung îmi iau doar câteva cărţi micuţe, un fel de cărţi de vizită pentru eventuali întrebători de mine la careva răscruce (unde lipsesc bibliotecile). La drum lung mă asigur că am câteva pixuri, creioane, carnete suficiente (și pentru scris, și pentru grafică) și... pescuiesc stările deosebite oferite de drumul... lung, ca să nu-mi scape darurile clipelor deosebite, când altfel vezi și auzi lumea.


- Știu că mergeţi des la întâlniri cu cititorii, în special – cu cei mici. Din discuţiile cu ei, ce părere aveţi despre actuala literatură pentru copii? Ce o onorează și ce-i lipsește?


- E constatarea publică a academicianului Mihai Cimpoi că avem o literatură pentru copii de certă valoare, contribuţie indiscutabilă a literaturii basarabene pentru literatura română. O onorează împlinirile și aprecierile naţionale și internaţionale. Lipsește raţiunea de stat pe măsura importanţei acestui segment – de semănătură! – ca să valorificăm întregul potenţial al împlinirilor scriitorilor dedicaţi copiilor.


- Pe la sfârșitul secolului trecut aţi fost șef al Direcţiei Cultură a Primăriei Chișinău. Regretaţi proiecte pe care nu aţi reușit să le realizaţi atunci? Ce lipsește azi vieţii culturale din Chișinău?


- Pe timpul lui Serafim Urecheanu denumirea exactă era Departamentul Cultură al primăriei Chișinău... Am venit în birocraţie, ispitit de două curiozităţi: 1) chiar cum se strică un poet când ajunge șef și 2) dacă se poate promova și realiza un vis de calibrul proiectului Satul TREI IEZI. Pe acesta al doilea nu l-am împlinit și-l regret până acum. Nu-s violent, încerc să iert, dar nu pot uita că proiectul pentru care am venit la primăria capitalei a fost la un pas de realizare, dacă nu era Voronin, care a anulat lansarea șantierului. Și Mircea Snegur, și Petru Lucinschi au încercat să găsească rezolvarea economică a proiectului, dar abia în anii domniei lui Voronin a apărut Alexei Leahu cu proiectele lui anume în acest domeniu, iar prin Alexei au fost atrași trei investitori nemţi, investitori de calibrul proiectului. Președintele comunist a semnalat undă verde pentru relaţiile și contractele cu nemţii, iar apoi și- a luat de seamă că Filip e de altă... culoare. Asta nu trece, nu se uită! Ce-i încurca lui Voronin să aibă Chișinăul un parc de agrement tip Disnyland?... Pe de altă parte, cred, totuși, că am avut prea puţină pricepere managerială, diplomatică, economică. Eram bine intenţionat, dar îmi trebuia un pic mai multă cărturărie în administrare. Dacă aveam aceste repere, realizam și problema noului edificiu pentru Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu. Apropo, la momentul înscăunării mele se încheia tranzacţia primăriei cu Federaţia Rusă – se ceda terenul cu fundamentul deja turnat al proiectului noului edificiu B. P. Hasdeu... Cred că nu era aidoma Ambasadei Rusiei, dar era exact pe locul respectiv... Încă nu înţelegeam unde am nimerit, ce mi se încredinţează să administrez, ce depinde de mine și cât de tare... să mă doară inima pentru câte ni se cuvin, dar ni se fură.

 

- Satul Dumneavoastră de baștină a furnizat spiritualităţii noastre o seamă de personalităţi, iar 2013 a fost pentru drochieni Anul Iulian Filip. Cum explicaţi un asemenea izvor de spiritualitate la Sofia? 

 

- Mulţumesc în mod deosebit pentru acest subiect! Scriitorii Lidia Istrati, Valeria Grosu, Boris Schiţco, actorii Iulian Codău (scria și poezie, sculpta în lemn), Iulian Pâslaruc, Igor Caras (cu mama din Sofia), pictorul Vasile Toma, arhitectul Boris Grisunic, dinastia de muzicieni Paterău, academicienii Ion Tighineanu, Nicolae Filip, medicii celebri Iulian Glavan, Gheorghe Brânză... Sofia constituie împlinirea vrerii soţiei lui Dementie Hasnaș, proprietarul acestor moșii, să întemeieze un sat nou mai ferit de șleahul controlat de tâlhari. Întemeietorul Sofiei e Ioan Hasnaș, care a năzuit un sat deosebit, atrăgând (mutând) familii de gospodari vrednici din sate vrednice – din Bădicenii Sorocii, din Strâmba cea de sub Bălţi, din Mândâcul Drochiei. Mahalalele sofiene se numesc astfel până azi: Mândiceni, Strâmbeni, Bădiceni. Mahalaua Rușilor vizează și cele douăzeci și cinci de familii de ruteni din Sângera Hotinului, pe care Ioan Hasnaș i-a atras pentru abilităţile lor în domeniul zarzavaturilor. Dar, am descoperit mult mai târziu, că pe moșia Sofiei existau temelii milenare din epoca Cucuteni – o localitate îngropată de timp, așezare cu 500 de gospodării, structurate circular, concentric... E ceva cu acest loc – o abundenţă de izvoare și temelii vechi! 

 

- Ziceam: de la Sofia se trag personalităţi notorii în viaţa intelectuală a republicii, în plus, la Chișinău mai există și o asociaţie a sofienilor, membrii căreia ar trebui să mai treacă și să mai stea la sfat cu rudele de acasă,
pentru că – vedeţi ce se întâmplă? - la recentele alegeri prezidenţiale cei mai mulţi dintre băștinașii Dumneavoastră au preferat candidatul socialist. Oare chiar să le placă sofienilor un șef de stat care promite să reorienteze politic societatea noastră spre Rusia și să stopeze îmbrăţișările românilor de pe cele două maluri ale Prutului?

 

- Îmi pare rău pentru această întrebare. Nu știu dacă remediul pe care-l sugerezi să fie imediat suficient. Întâlnirile mele cu sofienii sunt permanente și diferite. Argumentul meu în dialogul cu sofienii în vârstă, care, pe de o parte, se plâng că odraslele lor au fost nevoite să plece pe lumea vânătă (o formulă mai modernă de deportare – cine-s regizorii?), iar, pe de altă parte, tot pe sforarii dezrădăcinărilor îi votează, ar suna cam astfel: voturile nostalgice ale părinţilor și buneilor pustiesc satele noastre, invadând lumea largă cu basarabenii ce nu mai văd remediu acasă.


- După absolvirea Universităţii în 1970, v-aţi angajat ca cercetător știinţific în sectorul folclor al Secţiei de etnografie și studiul artelor de la Academia de Știinţe a Republicii Moldova. Pe parcursul anilor, aţi promovat și continuaţi să promovaţi tradiţiile populare. Consideraţi că, scăpând de regimul autoritar sovietic, basarabenii s-au reîntors pe făgașul dezvoltării autentice a tradiţiilor noastre populare? 

 

- Complicată întrebarea. Autenticitatea folclorului, tradiţiilor populare e legată de niște precepte vechi, care ocroteau tezaurul nostru popular de modernizări pestriţe. Interpreţii actuali de folclor, de obiceiuri sunt cărturăriţi, ei înţeleg ce fac, înţeleg convenţionalul preceptelor, cunosc cărţile cu textele folclorice, apelând la aceste repere moderne pentru a emite scenarii mai bogate, cu efecte mai sigure... Rezultatele constituie un material foarte curios de cercetat. 


- Care erau cele mai frumoase spectacole în timpul sărbătorilor de iarnă la Sofia, în general - în nordul republicii?


- Când eram mic și ardeam de nerăbdare să pornesc cu colinda, cu plugușorul, nu exista o imagine mai fericită decât ceea ce-mi arăta închipuirea: toate neamurile mă așteptau cu nasurile în fereastră, ca să-mi audă mesajele ovaţionale și să mă răsplătească!... Mai târziu înţelegeam căldura casei noastre, frumuseţea pașnică a colindei Trei crai de la răsărit, pe care o putea cânta îndeosebi sora mai mare, Alexandra, dar ei i se asociau și părinţii, și eu cu sora mai mică, Lida. 

 

- Vă mai amintiţi un colind deosebit din copilăria Dumneavoastră?


- Îmi plăcea o împreunare de versuri din colindă, unde adia a frumuseţe arhaică de la a cui sunt aceste curţuri? Le-am folosit de camerton și am comis o colindă a mea, pe care aș zice-o acum... 

 

A cui sunt aceste curţuri 

pe la geamuri cu grei ţurţuri, 

ţurţurii de-argint curat?

A cui e acest palat?

Că și eu am un bordei

unde-s fericit cu-ai mei.

Din pragul bordeiului,

de din umbra teiului

mult mi-i drag orișice om,

orișicine-mi pare-un domn,

când îl văd la a lui casă,

când îl văd la a lui masă

că i-i drag între ai săi,

ca mie între ai mei,

că i-i dreag palatul său

mai mult ca bordeiul meu.

 

La anul și la mulţi ani buni de trăit și de împlinit!


- Vă mulţumim!

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 1152 ori

Tranzactii

Recomandat

MEM Sigla

 

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Galerie Foto

Galerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_foto

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova