Abonare Online

:

EDITORIAL

  • Școala și învățătorul Școala și învățătorul
           Școala este temelia pe care se construiește prezentul și viitorul societăţilor moderne. Statele care au neglijat învăţământul sau l-au amânat pentru timpuri mai bune, au ieșit din competiţia mondială și au rămas în afara dezvoltării și prosperităţii. Sărăcia multor ţări se datorează, în primul rând, nepăsării…
    Read more... Join club

Galerie Foto

Galerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_foto

Abonare Online

Campanie NATURA

Apa noastră cea de toate zilele: un subiect mereu actual

Miercuri, 05 Aprilie 2017 07:46
  • Autor:  Ana APINTEI

Noţiunea de sănătate este în mod firesc legată de calitatea apei pe care o consumăm. Cu excepţia aerului, nu există nici un alt element din natură mai important pentru viaţa şi organismul uman ca apa. În 2010 dreptul la apă potabilă a fost inclus în lista drepturilor fundamentale ale omului şi este prevăzut în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Apa îmbuteliată – cine o verifică?
    Fiecare stat, în teorie, este dator să aibă grijă de calitatea apei potabile şi să asigure accesul populaţiei la apă de bună calitate. Acest lucru se referă la distribuţia şi alimentarea cu apă, construcţia de apeducte, îmbunătăţirea staţiilor de filtrare, dar şi controlul periodic al apei potabile prin intermediul instituţiilor specializate. Necesitatea de a verifica calitatea apei este valabilă atât în cazul sistemelor de alimentare publice, cât şi în cazul apei din comerţ – cea pe care o cumpărăm în sticle de plastic în convingerea că e o alternativă mai bună faţă de apa de la robinet.
În Republica Moldova, instituţia care se ocupă de monitorizarea calităţii apei prin intermediul analizelor este Centrul Naţional de Sănătate Publică. Acest Centru este responsabil de autorizarea agenţilor economici care vor să furnizeze apă de consum în comerţ. Producătorii autohtoni trebuie să treacă printr-o serie de proceduri, începând cu autorizarea şi apoi avizarea sursei de apă (prelevarea probelor, examinarea normelor sanitare, efectuarea investigaţiilor de laborator). Apoi producătorul trebuie să prezinte autorizarea de funcţionare a secţiei de îmbuteliere, iar CNSP este responsabil de investigarea apei îmbuteliate şi ulterior emite un aviz sanitar al produsului. Agenţilor economici autohtoni li se acordă acest aviz pe o perioadă de 3 ani. Producătorii din străinătate care importă apă îmbuteliată în Moldova vor trebui să prezinte documentaţia care avizează sursa de apă, însă vor fi testaţi la calitatea apei îmbuteliate pentru a primi autorizaţia finală. Furnizorii străini sunt autorizaţi să-şi comercializeze produsul pe o perioadă de un an.
    Pe lângă Centrul Naţional de Sănătate Publică, mai există şi alte laboratoare de încercare acreditate pentru a efectua analize ale apei potabile, mai puţin însă a celei îmbuteliate. MOLDAC (Centrul Naţional de Acreditare) susţine că în momentul de faţă există două laboratoare de încercare acreditate pentru a face analize în acest sens: laboratorul chimic bacteriologic al SA ,,Apă-Canal Chișinău” (care, aşa cum îi spune şi numele, este axat pe analiza calităţii apei din sistemul public) şi Laboratorul de spectroscopie atomică al Institutului de Chimie al Academiei de Știinţe RM „ILAS” (care are, printre alte obiective, efectuarea analizelor chimice de apă pentru Institutele AȘM și agenţi economici din RM). Conform MOLDAC, laboratoarele de încercare sunt acreditate pentru o perioadă de 4 ani. În afară de acest lucru, MOLDAC oferă atestare (diferită de acreditare) şi altor laboratoare, cum ar fi Laboratorul chimic bacteriologic al SA „Regia Apă-Canal Soroca”.
Maxim Mogorean, de la Centrul Naţional de Sănătate Publică, spune că instituţia reprezentată de dumnealui acceptă avize de la laboratoarele care execută analize la absolut toţi parametrii de calitate prevăzuţi în Hotărârea de Guvern nr. 934 din 15.07.2008. În Anexa 1 a acestui document sunt prevăzute normele sanitare privind utilizarea şi comercializarea apelor minerale naturale, iar în Anexa 2 - normele sanitare privind calitatea apei potabile. Ambele anexe prevăd concentraţiile limită a unor elemente chimice (Bor, Crom, Cupru, Fluor, etc.) sau lipsa paraziţilor, microorganismelor care indică impurităţi fecale (Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli, alţi coliformi şi streptococi). Totodată, anexele setează valorile admisibile ale unor compuşi chimici pentru apa îmbuteliată destinată copiilor (fluor - 1,0 mg/l, nitraţi - 5 mg/l, nitriţi - 0,02 mg/l). Tabelele prevăzute în aceste documente prevăd şi alţi parametri fizici (oxidabilitate, turbiditate, duritate totală, culoare, miros, gust).
    Prin urmare, putem spune că apa îmbuteliată nu prezintă riscuri legate de consumarea acesteia. Pornind de la ideea că instituţiile abilitate în domeniu îşi fac treaba şi au grijă de respectarea normelor sanitare şi de calitate, şi mizând pe buna credinţă a furnizorului comercial, ajungem la concluzia că nu ar exista probleme. 

 

Când apa din comerţ nu ne face bine
     Experţii ne sfătuiesc să fim atenţi la consumul apei minerale potabile (atenţie: minerală ≠ carbogazoasă). Oleg Bogdevici, specialist în hidrogeologie la Institutul de Chimie, atenţionează că aportul apei, consumul şi calitatea acesteia depinde foarte mult de componenţa chimică (concentraţia de sulfaţi sau carbonaţi), regimul nostru de muncă, vârsta consumatorului, perioada anului. „Depinde de situaţie. Nu putem vorbi despre o apă bună din punct de vedere universal: ce e bun pentru noi depinde foarte mult de starea noastră de sănătate, de alimentaţie. O apă bogată în sulfaţi, de exemplu, consumată în permanenţă, poate să accentueze unele patologii. Aspectele acestea trebuie discutate cu medicii care se ocupă de sănătatea populaţiei și de legătura acesteia cu apa potabilă”, precizează Oleg Bogdevici. Aceeaşi părere o are Maxim Mogorean, care susţine că apa din Republica Moldova variază foarte mult din punct de vedere al gradului de mineralizare, având o concentraţie diferită de săruri.
     Ca regulă generală, se recomandă apa îmbuteliată pe a cărei etichetă este specificată clar firma producătoare, certificatul de garanţie, dar, mai ales, sursa de unde provine apa. Gustul apei îmbuteliate – în esenţă, o apă minerală naturală - este dat de proporţia şi concentraţia mineralelor din ea (săruri de sodiu, calciu, sulf, magneziu). Cea mai potrivită, mai ales pentru un consum de lungă durată, este apa plată, cea fără adaos de dioxid de carbon, care sa aibă o concentraţie cât mai mică de minerale. Este important să atragem atenţia la formula „reziduu uscat la 1000 de mililitri”. Dacă valoarea acestui indicator este mică (prin comparaţie între mai multe mărci, de exemplu), avem o apă de bună calitate, care poate fi consumată cu încredere. Valorile ideale ale reziduurilor sunt situate sub 100 de miligrame la litru. Pentru consum curent, nu sunt recomandate apele cu acest indicator mai mare de 300 de mg/l, acestea fiind ape puternic mineralizate, care au nevoie de recomandarea medicului şi care se consumă pentru perioade strict limitate de timp.


Apă de la robinet sau îmbuteliată?
    Specialiştii recomandă combinarea diferitor surse de apă potabilă. Părerea generală este că apa îmbuteliată poate fi alternată cu cea de la robinet. „Apa din sistemul de alimentare publică corespunde tuturor parametrilor sanitari și de calitate. La punctul de distribuţie unele analize se execută zilnic, altele săptămânal, iar unii parametri se monitorizează la fiecare oră. Consumatorului îi este distribuită apă bună de băut”, asigură Maxim Mogorean. Problema care apare în cazul apei de la robinet stă în însăşi reţeaua de conducte care asigură distribuţia: o mare parte din ţevile care fac parte din sistemul de alimentare cu apă sunt vechi, ruginite, într-o stare proastă, şi sunt responsabile de mirosul specific al apei de robinet şi prezenţa impurităţilor fizice. O soluţie eficientă pentru a avea în mod constant o apă curată și sigură pentru băut și gătit sunt sistemele de filtrare. Filtrele elimină compușii, solvenţii sau impurităţile precum nisipul sau rugina, dar și posibilii paraziţi. Totodată, se obţine o apă fără miros, care își redobândește gustul nativ. 
    Maria Sandu, specialist în chimia analitică la Institutul de Ecologie şi Geografie, declară că foloseşte apa de la robinet cu toată încrederea: „Eu locuiesc chiar lângă punctul de distribuţie. Știu ce fel de apă pleacă la consumator. Însă e foarte probabil ca din cauza stării proaste a sistemului de alimentare apa să sufere în calitate până să ajungă la toţi consumatorii din oraș”. Maria Sandu susţine că nu are nici o reţinere legată de consumul apei îmbuteliate. „Singura chestiune pe care o critic atunci când vine vorba de apa îmbuteliată este legată de ambalajul de plastic”.

 

Plătim pentru ambalajul ce ajunge la gunoi
     La cumpărarea unei sticle de apă nu lichidul este cel scump, ci ambalajul, care, în final ajunge la gunoi. Numai în Statele Unite, apa îmbuteliată produce anual 1,5 milioane de tone de reziduuri din ambalaje. Pentru a fi produsă această cantitate se consumă petrol suficient pentru a menţine pe drum 100.000 de automobile anual. 80% din ambalaje – conform aceleiaşi statistici – ajung la gunoi. La fel, ambalajele de plastic sunt confecţionate dintr-un polimer obţinut din petrol care eliberează, cu timpul, în lichidul îmbuteliat aşa-numiţii perturbatori endocrini, substanţe chimice ce afectează funcţiile sexuale şi de reproducere nu doar ale consumatorului direct, dar şi ale formelor de viaţă ce locuiesc în habitatul în care plasticul şi-a găsit sfârşitul.
Astfel, nu prea există argumente care ar arăta că îmbutelierea apei aduce vreun beneficiu extraordinar consumatorului sau mediului. Poate doar fabricantului şi vânzătorului, care ne taxează cu preţul ambalajului de fiecare dată când ne trebuie numai conţinutul.
    Prin urmare, alegerea ne aparţine. Pentru a lua o decizie cât mai corectă, e nevoie să ne informăm permanent asupra riscurilor la care suntem expuşi şi care pot să ne afecteze modul de viaţă. Dincolo de grija pentru sănătatea noastră, trebuie să luăm în calcul sănătatea mediului şi amprenta noastră de carbon. Având în vedere că trăim în epoca consumarismului, unde fiecare pas al nostru e generator de cantităţi impresionante de deşeuri, e bine să întoarcem problema apei potabile pe toate feţele înainte de a lua o decizie responsabilă.

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 4114 ori

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova