Abonare Online

:

EDITORIAL

Galerie Foto

Galerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_foto

Abonare Online

Campanie NATURA

Unirea de la 1918, un exemplu sfânt pentru urmaşi

Marți, 20 Martie 2018 07:34
  • Autor:  Gheorghe BUDEANU
Ion Negrei, istoric și politician Ion Negrei, istoric și politician

Interviul lunii martie cu Ion Negrei, istoric și om politic din Republica Moldova

- Domnule Ion Negrei, cel mai important eveniment al acestei luni este sărbătorirea unui secol de la Unirea Basarabiei cu România în 1918. În avanscena centenarului vor ieși, în special, istoricii, pentru a explica generaţiei contemporane cum s-a produs și care a fost însemnătatea naţională, dar și internaţională, a actului Unirii. Ce au programat istoricii în acest sens?

- Menţionez din start că împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România este un eveniment pe care îl vom marca pe parcursul întregului an 2018. Pentru noi, basarabenii, evenimentul de la 27 martie 1918 a însemnat corectarea traiectoriei noastre istorice, revenirea la trupul Ţării și la spiritualitatea românească de la care fuseserăm rupţi de imperialismul rus cu peste un secol în urmă. În virtutea unor circumstanţe, revenirea noastră în cadrul statului român s-a realizat printr-o formulă democratică, iar odată cu recăpătarea identităţii naţionale, automat, am devenit și membri ai familiei popoarelor europene și beneficiari ai valorilor democratice. Iată formula, reușită, de unitate naţională și de integrare europeană pe care au aplicat-o înaintașii noștri cu o sută de ani în urmă. E un exemplu din care ar putea lua lecţii politicienii de astăzi.

Pe parcursul anului avem programate un șir de manifestări știinţifice, culturale, naţionale etc., unele din ele au fost programate din timp, altele se vor organiza spontan. În programul de acţiuni al instituţiilor academice, al asociaţiilor și societăţilor naţional-culturale, consiliilor locale de la noi și din România sunt implicate și instituţiile statului, deoarece Centenarul Unirii este un eveniment de talie europeană. În acest an nu doar România sărbătorește Centenarul unităţii naţionale. Și alte popoare europene marchează 100 de ani de la constituirea lor în state naţionale. Printre ele – Polonia, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, statele baltice, dar și Ucraina, Belarus... Apariţia în 1918 a noilor entităţi statale și desăvârșirea unităţii lor naţionale este rezultatul schimbărilor profunde ce s-au produs pe continentul european la sfârșitul Primului Război Mondial, când s-au destrămat imperiile multinaţionale și pe ruinele lor s-au format state independente, unele popoare desăvârșindu-și și procesul de reîntregire naţională. În virtutea unor împrejurări, noi, basarabenii, ne-am unit cu România în martie 1918, dar etapa finală de construcţie naţională în Europa a avut loc la sfârșitul acelui an, odată cu încheierea ostilităţilor. Așadar, Unirea Basarabiei cu România în 1918, desăvârșirea unităţii naţionale românești nu au fost evenimente particulare și nici întâmplătoare, ele fac parte din procesul firesc de construcţie europeană de la sfârșitul Primului Război Mondial. Statele europene create în acel context internaţional există și azi, în mare parte, în formula în care au fost organizate în acel segment cronologic. Astăzi, doar România rămâne în prizonieratul Pactului Ribbentrop-Molotov, care a modificat statul unitar naţional de la 1918, iar Basarabia, după destrămarea URSS, proclamată stat independent, a devenit o zonă de incertitudine, un spaţiu de instabilitate politică și insecuritate regională.

 

- După cum se știe, Unirea a fost votată de deputaţii Sfatului Ţării, un parlament ales în mod democratic din care făceau parte și reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Care erau circumstanţele geopolitice din anul 1917 și cum a apărut Sfatul Ţării?
- Sfatul Ţării, ca organ reprezentativ  și legislativ al populaţiei dintre Prut și Nistru, a apărut într-un anumitcontext istoric. În februarie 1917,  Rusia a fost cuprinsă de o revoluţie democratică cu impact social enorm, în rezultatul căreia a fost abolit regimul autocrat ce ţinea în închisoare zeci de popoare, inclusiv poporul rus. Regimul democratic instaurat în Rusia a proclamat libertăţi naţionale și drepturi democratice. Popoarelor subjugate din cadrul Imperiului Rus li s-a oferit șansa de a se  constitui întrun organism statal, ca, în perspectivă, să se asocieze, pe picior de egalitate, într-o federaţie democratică. În acest context geopolitic a apărut și s-a dezvoltat mișcarea naţională și democratică din Basarabia, care în toamna anului 1917 ajunge în faza de organizare statală. În contextul democratic creat de revoluţia rusă din februarie 1917, românii basarabeni au început să se îngrijească și de fiinţa lor naţională, fapt realizat prin organizarea învăţământului în limba română și în baza alfabetului latin, prin reluarea relaţiilor cu fraţii din dreapta Prutului. Renașterea naţională era susţinută de un proces politic dinamic: la 21 octombrie 1917, Basarabia și-a proclamat autonomia teritorială și politică, iar pentru administrarea noii structuri administrative s-a decis convocarea unui comitet naţional numit Sfatul Ţării. Legile de administrare a treburilor publice urmau a fi elaborate și aprobate de organul legislativ – Sfatul Ţării, normele de drept moștenite de la vechiul regim sau cele recent introduse de regimul democratic din Rusia urmau să fie aprobate de către organul legislativ de la Chișinău.
Sfatul Ţării a fost ales în baza unor principii foarte democratice pentru acele timpuri, metodologia de desemnare și delegare a deputaţilor fiind elaborată de Biroul organizatoric, care a activat timp de o lună. În situaţia politică concretă, în condiţii de război, era imposibil de desfășurat alegeri în baza votului universal așa cum se face astăzi, de aceea s-a procedat la formarea organului legislativ suprem prin reprezentarea în el a tuturor organizaţiilor politice, structurilor administrative, categoriilor sociale și profesionale, societăţilor și asociaţiilor culturale, inclusiv cele ale minorităţilor naţionale. Astfel, Sfatul Ţării a devenit un organ absolut reprezentativ. Fiecărei categorii sociale și entităţi etnice, în măsura în care era reprezentată în societate, i-a fost rezervat un număr anumit de mandate de deputat în Sfatul Ţării.
Astfel s-a constituit parlamentul basarabean, care avea următoarea configuraţie naţională: din cei 150 de deputaţi, 105 mandate (70 procente) aparţineau moldovenilor/românilor, iar 45 mandate (30 procente) le deţineau reprezentanţii etniilor conlocuitoare. Ședinţa inaugurală a Sfatului Ţării a avut loc la 21 noiembrie 1917.

 

- Atunci, în Rusia tocmai avusese loc o lovitură de stat, cunoscută mai apoi ca Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, care, de la Petrograd, avea să declanșeze teroarea roșie peste toată Rusia, dar și peste o bună parte a lumii. Sfatul Ţări ne-a scăpat de acea ciumă bolșevică din prima jumătate a secolului XX, așa e? 

- După cum este cunoscut, la 25 octombrie 1917, puterea de stat în Rusia a fost preluată de bolșevici. Din acest moment cursul democratic al revoluţiei ruse din februarie este deturnat, Rusia cunoscând un proces rapid de disoluţie, de anarhizare. În fond, în Rusia se instaurează un  regim de teroare, exprimat la nivel ideologic prin dictatura proletariatului, iar la modul practic - prin dictatura partidului bolșevic condus de Lenin. După acest eveniment regretabil, Sfatul Ţării și liderii mișcării de eliberare naţională din Basarabia se menţin pe dimensiunea democratică și reprezintă în continuare interesele naţionale și libertăţile democratice ale populaţiei dobândite cu multe jertfe. În lipsa unor autorităţi centrale recunoscute și cu reală putere, la 2 decembrie 1917, Basarabia, declarată anterior (la 21 octombrie 1917) autonomă, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească, fără a păstra vreo relaţie cu puterea de la Petrograd.
Lovitura de stat de la Petrograd a fost urmată de dezorganizarea armatei, fapt ce a declanșat o anarhie generală. Trupele ruse de pe Frontul Român, în număr de cca. 1 milion de oameni, s-au dezorganizat complet: o parte au susţinut autorităţile bolșevice de la Petrograd, o altă parte s-au constituit în comitete (unităţi) militare naţionale - poloneze, ucrainene, moldovenești etc., care s-au pus în serviciul propriilor guverne, recent formate.
Teritoriul Basarabiei devenise un coridor de trecere a trupelor ruse de pe Frontul Român, în urma anunţării demobilizării dezorganizate. Constituiţi în adevărate bande, în drum spre Rusia, soldaţii, flămânzi și lipsiţi de orice conducere, staţionau în spatele frontului, căci, aici, în Basarabia, se mai găseau provizii și băutură, iar în ameţeala băuturii se dedau la  adevărate acte de jaf și violenţă. Svoboda,cum numeau ei această stare de spirit, degradase în anarhie și crime abominabile.
Sfatul Ţării, recent format, nu era în stare să gestioneze o situaţie atât de complicată. Lipsite de resurse și de instrumente politico-administrative, autorităţile basarabene nu aveau la  dispoziţie forţe de poliţie, armată, bani, care să le asigure controlul asupra situaţiei. În imposibilitate de a gestiona criza respectivă, Sfatul Ţării a fost nevoit să caute ajutor în afară, căci detașamentele de poliţie și unităţile militare moldovenești erau insuficiente pentru asigurarea ordinii, iar cele ucrainești și poloneze, foarte puţine de altfel,trebuiau să se pună în serviciul guvernelor lor. După discuţii îndelungate purtate în Sfatul Ţării, s-a decis ca singură soluţie salvatoare să fie solicitat ajutorul Armatei Române și astfel, guvernul român, având și sprijinul puterilor aliate, a trimis trupe militare în Basarabia. Scopul lor era să acorde sprijin autorităţilor moldovenești în menţinerea ordinii asupra teritoriului Basarabiei, să asigure controlul asupra retragerii trupelor ruse de pe front, să asigure paza depozitelor de alimente și furaje, căilor ferate, și, în fine, să ofere condiţii de activitate pentru Sfatul Ţării. Armata Română a intrat în Basarabia la 10 ianuarie1918 și în scurt timp aici a fost restabilită liniștea și ordinea publică.
Firește, prezenţa Armatei Române a stimulat și afirmarea sentimentului naţional: la 24 ianuarie 1918, când  se împlineau 59 de ani de la unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Sfatul Ţării a declarat independenţa Republicii Democratice Moldovenești, actul respectiv semnificând desprinderea definitivă a Basarabiei de Rusia, devenită între timp sovietică, condusă de un guvern bolșevic. 
Dar independenţa Republicii Democratice Moldovenești era ameninţată de regimul bolșevic, dornic de a-și restabili pretinsele drepturi asupra teritoriilor fostului imperiu ţarist. În realitate, Republica Democratică  Moldovenească nici nu avea șansa afirmării ei ca stat independent. Cu scopul de a valorifica dreptul  la autodeterminare a românilor basarabeni, Sfatul Ţării, în ședinţa din 27 martie 1918, a pus în discuţie o singură chestiune – Unirea Republicii Democratice Moldovenești cu
România.


– Trecuse doar două luni de la proclamarea independenţei Republicii  Democratice Moldovenești. Între timp, Sfatul Ţării s-a mai întrunit și în alte ședinţe?
– Sigur, după proclamarea independenţei Republicii Democratice Moldovenești, Sfatul Ţării și-a continuat activitatea. Ședinţa din 27martie1918 a fost precedată de cea din 16 martie, când contextul politic indica că în curând Sfatul Ţării va include pe agendă chestiunea Unirii cu România. La 3 și 13 martie, Adunarea zemstvei din jud. Bălţi și, respectiv, cea din jud. Soroca votase eclaraţii prin care își exprimaseră dorinţa de Unire a Basarabiei cu România. În acest context, la 16 martie 1918, chiar în debutul ședinţei plenare a Sfatului Ţării, deputaţii din Fracţiunea ţărănească au făcut o interpelare, solicitând explicaţii despre politica externă a Guvernului. În lipsa lui Ion Pelivan, ministru de externe al Republicii Democratice Moldovenești, o informaţie la subiect a prezentat prim-ministrul Daniel  Ciugureanu, care a explicat că România nu prezintă niciun pericol pentru statul recent format, dimpotrivă, Republica Democratică Moldovenească este ameninţată de regimul bolșevic. Astfel, pentru a ne asigura  viitorul, el a explicat foarte argumentat reprezentanţilor minorităţilor că trebuie să ne unim cu un stat vecin, care nu-i altul decât România. Deci, Unirea, ca fapt ce urma să se producă, era percepută de toţi actorii politici din Basarabia, ba mai mult - s-au negociat chiar și condiţiile pentru realizarea ei.

 

- Care au fost acele condiţii și de ce era nevoie de ele?
- Condiţiile au fost dictate de niște realităţi. În primul rând, menţionez diferenţa modului de organizare politică: Basarabia era organizată sub formă de republică, iar România era monarhie constituţională. Primul lucru pe care l-a solicitat Sfatul Ţării a fost păstrarea drepturilor și libertăţilor democratice,inclusiv votul universal, dobândite de basarabeni în cadrul revoluţiei democratice ruse. Altă cerinţă, foarte importantă, solicitată de liderii basarabeni, a fost ca Sfatul Ţării să-și continue activitatea pentru a realiza reforma agrară promisă ţăranilor.
Statutul de autonomie rezervat Basarabiei în cadrul statului român nu contravenea Constituţiei României, care consfinţea caracterul unitar al statului. Respectând normele democratice, în ședinţa plenară din 27 martie 1918, au fost supuse dezbaterii două proiecte de rezoluţie: a Blocului Moldovenesc și a Fracţiunii ţărănești. Semnificativ e că ambele conţineau ideea de unire, diferenţa constând în modalitatea de realizare a acestui deziderat. Blocul Moldovenesc se pronunţa
pentru unirea Basarabiei/Republicii Democratice Moldovenești, pentru totdeauna, cu mama sa România, pe niște principii (baze) democratice, iar Fracţiunea ţărănească, recunoscând toată importanţa chestiunii unirii Republicii neatârnate Moldovenești cu Regatul Român și, în deosebi, apărând  independenţa Republicii Populare Moldovenești, propunea alte două căi de realizare a Unirii: 1. organizarea unui referendum sau convocarea Adunării Constituante basarabene și 2. constituirea unei uniuni federative, în urma unirii popoarelor înfrăţite moldovenesc și românesc într-o alianţă federativă strânsă.

La redeschiderea ședinţei, după o pauză solicitată de Fracţiunea ţărănească, deputatul Teodor Bârcă  a dat citire unei declaraţii prin care anunţa că „o parte” de deputaţi din  Fracţiunea ţărănească se separă și că ei vor susţine rezoluţia Blocului
Moldovenesc. În total, din Fracţiunea ţărănească s-au desprins 14 deputaţi, opţiunea lor fiind determinantă în actul votării Unirii. Supusă votului, rezoluţia Blocului Moldovenesc a fost susţinută de 86 de deputaţi din cei 125 prezenţi la ședinţă (83 de deputaţi moldoveni și 3 reprezentanţi ai minorităţilor - ucraineanul Ștefan Botnariuc, rusul Nicolae Cernov și polonezul Felix Dudkevici), 3 voturi au fost împotrivă (deputaţii ucraineni Mihail Starenki și Arcadie Osmolovski, și deputatul bulgar Stepan Balamez), iar 36 de deputaţi s-au abţinut de la vot. La ședinţă au lipsit 13 deputaţi, cu mandate valide. După aprobarea prin vot nominal și deschis, în ședinţa solemnă a Sfatului Ţării din 27 martie 1918, rezoluţia Blocului Moldovenesc a căpătat statut de declaraţie oficială a organului legislativ suprem al Basarabiei.


– Ne puteţi spune ceva mai deosebit despre Ion Inculeţ, Președintele Sfatului Ţării?
– A fost președintele Sfatului Ţării din momentul constituirii lui ca organ legislativ suprem al Basarabiei și până la votarea Declaraţiei de Unire a Basarabiei cu România. A înregistrat o performanţă politică spectaculoasă. Trimis în Basarabia,
în august 1917, ca delegat al autorităţilor revoluţionare de la Petrograd, cu scopul ca să orienteze evenimentele de aici în direcţia panrusă, sosit la faţa locului, a înţeles, mai ales după lovitura de stat a bolșevicilor, absurditatea perspectivei
ruse și a îmbrăţișat cauza naţională. A înţeles că nu are sens să-i duci pe basarabeni în haosul rusesc și să-i condamni la pierzanie. În calitate de președinte al Sfatului Ţării și președinte al Republicii Democratice Moldovenești, a condus procesele politice din Basarabia spre unire cu România. A fost o piesă importantă în mecanismul de transfer de suveranitate de la organele de putere, ce reprezentau Rusia în Basarabia, către organele de putere ce exprimau suveranitatea Republicii  Democratice Moldovenești. A condus ședinţa Sfatului Ţării din 27 martie și și-a pus semnătura în calitate de președinte a Sfatului Ţării pe Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România. 

 

– După 1991, s-au făcut diferite încercări de a înveșnici numele membrilor Sfatului Ţării, dar nu vi se pare că e prea puţin? 

– Din păcate, fenomenul Unirii este puţin cunoscut de societatea basarabeană. Mulţi încă rămân în prizonieratul moștenirii trecutului și mitologiei sovietice. Nu avem lucrări solide despre Sfatul Ţării. Recent, s-a făcut puţină lumină prin publicarea proceselor verbale ale ședinţelor plenare ale Sfatului Ţării, dar lipsesc studii monografice despre marile personalităţi care au activat în Basarabia în anii 1917-1918. S-au publicat unele studii despre Ion Pelivan, Pan Halippa, Daniel Ciugureanu, Gherman Pântea, dar, în general, sunt foarte puţine. Nu avem până azi un monument carear înveșnici fapta generaţiei Unirii, doar câteva instituţii și străzi poartă numele unor deputaţi ai Sfatului Ţării. Palatul Sfatului Ţării este într-o stare avansată de degradare. Evenimentul Unirii este prezentat  în programul gimnazial și în cel liceal, actualelor generaţii de tineri  oferindu-li-se o explicaţie argumentată despre contextul românesc și cel general european al Unirii Basarabiei cu România. Faptul că tinerii noștri sunt un element activ în demersul de unire a R.Moldova cu România trebuie să ne bucure. Ei sunt conștienţi că trebuie să-și asigure viitorul și nu se lasă ademeniţi de promisiunile deșarte venite din zona mercenarilor sau a celor crescuţi de școala sovietică... Dar, totodată, întreaga povară a trecutului nu poate fi plasată doar pe un segment al societăţii. E nevoie de mai multă implicare. 

 

– Foarte multe primării din localităţile republicii au început să voteze, deși simbolic, Unirea cu România. Credeţi că, după viitoarele alegeri parlamentare, s-ar putea întâmpla ca și cea mai mare primărie din stânga Prutului, Parlamentul Republicii Moldova, să voteze o declaraţie de Unire, fie și simbolică?
– Cu siguranţă, numărul localităţilor care vor vota Unirea va crește. Mai complicată va fi situaţia cu localităţile în care predomină elementul alogen. În acest proces firesc, de altfel, se observă o mare discrepanţă între modul de a înţelege problemele cetăţenilor de către autorităţile centrale și cele locale. Se creează impresia că forurile statului sunt în opoziţie cu interesul naţional.
O victorie a spiritului naţional în viitoarele alegeri parlamentare poate fi asigurată doar în cazul în care va fi creat un bloc naţional, moldovenesc, după exemplul Sfatului Ţării. Doar în cazul acesta, avem șansa de a câștiga alegerile, ca, în perspectivă, blocul unităţii naţionale să facă Unirea cu România. Această perspectivă ne-o dorim atunci când promovăm ideea Mișcării Civice Europene – un bloc electoral comun pentru viitoarele alegeri parlamentare.

 

– Ce mesaj le transmiteţi tuturor celor care nu-și cunosc istoria, dar se tem să se despartă de sărăcie și să privească în viitor?
– Cunoașterea istoriei naţionale ne dă puteri uriașe, ne ajută să ieșim din întuneric și să revenim acasă, la poporul nostru. Mergeţi pe drumul deschis de marii basarabeni din Sfatul Ţării și o să descoperiţi Patria voastră adevărată, care o să vă dea mângâierea de care duceţi lipsă și încrederea în viitor.

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 1479 ori

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova