Abonare Online

:

EDITORIAL

  • PRIMUL PARLAMENT PRIMUL PARLAMENT
    Primul Parlament se năștea dintr-o uriașă speranță în deșteptarea Moldovei înrobite. Peste harta imensă a imperiului sovietic, înroșită de sânge nevinovat, cernea o ploiță timidă de împrospătare. Stropi rari de apă vie îndrăzneau să lovească în sârma ghimpată întinsă de la Prut până la Sahalin.…
    Read more... Join club

Abonare Online

banner

Caută

Dascălul şi reperele intelectuale din viaţa tinerilor

Miercuri, 26 Decembrie 2018 12:54
  • Autor:  Silvia STRĂTILĂ
Daniela Bahrin, profesoară de limba şi literatura română la Liceul „Vasile Alecsandri” din Iaşi Daniela Bahrin, profesoară de limba şi literatura română la Liceul „Vasile Alecsandri” din Iaşi

Daniela Bahrin este profesoară de limba și literatura română la Liceul „Vasile Alecsandri” din Iași. Experiența sa pedagogică este impresionantă prin implicare activă, pentru că îi este dragă profesia aleasă, pe care o transformă în vocație. A susținut teza de doctor în literatura comparată și are gradul didactic I. În articolul ce urmează stau de vorbă cu prof. Daniela Bahrin despre nevoia de modele în școală, în societate, în tot timpul și în tot spațiul.

Mă neliniștește, de câte ori îmi aduc aminte, întrebarea unui discipol (aș fi vrut pentru confirmare să scriu - al meu - dar stilistica nu-mi permite, oricât de sinceră aș fi) de ce în clasele a VI-VII se învață analiza morfo-sintactică a propoziției. I-am explicat că datorită acestor noțiuni elevul, dar, de fapt, vorbitorul de mai departe, va deveni cult, va avea o exprimare coerentă, va ști să respecte acordul în propoziție, să pună cuvântul potrivit la locul potrivit etc. Nu cred că l-am convins pe fostul meu elev, astăzi acesta văzând că în față nu stă vorbitorul cult de limbă română, dar cel care știe să vocifereze sau câștigă în viață prin stilul său locvace și insistent.
Este adevărat că astăzi în societatea noastră, când timpul se scurge în viteză și se îndreaptă spre o secularizare, de care ne vom da seama prea târziu, omul care gândește, apoi vorbește, stă în umbră sau în anonimat. Să fi apus vremurile când vocea lui Alecsandri, în funcția de prim-ministru de externe, era una autorizată? Când discursurile sale într-o franceză impecabilă, pentru că stăpânea o română ireproșabilă, erau aplaudate la forurile internaționale? N-aș vrea să cred că nu mai sunt modele în jurul nostru – modele de gândire, de exprimare, de morală etc.

Conectată la același sistem de valori morale, profesoara și colega mea, Daniela Bahrin, are aceleași arme ale luminii pentru a-i îndrepta pe elevii săi spre virtuți: „Mitologia modelelor, spune ea, devine complexă astăzi, în perioada postmodernismului și a consumerismului. Și totuși, omul, în orice epocă, are nevoie de modele, prin natura vieţii înseși – ca proces de învăţare, or învăţarea, în esenţa sa, nu înseamnă doar o sumă de experienţe personale de tipul eroare-învăţare. Cei care contestă ideea de model urmează, în mod inconștient (și hazliu) modelul… contestării modelelor! Reiterez ideea că, deseori, tinerii se duc după iluzii, evoluează după un spirit de turmă. Toate lucrurile care îi fac să se considere cool la vârsta adolescenţei, mai târziu prind alt contur. La o anumită vârstă încerci să obţii o etichetă, apoi încerci să scapi de ea și să descoperi cine ești tu... Cu vârsta, te saturi, nu mai vrei să aparţii unui grup. Tot ceea ce caută adolescenţii, pe parcurs se schimbă și ajung să vadă prin ce se diferenţiază unii de alţii. Și atunci dispare și nevoia grupului cu care se identifică.

Adolescenţa este un proces de autodefinire. Cred că trebuie să ai un mentor cu experienţă, care să te îndrume pe cale, ca să nu te pierzi, asta ar fi esenţial. Tu îţi alegi modelul, ești liber să iei această decizie, însă trebuie să fie cineva care să te susţină, să te încurajeze, să te orienteze spre ceva benefic ţie.


Mulți dintre noi nu am avut parte de o îndrumare propriu-zisă. La vârsta adolescenţei ești ca un burete și absorbi foarte multe, așadar, absoarbe ceva de calitate! Este un timp pierdut dacă aduni informaţii nefolositoare sau te raportezi la modele care nu sunt valoroase. Așadar, deschide ochii să vezi care sunt valorile care rămân, nu cele care se duc...

Mutatis mutandis, o pildă asiatică spunea:

- Maestre, întreabă discipolii, de ce tot spui că nu vom atinge niciodată Iluminarea?
- Pentru că gândiţi, de aia, vine răspunsul.
- Și cum adică… ce se întâmplă dacă gândim?
Nu mai vedeţi Realitatea, ci doar bucăţi din ea. Pentru că o desfaceţi în bucăţi pe care le analizaţi, în loc să primiţi realitatea așa cum este ea, răspunse bătrânul maestru”.

 

Punctul de vedere al Danielei vine din experiența sa cu elevii, care nu compromite modelul clasic al dascălului de altădată. Urmăresc, cu mari îndoieli, deja câteva promoții (să fie 2-3, și nu sunt puține) cum strădania mea ca tinerii de azi să înțeleagă că Don Quijote valorifică un model de luptă în păstrarea virtuților, este lupta mea cu morile de vânt. Imaginea omului de adevărat luptător al virtuților se mai păstra la noi, la începutul sec. al XX-lea. Aceștia erau cercetașii României, despre care cunoscutul istoric Mihai Neamțu, scria pe blogul său că ei „cultivau spiritul de corp, onoarea, respectul, patriotismul, moderaţia. Iată crezul acestei elite fără de care, probabil, Armata Țării n-ar fi dat eroi în Primul și al Doilea Război Mondial:

- „Cercetașul iubește și ocrotește natura și este bun cu animalele.
- Cercetașul este econom și cumpătat, este îngăduitor cu alţii și sever cu sine, își îngrijește corpul și duce o viaţă sănătoasă.
- Cercetașul își respectă și ascultă părinţii, șefii și profesorii și este disciplinat în tot ceea ce face.
- Cercetașul este credincios și respectă credinţa celorlalţi.
- Cercetașul este curajos și încrezător în puterile sale, vioi și plin de însufleţire.
- Cercetașul iubește învăţătura și, la rândul său, învaţă și pe alţii.
- Cercetașul se străduiește să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea”.

 

O întreb pe Daniela cu câți cercetași ne alegem noi, profesorii, când școala este într-o societate anesteziată și deconectată de la modele culturale? „Vreau să am o perspectivă optimistă și constructivă, în acord cu filosofia Raportului UNESCO despre Educație: „A căuta să fabric viitorul este riscant, totuși este mai puțin riscant decât să renunți”. Tinerii noștri complecși și complicați au nevoie, ca în toate vremurile, de altfel, de modele. Am întâlnit această idee exprimată în discuţiile cu mulţi tineri - este adevărat, tineri cu disponibilitate de a dezbate idei și de a se lepăda de stindardul „ce știţi voi, ăștia care veniţi din comunism”. Or, educarea unui copil/tânăr presupune învăţarea și aproprierea unui limbaj, cel puţin, corect, dacă nu și elegant, ca instrument de relaţionare cu lumea și, în primul rând, cu sine.

… Și pentru educarea lor, poate că școala noastră cea de toate zilele ar trebui să abordeze și problema valorilor fundamentale ale umanităţii (și ne întoarcem la modele). 

O pildă ne oferă trei modele de viață: 

Trei oameni aflaseră că în vârful unui munte trăia un înțelept și hotărăsc să urce la el și să îi ceară sfatul. Primul, cel mai tânăr dintre ei, a luat-o pe povârnișul cel mai abrupt și a ajuns la întelept în șapte ore, frânt de oboseală. Al doilea,
aflat la vârsta maturității, a ales să treacă peste un canion prapăstios și a ajuns și el, speriat, rănit și înfometat. Cel de-al treilea, fiind mai în vârstă, a urcat domol, ocolind muntele, pe potecile mai line, fâcând popasuri dese, hrănindu-se cu
poamele sălbatice și potolindu-și setea cu apa rece a izvoarelor. După 77 de zile, a ajuns și el calm, senin și liniștit.

Care dintre noi a ales corect? l-au întrebat ei pe înțelept.

Ce ați învățat? A vrut să știe înțeleptul.

Că viața e grea! A răspuns primul.

Că viața e plină de pericole, a răspuns al doilea, și că singur te descurci greu.
Eu am aflat că viața e frumoasă și că poți găsi la tot pasul motive de bucurie, a răspuns cel de-al treilea.

 

Așadar, cineva este model pentru noi când simțim mulțumire pentru tot ce primim spiritual. Dar cunoașterea modelelor umane devine o lecție care se învață și se șlefuiește pe parcursul întregii vieți”.

 

Nu ezit nicio clipă să cred că un factor important care te îndreaptă spre o viață trăită frumos, cu sens, sunt modelele de lângă noi. O confirmare a acestui fapt o aduce mărturisitoarea de credință, cea care a biruit iadul în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu, contemporană cu noi, în cartea sa „Cu Hristos în celulă” (Ed. „Meditații”, București, 2013): „Avem nevoie de oameni providențiali, care să creeze o atmosferă anume, și în lumea părinților, și în lumea copiilor. Sunt totuși oameni care nu au pierdut drumul și ar putea să meargă pe calea cea strâmtă, care este plină de riscuri. Eu zic că generația care va fi chemată să se jertfească pentru învierea neamului va avea de dat un examen mult mai greu decât cel pe care l-am dat noi. Noi am fost distruși cu biciul, dar generația asta de acum este distrusă cu zăhărelul! Copiii noștri vor fi obligați să facă lucruri pe care nu le-ar face din îndemnul inimii, dar vor fi obligați să le facă prin consecința lucrurilor...”.

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 1437 ori

Tranzactii

Recomandat

MEM Sigla

 

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Galerie Foto

Galerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_foto

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova