Abonare Online

:

EDITORIAL

  • Un secol de teroare și minciună Un secol de teroare și minciună
    În noiembrie 1917, în capitala Rusiei imperiale, o forţă neștiută, dădea foc istoriei milenare a umanităţii, declarând triumfalist, crearea unei alte lumi și a unui alt om. Cum va arăta acea lume și acel om, în acele zile de teroare bolșevică și de anarhie totală, nimeni nu știa. Astăzi,…
    Join club

Galerie Foto

Galerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_foto

Abonare Online

Campanie NATURA

La Văleni, la început de primăvară

Luni, 23 Noiembrie 2015 15:24
  • Autor:  Dinu Rusu
Vedere a satului Văleni, Cahul. Foto: Dinu Rusu Vedere a satului Văleni, Cahul. Foto: Dinu Rusu

Când aerul e plin de miresmele primăverii, când cocostârcii sfidează zarea, iar gospodarii se simt şi ei zburători în anotimpul primenirilor, tabloul naturii e parcă mai apucător de inimă şi sublimul din el te face să vezi altfel lucrurile. Până şi cuvintele, oricât de simple ar fi, se încarcă de energia primăverii, ajută omul să „călătorească” prin gânduri şi rânduri, prin sunete şi culori. Anotimpul care ştie să „îmbrace” natura elegant se poate lua la întrecere cu orice designer vestimentar sau stilist.

 

Atunci când pornesc într-o localitate sau alta mă gândesc care o fi o metaforele potrivite pentru a-i provoca şi pe alţii să ajungă. Pentru Văleni, însă, las loc de imaginaţie tuturor care-şi propun să vadă acest sat de pe malul Prutului. Desigur, volens-nolens, voi scăpa pe ici, pe acolo metafore, comparaţii, epitete… Recunosc, am fost „furat” de peisajul de aici, unul în care Dumnezeu a creat cel mai frumoase tablouri ale naturii. Oriunde mi se îndreaptă ochii rămân încântat de ceea ce văd.

Vălenaşii m-au asigurat că nu mă voi plictisi aici şi m-au îndemnat să le vorbesc şi altora despre perlele din satul de pe malul Prutului. Chiar dacă distanţa (peste 200 km) şi drumurile nu prea bune ar putea să-i sperie pe mulţi, vă asigur că efortul este răsplătit din plin. Satul este înconjurat de locuri de poveste, locuri de unde nu te laşi foarte uşor dus. Soarele răsare de după fenomenalele Coline de Aur de la Văleni. Potrivit cercetătorilor, aici au fost găsite mai multe rămăşiţe schelete din pliocen şi pleistocen.

E fantastic peisajul pe care l-am văzut de sus, de pe acest impresionant Monument al Naturii. Soarele asfinte pe Prut, dar şi pe unul din cele mai mari lacuri din Republica Moldova – Beleu, „inima Rezervaţiei Naturale „Prutul de Jos”.

Oricine ajunge în satul de pe malul Prutului o caută pe „bunica ce bate toba”, dar şi pe soţul acesteia. Lidia şi Dorică (aşa cum este dezmierdat de oamenii satului) ştiu să „aprindă” chiar şi pe cel mai taciturn oaspete. Soţii Bejenaru conduc de ani buni Ansamblul etnofolcloric „Crăiţele”, prezent la toate sărbătorile satului şi nu numai. Nu se lasă mai prejos nici picii de la grădiniţă, dar nici şcolarii. Aceştia ca nimeni alţii ştiu să arată că „Unde joacă moldovenii acolo pământul geme”. Că la Văleni se ţine la tradiţia neamului e ştiut lucru. Mai ales că aici, pe malul Prutului, se desfăşoară la sfârşitul lui mai Festivalul etnofolcloric „Dulce floare de salcâm”.

Mi-a plăcut la Văleni şi pentru că aici se află un muzeu interesant – cel al pâinii. Peste 20 de tipuri de pâine ritualică într-o Casă Mare, o idee a Verei Caminschi, patroana unei brutării, care, întoarsă cu un premiu de la un concurs internaţional, a hotărât să deschidă Muzeul. Cine ajunge la Văleni e musai să treacă pe la „Casa Pâinii”. Aici va înţelege că tradiţiile mai sunt păstrate, că avem cu ce ne mândri, că poveştile despre pâinea ritualică sunt interesante şi trebuie ştiute.

Gospodina-ghid Valentina Chelban spune şi reţeta – nimic complicat şi foarte uşor de reţinut – făină, apă şi… (cel mai important) multă, dar foarte dragoste. Colacii ritualici se deosebesc după felul de împletitură, formă şi, evident, semnificaţii. M-am bucurat să aud că nu doar la Muzeu sunt astfel de colaci, dar şi gospodinele de la Văleni coc ca pe timpuri, în dependenţă de evenimente, pâine ritualică. Şi cum se cuvine mai întâi turiştilor li se spune despre colacul pentru oaspeţi, care, neapărat, e împletit în cinci viţe şi e ornat cu frunze şi flori din aluat.

Apoi, ghidul vorbeşte despre colacii de la nuntă. Pe o pâine ritualică numită Pupăza miresei naşa pune tot de ce este nevoie pentru a găti mireasa. Colacul mirelui mereu va fi ornat cu flori de aluat, dar şi înfrumuseţat cu flori vii şi busuioc. Valentina Chelban spune că despre Colacul mirelui s-au găsit datări vechi, încă pe timpul Romei Antice. „După Iertăciune, naşa rupe colacul peste capul mirilor şi le dă nuntaşilor. Toţi vor să ia câte o bucăţică. Bărbaţii care îl iau drept momeală vor avea noroc la pescuit. Fetele care-şi pun sub pernă visează ursitul, iar gospodinele iau pentru a da la găini că să cadă cloşti. Se spune că, este rupt colacul şi pentru că fărâmiturile aduc bunăstare în viitoarea familie”, povesteşte Valentina Chelban.

Doi eroi importanţi ai nunţii sunt naşii sau nunii mari, respectivi şi ei sunt omeniţi cu colaci. Nici socrii mari nu sunt daţi uitării, însă cea mai importantă coptură e Pupăza soacrei mari. „Aceasta trebuie să fie frumoasă că de nu se supără soacra şi nu mai are viaţa dulce nora”, adaugă ghidul.

La „Casa Pâinii” mai sunt expuşi colaci folosiţi la înmormântări, dar şi la mesele de pomenire de după. Unul de ei se numeşte Scara vieţii şi e copt după 40 de zile de la deces, atunci când se spune că sufletul răposatului părăseşte pământul şi urcă la cer.

La Văleni, de Marile Sărbători religioase, este obiceiul de a împărţi. Astfel, rudele se vizitează reciproc făcând schimb de cozonaci sau colaci şi ouă roşii la Paști, iar la Duminica Mare – colaci şi cireşe. Copiii primesc în dar burnăcei (în alte localităţi li se spune – hulubaşi). 

„Casa Pâinii” nu e unicul muzeu de la Văleni. Cei ajunşi în localitatea de pe malul Prutului neapărat trebuie să treacă şi pe la o faimoasă gospodărie ţărănească, unde este şi un Muzeu, în care se află fel de fel de obiecte de artizanat şi uz casnic. Pe lângă bucatele alese, oaspeţii „gustă” şi din folclorul autentic, prezentat de Ansamblul „Crăiţele”.

Vălenaşii se mândresc cu faptul că aici, pe mal de Prut, s-a născut unul dintre cei mai mari literaţi ai Basarabiei – Gheorghe Vodă. Întru cinstirea memoriei regretatei personalităţi în incita şcolii a fost deschis un Muzeu care-i poartă numele. De altfel, Gheorghe Vodă s-a născut la 24 decembrie 1934, a făcut filologie la Chişinău, dar şi regie şi scenaristică – la Moscova.  A fost redactor la Radio şi TV,  la ziarele „Moldova Socialistă”, „Tinerimea Moldovei” şi „Glasul Naţiunii”. Gheorghe Vodă a semnat regia la mai multe pelicule: „Se caută un paznic”, „Singur în faţa dragostei”,  şi scenariul la „Nunta”, „Maria” şi altele.  A debutat editorial cu placheta „Zborul seminţelor” (1962). Cu semnătura lui Gheorghe Vodă au mai apărut: „Focuri de toamnă”, „Ploaie fierbinte”, „Pomii dulci”, „De dorul vieţii, de dragul pământului”, „Aripi pentru cădere” etc.  Renumitul omul de cultură  a decedat la 24 februarie 2007, la Chişinău. 

Primăvara ne-ndeamnă la drum. Orice călătorie ne oferă şansa de a cunoaşte mult mai multe  - locuri, oameni, tradiţii, destine. A pornit în căutarea a ceva interesant e un exerciţiu al raţiunii, a reveni în acelaşi loc e o călătorie pentru amintiri frumoase.

 

Dinu RUSU,

revista NATURA, martie 2015

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 1856 ori

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova