Abonare Online

:

Abonare Online

Campanie NATURA

OAMENII DE BINE

Marți, 18 Aprilie 2017 13:39
  • Autor:  Alecu RENIȚĂ

Orice s-ar spune la televiziunile cumpărate ori vândute, adevărul este că majoritatea moldovenilor nu tânjeşte nici după circul ridicol de la uşa cortului politic, nici după scandalurile publice locale sau naţionale.

Dacă te opreşti într-o localitate de la sud, centru sau nord şi nu eşti însoţit de paza de corp şi de alaiul de maşini cu girofaruri, oamenii intră în vorbă cu tine, îşi deschid sufletul şi îţi spun că ei duc lipsă, în primul rând, de bunătate, de omenie, de respect şi de un pic de iubire. Spaima lor cea mare vine nu din sărăcia umilitoare, care destramă familiile şi goleşte satele de bărbaţi şi de femei în floarea vârstei. Spaima lor cea mare vine din ura, vrajba şi răutatea acumulate latent în societatea moldovenească şi care, în momentele de criză, ar putea să explodeze şi să-i transforme pe mulţi în fiare dezlănţuite, răzbunătoare. O comunitate atinsă de sărăcie se poate vindeca relativ repede, pe când una îmbibată de ură şi duşmănie se autodistruge până la pieire în chinuri agonice. Unii bătrâni, care au trecut prin urgiile războiului, prin apocalipsa foametei şi a deportărilor, îşi amintesc că lumea a suportat în acele vremuri de groază mari suferinţe şi nedreptăţi, dar şi-a păstrat în mare măsură obrazul şi omenia, cinstea şi credinţa, rânduiala şi cumsecădenia. E foarte impresionant că, după atâtea încercări cumplite, lumea mai era săritoare la nevoie şi ajuta consătenii şi familiile lovite de nenorocire să-şi revină şi să meargă mai departe. Nu ura, invidia, răutatea şi vrajba stăpâneau comunitatea, ci omenia, bunul simţ, respectul şi ajutorul reciproc. Azi, în schimb, ce lucruri urâte, ce crime de necrezut, au loc în multe din localităţile republicii fără să ne provoace nelinişti şi insomnii. De ce, în secolul XXI, o parte din moldoveni a schimbat bunătatea pe răutate şi iubirea pe ură? De ce alţii, speriaţi de degradarea şi chiar prăbuşirea morală a societăţii, nu au îndrăznit să se implice în vindecarea metehnelor şi în însănătoşirea spirituală a consângenilor, dar au ales drumul străinătăţii? Cine ar avea înţelepciunea să răspundă cât mai obiectiv, fără să supere sensibilităţile colective şi fără să alimenteze complexele de inferioritate cultivate de ideologii „eliberării”?
     Nu putem să ne însănătoşim, dacă refuzăm cu încăpăţinare să stabilim diagnosticul. Probabil, majoritatea acceptă că avem o societate bolnavă, bicisnică şi neputincioasă. Probabil, nu puţini ar fi de acord, că trăim zilele când suntem nevoiţi să culegem ceea ce a fost semănat timp de peste şapte decenii, că, metaforic vorbind, livada plantată după război (ura şi duşmanul de clasă atunci au fost băgate în mentalul colectiv), acum dă roadele cele mai mari de fructe otrăvite. Logic, nu aveam cum să nu ajungem la starea de decadenţă morală în care ne aflăm. Întrebarea este, dacă avem şanse reale să ne ridicăm pe propriile picioare şi să renaştem sufleteşte? Avem voinţă suficientă? Câţi ani va dura însănătoşirea? Cu ce începem, cine va da tonul şi cine ne va uni inimile? Răspunsul meu vine din convingere şi este simplu: şanse avem, dacă vom respecta şi vom urma oamenii de bine din fiecare comunitate şi din republică. Pentru că ei există şi este doar o iluzie că ar fi dispărut din R. Moldova.
     Pur şi simplu, oamenii de bine sunt ignoraţi şi nu sunt preţuiţi la justa lor valoare. În perioada de tristă faimă, când toată lumea era dresată să iubească partidul comunist, puterea sovietică încuraja lichelele de serviciu, bădăranii şi râsurile să lovească şi să batjocorească oamenii de bine. În consecinţă, comunităţile şi-au pierdut reperele lor morale şi orientarea spre valorile de bază. Cu mici excepţii, numele sătenilor sau orăşenilor, care au făcut fapte demne, frumoase pentru localităţile lor, au fost excluse din memoria colectivă şi s-au pierdut în uitare. Însă nu şi deprinderea multora, de a da cu piciorul în oamenii valoroşi dintr-o localitate sau alta. Ei, iată, odată cu readucerea în spaţiul public şi chiar în fruntea comunităţilor locale şi a republicii a oamenilor de bine,  de valoare, va începe un proces adevărat de renaştere şi de însănătoşire morală a societăţii moldoveneşti.
      Oamenii de bine nu sunt himere de pe alte meridiane şi nici extratereştri. Ei locuiesc în aceleaşi localităţi cu noi, mănâncă aceeaşi pâine ca şi noi, au aceeaşi înfăţişare ca şi noi, numai că ei nu sunt indiferenţi şi egoişti ca majoritatea dintre noi. Lor nu le este ruşine să lucreze în locul nostru pentru binele public, să aibă grijă ca şcoala să lumineze. Lor nu le cad epoleţii să treacă pragul la un spital sau să ajungă, fără televiziuni, la un orfelinat sau azil de bătrâni. Ei nu au alergie dacă plantează un parc şi nu fac bravadă, sau show din faptele lor pentru binele comun. Ei ar muri de ruşine să-şi ascundă identitatea şi să împrăştie minciuni despre invazia sirienilor. Evident, oamenilor de bine nu le este frică să spună că îşi iubesc sincer părinţii şi baştina, fără să le plătească
Moscova, că vorbesc limba română şi că fac parte din neamul românesc. Pe ei nu îi ating nici ura şi nici schimbările politice. Lumina şi bunătatea strălucesc totdeauna în ochii lor.
      Binele e ca primăvara, e ca apa vie. Pe  unde trece aduce prospeţimea, bucuria şi învierea. Binele se naşte din iubire de oameni, de neam, de ţară, nu din interesul egoist de o obţine beneficii după tocmeala “eu-ţie, tu-mie”. Binele fugăreşte ura şi răutatea, pentru a le dărui tuturor speranţa şi încrederea în oameni. Binele aduce Învierea. Hristos a Înviat!

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 19982 ori

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonare Online

Tranzactii

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova