Abonare Online

:

Abonare Online

Campanie NATURA

Școala și învățătorul

Marți, 26 Septembrie 2017 13:26
  • Autor:  Alecu RENIȚĂ

Școala este temelia pe care se construiește prezentul și viitorul societăţilor moderne. Statele care au neglijat învăţământul sau l-au amânat pentru timpuri mai bune, au ieșit din competiţia mondială și au rămas în afara dezvoltării și prosperităţii. Sărăcia multor ţări se datorează, în primul rând, nepăsării cetăţenilor faţă de școală, educaţie și instruire. Accentuez: a cetăţenilor, fiindcă adeseori autorităţile și mediocrităţile de la putere, din regimurile dictatoriale sau din democraţiile în tranziţie, subminează tacit sau deschis învăţământul pentru a menţine ignoranţa și analfabetismul în masele largi de alegători, ca o condiţie indispensabilă pentru perpetuarea lor la guvernare. Iată de ce, spre deosebire de alte domenii, în care guvernanţii au interese să investească și să aloce sume considerabile din buget, când e vorba de școală și instruire, atitudinea oamenilor este decisivă în promovarea politicilor statului faţă de învăţământ. Ca să fie și mai clar, putem doar să adăugăm – dacă cetăţenilor nu le pasă de școală, statului nici atâta. Iar cine își aruncă copiii din familie în stradă sau peste gardul școlii, așteptând ca statul să-i educe odraslele, să nu-și facă iluzii de ajutor sau recunoștinţă la bătrâneţe. Dimpotrivă! 

În Moldova istorică, dar mai ales în Basarabia ocupată de ruși, nu prea atestăm un cult al poporului pentru școală, fapt confirmat de numărul foarte mare de analfabeţi la suta de locuitori. Abia după Marea Unire din anul 1918, când Basarabia devine parte integrantă a statului unitar român, întunericul de secole începe să se destrame, iar populaţia dintre Prut și Nistru deschide ochii la lumină și îmbrăţișează cartea. Pare de necrezut, dar în cei 22 de ani (1918-1940) de libertate și afirmare naţională, majoritatea absolută a basarabenilor a învăţat să scrie și să citească, iar învăţătorul și școala românească au ajuns o emblemă de prestigiu în toate localităţile din Basarabia. Oricâtă otravă și minciună a turnat propaganda comunistă în capul cetăţenilor în perioada de ocupaţie sovietică, moldovenii au avut totdeauna, indiferent de riscuri, un cuvânt de recunoștinţă pentru școala românească și pentru acel învăţător legendar, în faţa căruia își scoteau pălăria. Ce a urmat cu sistemul de învăţământ general și universitar după reocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în august 1944, se cunoaște: școala de toate nivelurile devine un element-cheie al ideologiei comuniste, iar învăţătorimea este impusă să participe în paralel cu instruirea și la procesele de rusificare și comunizare. Este adevărat că după valul de teroare, foamete organizată, deportări masive și lichidarea elitelor autohtone, urmează o perioadă de liniște amăgitoare, care a permis să fie construite școli moderne în multe din localităţile republicii și, treptat, să reapară intelectualitatea naţională, inclusiv în sistemul de învăţământ. Dincolo de birul de serviciu plătit ideologiei sovietice, învăţătorimea moldovenească, spre cinstea ei, în timpuri grele a avut curajul și înţelepciunea să cultive la sute de mii de copii, dragostea de carte, de limba maternă, de Moldova natală. Oricâţi eroi ar apărea după război, trebuie să recunoaștem cu mândrie, că mulţimile deșteptate, care au format Mișcarea de Eliberare Naţională și au obţinut prin luptă readucerea acasă a Limbii Române, a Alfabetului Latin și a Tricolorului, în foarte mare măsură reprezintă rezultatul școlii moldovenești și a miilor de învăţători care au semănat lumină și încredere pe timpuri de beznă.

Dar ce s-a întâmplat cu școala noastră după Declaraţia de Independenţă, când întregul proces de instruire și educaţie se cerea să intre în normalitate, pe făgaș naţional, iar prestigiul învăţătorimii să fie adus în capul mesei? Cu regret, timp de un sfert de veac, din raţiuni de ordin politic și partinic, școala și învăţământul nu au fost ajutate să se dezvolte pe temelii moderne, naţionale și democratice. Din contra, clanurile de la putere, susţinute de vechea metropolă imperială, au transformat învăţământul din R.Moldova într-o arenă de confruntări ideologice, iar multe din colectivele didactice au fost divizate artificial și aruncate în tranșee. Poate ca nicăieri în altă parte, linia frontului dintre bătăliile politice din parlament, se poate urmări, cu consecinţele dezastruoase, mai ales în școala generală. Fiindcă învăţământul superior a fost mai puţin afectat de gâlceava politică din considerentul că a devenit, în mare parte, o afacere murdară a nomenclaturii și a grupurilor influente atașate puterii, o afacere oribilă care a plodit zeci de universităţi fără nici o capacitate de a pregăti specialiști performanţi și care a înmânat pe conveier, contra plată, diplome goale. În viziunea mea, dacă ar fi să rezum activităţile școlii generale de la Independenţă încoace, pot să spun că, prin sacrificiul ei zilnic, învăţătorimea a fost cea care a restituit generaţiei tinere identitatea românească și a salvat R.Moldova de la analfabetism și

colaps. Chiar mai mult -- ea a fost cea care a păstrat neîntrerupt legătura cu poporul disperat, încurajându-l să creadă în ziua de mâine; ea a fost cea care a avut grijă să spele obrazul republicii de urmele murdare lăsate de profitorii și dodonii de la putere. 

Ce putem face să avem un învăţământ modern, naţional și european? În primul rând, ce spuneam la începutul materialului, cetăţenii și societatea să-și schimbe radical atitudinea faţă de școală și faţă de învăţătorime. Și să investească masiv în educaţia copiilor. Și să desovietizeze și să decomunizeze învăţământul până la capăt și să-l scoată în afara politicii, propagandei și minciunilor rusești. Și să pregătească generaţia care va prelua puterea și va repara marea nedreptate făcută Basarabiei în iunie 1940. Și să oblige autorităţile să trateze școala generală ca pe o instituţie a viitorului și să ceară statului să aloce 10-15 procente din valoarea produsului intern brut pentru educaţie și învăţământ. Și să ridice prestigiul profesiei de pedagog mai sus decât cel de ministru sau demnitar de stat, iar salariul să fie, cel puţin, ca cel al judecătorilor și procurorilor. Și să nu permită unor populiști, nulităţi și trădători de neam să se atingă de manuale și să între cu cizmele lor murdare în școala noastră naţională. Mă văd nevoit să repet: dacă cetăţenii și societatea ar pune preţ pe școală, la sigur că și statul ar fi obligat să confere o dimensiune demnă învăţământului și breslei pedagogice. Sperăm mult ca întreaga societate moldovenească să înţeleagă rostul școlii și al educaţiei, iar până atunci, vă rugăm, dragi învăţători, să primiţi recunoștinţa tuturor celor care au luat scânteia din ochii Domniilor Voastre și cu acea scânteie au luminat harta întregului nostru neam.

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 4754 ori

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonare Online

Tranzactii

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova