Abonare Online

:

Abonare Online

Campanie NATURA

Un secol de teroare și minciună

Joi, 16 Noiembrie 2017 14:59
  • Autor:  Alecu RENIȚĂ

În noiembrie 1917, în capitala Rusiei imperiale, o forţă neștiută, dădea foc istoriei milenare a umanităţii, declarând triumfalist, crearea unei alte lumi și a unui alt om. Cum va arăta acea lume și acel om, în acele zile de teroare bolșevică și de anarhie totală, nimeni nu știa. Astăzi, după un veac de experimente sinistre în Rusia sovietică și putinistă, în diferite ţări căzute sub dictatura Kremlinului, avem o înţelegere mai clară câte vieţi omenești a însemnat instalarea la putere a comunismului și ce se ascunde în miezul acelei ideologii, care în toamna anului 1917 își aroga dreptul exclusiv de a reprezenta proletariatul, ţărănimea și muncitorimea de pe tot globul pământesc. Poate, înainte de a ne lua în mâini și a privi în ochii a peste o sută de milioane de victime, ar fi necesar să recunoaștem că ideologia comunistă nu a venit de pe alte planete, că ea aparţine unor grupuri restrânse de indivizi cu chip de om și, a avut în unele ţări, un număr impresionant de susţinători și promotori, care fascinau mulţimile înainte de a le duce la război, în lagărele de exterminare sau direct la abator. Cu alte cuvinte, comunismul ca și fascismul, fac parte din istoria rușinoasă a omenirii și, aceste ideologii au fost posibile, fiindcă anumite societăţi le-au tolerat, le-au sprijinit și, până la un moment, au crezut în ele. Și astăzi, după un secol de la acea lovitură de stat, când un grup de câteva sute de criminali profesioniști au pus gheara pe putere în Rusia, ne întrebăm: cum a fost posibil așa ceva? De ce în fiecare an, la 7 noiembrie, milioane de cetăţeni sovietici, urmașii rudelor închise sau asasinate, defilau în faţa asasinilor din tribunele oficiale și scandau în cor – slavă partidului comunist, slavă marelui Lenin? Cum s-a ajuns în „măreaţa Uniune Sovietică” la ultima fază de degradare umană, când victimele își elogiau călăii? 

Când cobori în arhive și începi să citești documentele strict secrete, te cuprinde groaza. Nu-ţi vine a crede în ce hal ai fost minţit în școală, la universitate și în societate. Descoperi că cele aproape 300 de milioane de homo sovieticus au trăit din minciună și au crezut în minciună. Miturile create de propaganda comunistă treceau de la o generaţie la alta ca adevăruri axiomatice. Cadavrul din mausoleul de pe Piaţa Roșie, pe care nu-l primește nici pământul, fusese băgat în mentalitatea colectivă drept salvatorul și binefăcătorul lumii, mai deasupra lui Dumnezeu. Iar banda de teroriști adusă de Stalin la Kremlin era prezentată poporului ca „mintea, onoarea și conștiinţa epocii noastre”.

Citind documentele secrete, biografia adevărată a „geniului omenirii”, precum și ale altor „eroi legendari” te crucești. Mulţi dintre ei erau ucigași de meserie, alţii spărgători de bănci sau tâlhari de drumul mare. Iată, bunăoară, în arhiva tăinuită a lui Parvus, e scris negru pe alb, că primul comunist, trădătorul de ţară Vladimir Ilici, contra sumei de 62 de milioane de mărci germane, ascuns în vagonul de plumb, vine în Rusia să răstoarne puterea legală și să declanșeze războiul civil. Al doilea comunist, Iosif Visarionovici, până a organiza teroarea în masă, se ocupa de jefuirea băncilor; al treilea comunist, Iacov Sverdlov, avea înclinaţii patologice pentru omoruri cu bestialitate etc. 

Ce purtători de dreptate socială și de idealuri puteau fi criminalii, care au organizat lovitura de stat din 7 noiembrie 1917 și care mizau pe teroarea colectivă? Istoria sovietică le-a creat biografii false și i-a prezentat în manuale și lumii ca modele de luptători pentru fericirea tuturor popoarelor, modele demne de urmat. De fapt, condiţia morală și umană, a „revoluţionarilor” grupaţi în jurul lui Lenin, înclina spre vărsare de sânge, asasinate în masă, măceluri colective, exterminarea totală a unor categorii sociale, care nu împărtășeau viziunea lor de a „salva” Rusia prin teroare și război civil. Nu e deloc întâmplător faptul, că această grupare criminală și-a început activităţile politice cu lichidarea fizică a elitelor ţariste, a intelectualităţii, a ţărănimii înstărite și a preoţimii, cu interzicerea partidelor și a libertăţii de exprimare, cu confiscarea proprietăţilor și declanșarea foametei. În scurt timp, cei care au crezut în halucinaţiile comuniștilor, s-au convins că din acele „celebre” decrete, semnate de Lenin, s-au ales cu o sărăcie cumplită și cu o teroare roșie de neimaginat – pacea promisă a fost transformată în război civil cu milioane de victime; pământul luat de la moșieri nu le-a revenit ţăranilor, ci statului; puterea de stat nu a trecut la soviete, ci la partidul comunist - cominternist. 

Ceea ce a urmat după moartea lui Lenin și preluarea puterii de către Stalin, a reprezentat continuarea logică și firească a unui sistem bazat pe crime, spaime colective și teroare neîntreruptă împotriva propriului popor. Deopotrivă cu Rusia, au fost decapitate elitele naţionale ale tuturor popoarelor băgate cu forţa în Uniunea Sovietică. Pentru Stalin, „un milion de oameni uciși însemna statistică”, nu genocid sau destine distruse fără nicio vină; pentru el distrugerea ţăranilor, prin organizarea foametei în Ucraina, reprezenta un progres al Puterii Sovietice în lupta contra dușmanilor de clasă, iar ocuparea unor teritorii străine se chema eliberarea popoarelor de sub jugul moșierilor și capitaliștilor. Este important să accentuez că toate aceste crime abominabile au intrat în conștiinţa maselor îndoctrinate – ca mari fapte eroice și realizări ale regimului comunist de la Kremlin, ele devenind parte integrantă din mentalităţile colective pe care se bizuia puterea sovietică și propaganda ei. 

A trecut un secol de la declanșarea terorii și minciunii, de la lovitura de stat din 7 noiembrie 2017. Imperiul sovietic s-a prăbușit, dar îndoctrinarea și mentalităţile comuniste mai persistă în multe ţări dominate de Kremlin. Din păcate,  comunismul, care a luat viaţa la peste o sută de milioane de oameni, nu a fost condamnat asemeni fascismului de un tribunal internaţional cum a fost cel de la Nurnberg. În consecinţă, grupuri comunisto-socialiste din fostul spaţiu sovietic, parazitând pe ideea de democraţie și libertate, tulbură în continuare mulţimile nostalgice cu himere de pe timpuri și cu populisme periculoase, pentru a acapara puterea și instituţiile statului. Ei se prezintă alţii, decât sunt în realitate. Exact ca și criminalii care au organizat lovitura de stat din toamna anului 1917. În numele poporului, ei vor puterea deplină. Ca apoi să „fericească” oamenii cu o dictatură feroce. Fiindcă ei altfel nu pot conduce.

Să luăm aminte: conform mentalităţilor colective și sondajelor de opinie, populaţia R. Moldova e afectată grav de virusul comunisto-socialist. Este o rușine ca un partid marginal ca cel al socialiștilor, fără capacităţi intelectuale și  administrative, dar cu pofte uriașe de dictatură, să se afle în topul preferinţelor alegătorilor moldoveni. Vă îndemn, stimaţi compatrioţi, înainte de a crede minciunile dodoniste, să vă informaţi ce a însemnat pentru o mulţime de popoare, un secol de teroare roșie, îmbrobodită în minciună populistă.

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 1021 ori

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonare Online

Tranzactii

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova