Abonare Online

:

Abonare Online

Campanie NATURA

AVERTISMENT ECOLOGIC – 88

Duminică, 17 Junie 2018 12:07
  • Autor:  Alecu RENIŢĂ


De Ziua Mediului, în biblioteca dragă și fidelă, ating coperta celei dintâi cărți de publicistică „verde” din Moldova sovietică „Avertisment ecologic-88” și tresar. Mă văd surprins: iată, de la acele zile de luptă îndârjită pentru adevăr, când au început să bată clopotele trase de jurnaliști, scriitori și cineaști adunaţi sub aripa crescândă a săptămânalului „Literatura și Arta”, ne despart treizeci de ani. De necrezut! De pe coperta din 1988, literele străine, în chirilică, reîntoarse în ţara lor, mă privesc dojenitor. Nu și sufletul cărţii, care venea din adâncurile pământului patern și a verdelui matern, din suflarea vie a unui neam ce se „trezea din somnul cel de moarte, ca voinicul din poveste”. Oricum ai da-o, înţelegi că trei decenii nu sunt o veșnicie. Totuși, acele timpuri par atât de îndepărtate încât îţi vine greu să crezi că ai trăit în Uniunea Sovietică și poţi mărturisi generaţiilor libere că tot ce spui făcea parte din realitatea și viaţa cotidiană a aproape trei sute de milioane de suflete. Ţine de domeniul fantasticului, dar indiferent de garanţiile false ale constituţiei bolșevice, cetăţeanul sovietic nu avea voie să gândească, să vorbească și să facă ceea ce credea el, ci doar ceea ce îl învăţa partidul comunist. 
Spaima de a gândi liber și a intra în dizgraţia autorităţilor sovietice paraliza nu oameni, ci popoare întregi. De exemplu, moldovenilor li s-a răpit Ţara, natura-mamă, averea, demnitatea, limba maternă, identitatea și istoria naţională, iar ei erau dresaţi din fașă să stea în genunchi și să mulţumească în cor Moscovei pentru generozitate că i-a „eliberat de sub jugul român, că i-a făcut oameni și i-a pus în rând cu lumea”. Pe atunci, slugile, lingăii și uneltele ocupanţilor ca Dodonul de azi, se fabricau pe conveier, în incubatoare. Lor, mancurţilor, antrenaţi să-și omoare propria mamă, stăpânii le încredinţau rusificarea băștinașilor, munca ideologică și instituţiile statului. Mai veninoși decât năpârcile, mancurţii aveau o plăcere patologică să-și umilească părinţii și neamul, iar ca să fie observaţi și avansaţi de ocupanţi, uneori, fără să fie obligați, făceau exces de zel în crime oribile ca asasinatele în masă, exterminarea fraţilor și surorilor prin înfometare, prigonirea și deportarea a sute de mii de moldoveni în Siberia și Kazahstan. Cum să te opui mașinii ucigașe, tăvălugului sovietic care strivea și nivela totul în calea sa? Cum să scrii, să aduni o carte într-un regim comunist, unde orice adevăr rostit te costa libertatea sau viața? Dar cum să taci, atunci când vezi cu ochii tăi că naţiunea piere, apele dispar, pădurile mor, pământul devine otravă, iar tu ai poruncă de la Kremlin să cânţi, să slăvești, să convingi lumea că Moldova înflorește și strălucește „ca un strugure de poamă, de pe harta Uniunii”? Te-ai smintit, ai căpiat să vezi realitatea altfel decât cea elogiată de partid și să le spui oamenilor că Moldova e un poligon experimental al Moscovei, iar moldovenii au rolul de cobai? 

„Avertisment ecologic-88” a fost prima carte de publicistică aleasă de timpurile noi să deschidă ușa la „perestroică și glasnosti” în Moldova sovietică. Gorbaciov a oprit provizoriu dreptul nelimitat al autorităţilor să aplice arma lor preferată – teroarea și arestările împotriva celor care aveau o altă opinie decât cea a partidului conducător. În faţa elitelor naţionale tot mai îndrăzneţe și revendicative, comuniștii nu aveau ce contrapune, fiindcă fără violenţă și crime, ei nu puteau conduce. La Chișinău, progeniturile lui Stalin, planificau să provoace o baie de sânge, care să le dezlege mâinile la represalii. La fel, ei puneau la cale și căutau pretexte să închidă săptămânalul „Literatura și Arta”, tribuna Mișcării de Renaștere Naţională. În acea perioadă de mari frământări, mă refer la anii 1985-1988, nimeni nu știa cum va proceda Moscova în situaţii de criză și forţă majoră. Vuietul furtunii se auzea departe de Chișinău, dar comuniștii locali ţipau ca din gură de șarpe, că în Moldova au apărut grupuri foarte periculoase, care pun la îndoială politica înţeleaptă a partidului, folosesc anumite greutăţi trecătoare și falsifică realităţile pentru a semăna neîncrederea în rândurile populaţiei faţă de uriașele realizări ale Uniunii Sovietice. Jurnaliștii, scriitorii, cineaștii, care vorbeau în articolele și filmele lor despre durerile pământului moldovenesc și aduceau primele argumente cum acest pământ a fost supus unui adevărat război chimic timp de un sfert de veac, ajung să fie prima ţintă a nomenclaturii academice și comuniste. Timp de trei ani, săptămânalul „Literatura și Arta”, susţinut și apărat de „Literaturnaia Gazeta” de la Moscova, a organizat trei mari campanii de presă, axate pe ecologia naturii și a sufletului.
Confruntările aprige cu Academia mincinoasă condusă de A.Jucenco, stoparea distrugerii rezervaţiei peisagistice „Saharna” și anularea la 22 iulie 1987 a Hotărârii Comitetului Central de a șterge de pe harta Moldovei monumentul natural „Stânca Mare”, i-au învăţat pe moldoveni să se unească și să lupte pentru o cauză comună. Subiectele incendiare de mediu, aruncate în spațiul public, au creat primele fisuri în mitologia comunistă că partidul știe tot și nu poate greși. Moldovenii simțeau că se întâmplă ceva deosebit de grav cu ei, cu ființa lor, dar ce anume, nu avea cine să le spună. Primele dangăte de clopot le-a împrăștiat ceața de pe ochi. Adevărurile se aflau la suprafață. Ele puteau fi descoperite fără mare greutate de lumea amăgită și supusă experimentelor diabolice. Se cerea doar să refuzi drogul propagandistic ca să vezi realitatea înfiorătoare. Apele intoxicate, solurile otrăvite de pesticide, produsele alimentare îmbibate cu chimicale, creșterea vertiginoasă a numărului de școli speciale pentru copii handicapați din localitățile cu ecosistemele degradate, îmbolnăvirea în masă a colhoznicilor care lucrau cu chimicale și la tutun, primele opinii ale medicilor onești care au  confirmat că majoritatea bolilor de care suferă populația sunt o consecință directă a poluării și degradării mediului înconjurător,– toate aceste subiecte tabu apărute în „Literatura și Arta” și adunate în „Avertisment ecologic-88” au zguduit o societate lipsită de voce și terorizată de spaime motivate. Acele neobișnuite și foarte curajoase campanii de presă i-au îmbărbătat și pregătit pe moldoveni să se ridice în picioare, să înveţe să vorbească în public și să-și ceară drepturile lor legitime de a fi stăpâni în propria lor casă.

Speriați de curajul și unitatea moldovenilor în apărarea naturii, șovinii îndrăciţi din republică avertizau conducerea comunistă că moldovenii nu se vor opri la problemele ecologice, ci vor trece, dacă nu vor fi aplicate măsuri speciale, la revendicări de ordin național și istoric. Ceea ce, evident, devenea inevitabil. Limba română, alfabetul latin, tricolorul naţional, identitatea noastră băteau la ușă de o jumătate de secol de ocupaţie și cereau să intre ca stăpâni în casa lor de totdeauna, acolo unde, deja, intrase prima, Natura-mamă.
Cărțile care aduc adevărul și libertatea nu pot deveni cenușă și mucegai. Una dintre acele cărţi de bază pe care au urcat românii basarabeni ca să arboreze Tricolorul Libertății a fost „Avertisment ecologic-88”. Să cinstim faptele înălţătoare ale înaintașilor, să ne exprimăm recunoștinţa faţă de cei care, în timpuri cumplite, au avut demnitatea și curajul să apere veșnicia verdelui matern pe pământul Moldovei. Să ne amintim de ei măcar de Ziua Mediului…

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 61 ori

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonare Online

Tranzactii

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova