Abonare Online

:

Abonare Online

Campanie NATURA

Propolisul, un medicament miraculos

Luni, 10 Aprilie 2017 11:34
  • Autor:  Paraschiva MAMALIGA

În zilele însorite de vară, dacă stam în fața unui stup de albine, putem observa, cu admirație, organizarea impecabilă a activității fiecarei albinuțe, cu călătorii febrile în căutarea florilor. Dupa circa 12-16 minute de zbor din floare în floare, zburătoarele harnice se întorc la stup transportând încărcaturi masive de polen și nectar pe care le depun, cu maiestrie, în celulele fagurelui.

Dupa o prelucrare de neegalata specializare, albinele lasa în stup o gama larga de produse: miere, propolis, pastura, ceara, polen, venin și laptișor de matca. 

Propolisul, numit și „clei de albine“ sau „penicilina“, este un produs apicol extrem de prețios. Constă dintr-un amestec de substanțe rașinoase, lipicioase, de culoare verde-bruna sau cafenie, cu aroma placuta de rașină și balsamuri. Este prelucrat de albinele lucratoare dupa colectarea unor produse biologice din cel puțin 20 de specii de arbori care produc secreții rășinoase și anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacan, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini și ramuri tinere, pețiolul frunzelor și scoarța (salcie, prun). La aceasta materie rașinoasa, albina adauga secrețiile glandelor salivare care conțin enzime, ceara și alți compuși biochimici.
Atât culoarea, cât și aroma și compoziția chimica a propolisului difera în funcție de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime. Culesul se face în zile calduroase, cu temperaturi mai mari de 200C, când produsul finit devine plastic.
De la un stup, apicultorii iscusiți pot recolta o cantitate de 100-400 grame de propolis, în funcție de zona. Lucrarea consta din razuirea de pe pereții stupului a stratului de propolis care se pastreaza, ulterior, sub forma unor bulgărași sau ca tinctura alcoolizata.
E fectele tamaduitoare ale propolisului a u fost cunoscute înca din cele mai vechi timpuri. În Egiptul antic, preoții sacerdoți îl foloseau la îmbalsamarea morților, asigurând pastrarea nealterata a mumiilor de-a lungul mileniilor.
În Grecia, filosoful Aristotel considera că propolisul este o „purificare a cerii“ si îl recomanda ca remediu pentru contuzii si plagi supurânde.

 

Propolisul conţine un puternic bactericid
Compoziția chimica a fost studiata de multe instituții științifice, care au cautat sa explice proprietățile terapeutice și efectele manifestate într-o multitudine de afecțiuni maladive.
În propolis ar exista 55% rasini si balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri eterice si aromatice, 5% polen. În cantitați mai mici exista aminoacizi, enzime, vitamine (A, B, D, E, PP), hormoni naturali, flavone, flavonoizi, acizi organici (cinamic, cafeic, ferulic), precum si un complex de saruri minerale în care predomina Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, Ca, siliciu, bariu, vanadiu, elemente care sunt implicate în desfasurarea optima a proceselor fiziologice ale organismelor umane si animale. Merita amintit faptul ca acidul ferulic este un puternic bactericid, distrugând germenii Gram-pozitiv si Gram-negativ.
Cât privește efectele terapeutice ale propolisului, primele observării și cercetari au urmarit sa explice motivația pentru care albinele îl colecteaza din flora spontana.
S-a constatat ca acest preparat este utilizat de albine pentru căptușirea pereților stupului cu un strat lucios și etanș care evită formarea curenților de aer în interior. Astfel se astupa toate crapaturile din stup, se dezinfecteaza ramele destinate creșterii puietului și se acopera, cu un strat aseptic, corpurile unor daunatori intrați în stup și uciși prin injectarea veninului de la albine.
De altfel, cuvântul „propolis” deriva din limba greaca și înseamna „partea din afara cetații”, legat de faptul ca aceasta substanța are rol de pavaza împotriva agresorilor din afara, stupul fiind asemuit cu o adevarata cetate.
Datorita componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai prețios produs apicol, cu o mare diversitate de acțiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare și stimulatoare ale sistemului imunitar.
De remarcat ca propolisul își păstrează nealterata capacitatea antimicrobiana, spre deosebire de antibioticele de sinteza, fața de care bacteriile dezvolta o rezistența treptata, ceea ce face necesara introducerea periodica a unor noi produse. Alte cercetari au dovedit efectele anestezice excepionale, de 3,5 ori mai mari decât ale cocainei și de 5,2 ori mai mari decât ale novocainei.

 

wertyjhgtrf

 

Alte indicaţii terapeutice
- În boli renale şi genitale 

La tratarea prostatei şi a adenomului de prostată se suge propolis brut (câte 5 grame pe zi), timp de 30 de zile. 

În uretrită cronică se utilizează tinctura de propolis (20%), luând câte 40 picături, de două ori pe zi, cu o oră înainte de mese.
În tumori vezicale, infecţii urinare şi tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de propolis (20%), câte 10 picături dimineaţa pe nemâncate, într-o cură de lungă durată, chiar un an de zile.
În vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale şi plăgi postoperatorii se foloseşte tinctura de propolis (20%) pentru tamponări zilnice, timp de 10-15 zile consecutiv.

 

- În boli ale cavităţii bucale şi ORL (nas, gât, urechi)
Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sângerânde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, otită sclerozantă hipoacuzivă, rinite şi ozena. Se recomandă propolis brut (5-20 gr pe zi, mestecat în gură sau sugere), unguent în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.
La otită se aplică tinctura (câte 10 picături de 3 ori pe zi) în urechea bolnavă.

 

- În tratarea viermilor intestinali
Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu tinctură de propolis (30%) timp de 20 de zile, luând câte 30 picături pe o felie de pâine, de 4 ori pe zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile. 

 

- Boli glandulare
Guşa tiroidiană endemică se vindecă cu propolis brut (25 gr pe zi luat pe nemâncate).

 

- În afecţiunile dermatologice 

Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sunt datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se aplică tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar dacă produce usturimi), precum şi unguent de propolis (20% în vaselină).
La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se fac comprese zilnice cu tinctură de propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată. Spre periferia rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp de 4-12 săptămâni, până la cicatrizarea şi vindecarea completă.
La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina.
În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent (30%) timp de 10-15 zile.
În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se unge zona respectivă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după circa două săptămâni să dispară durerea, mâncărimea sau sângerarea.
Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50% propolis înlocuită, treptat, cu alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.
În legătură cu afecţiunile pielii s-a constatat că diferite forme de propolis protejează organismul uman împotriva radiaţiilor Roentgen şi a altor radiaţii.


Preparatele din propolis
În funcţie de natura afecţiunilor maladive, propolisul se utilizează sub diverse forme:
- tinctură de propolis: se iau 20-30 gr propolis brut la 100 ml alcool 90 grade, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte 30-50 picături puse pe o felie de pâine sau în miere, de 2-4 ori pe zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa devenind insolubile şi trec prin organism fără efect;
- extract alcoolic de propolis: se iau 150 gr propolis brut pulverizat fin care se pune la macerat, în întuneric, cu un litru alcool 90 grade, agitând zilnic. După 7 zile se strecoară prin tifon şi se trece în sticluţe brune pentru păstrare timp îndelungat. Se consumă câte 20-40 picături în 100 ml lapte sau apă caldă, cu o oră înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusă pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină durerea şi împiedică infecţia;
- apă de propolis: se prepară din 5 linguriţe tinctură de propolis la 200 ml apă rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (prin clătirea gurii) şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită);
- spray de propolis: se pulverizează de la distanţa de 10-15 cm în tratarea unor afecţiuni externe (ulcer varicos de gambă, plăgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni);
- miere propolizată: se combină o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Se recomandă la copii câte ½ lingură de 3 ori pe zi pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua câte o lingură de 3 ori pe zi ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala;
- sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care se fierbe până când lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe pe zi);
- unguent de propolis: peste 50 grame untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis şi o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare până la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii;
- propolis brut: o bucată de propolis de mărimea unei alune se suge în gură, ca pe o bomboană sau gumă de mestecat, astfel ca principiile active să aibă efect local. Se recomandă în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi amigdalite. Faptul că aderă puternic pe dantură este un inconvenient şi necesită o spălare repetată; 

- pulberea de propolis: se obţine prin răzuirea propolisului brut şi se păstrează într-o cutie închisă ermetic pentru a fi utilizată în tratarea rănilor şi arsurilor mari.


Clei pentru lustruirea instrumentelor muzicale
Sub forma unui clei se foloseşte la prepararea unor produse medicamentoase (unguente, paste, extracte, emulsii, tincturi) şi a unor lacuri superioare folosite pentru lustruirea instrumentelor muzicale din lemn (viori, violoncele) şi a mobilei. Domeniile de aplicare sunt foarte diverse: chirurgie, dermatologie, stomatologie şi ginecologie datorită proprietăţilor bactericide, bacteriostatice, anestezice, cicatrizante şi antiradiante.

 

Constantin I. MILICĂ, profesor universitar

Pagini organizate dupa „Formula AS” si alte surse de Paraschiva MĂMĂLIGĂ

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 5506 ori

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonare Online

Tranzactii

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova