Abonare Online

:

Abonare Online

Campanie NATURA

Japca – comorile naturii şi ale credinţei

Marți, 04 Aprilie 2017 08:45
  • Autor:  Dinu RUSU

     Există locuri pe care le îndrăgeşti din prima, locuri ce te atrag şi ai dori să revii ori de câte ori ţi se iveşte ocazia. De data asta mi s-a făcut „dor” de un sat cu un toponim interesant şi foarte pitoresc - Japca. Provocarea de a porni la drum şi de-al revedea a venit din partea profesorului Vasile Şoimaru, care pornise cu o donaţie de carte istorică şi literatură artistică. Împreună am vizitat Gimnaziul Japca şi am evocat personalitatea celui care a fost prozatorul, dramaturgul, publicistul şi ecologistul Gheorghe Malarciuc, primul preşedinte al Mişcării Ecologiste din Moldova.

      Aşezată aproape de Nistru, departe de marile artere, scăldată în frumoase peisaje și alintată de o liniște deosebită, localitatea își deapănă firul istoriei de pe timpurile lui Ștefan cel Mare și Sfânt, fiind menţionată documentar la 1491. De la învăţătoarea Iulia Machidon aflu că până la toponimul Japca, satul s-a numit Drislivoe, Mana, Manova, Lamanova, Namalova. Abia la 1628 în actele vremii apare denumirea de Japca. Potrivit cercetătorului istoric Vladimir Nicu, se întâmpla atunci când căpitanul Vasile Japca apare în calitate de martor la unele neînţelegeri de moșie în satul Cobâlea, unde, împreună cu dânsul, se mai afla și căpitanul din satul Salcea. Același căpitan din Japca, din ordinul Domniei, în septembrie 1629, împreună cu pârcălabul din Orhei, se afla la o vânzare de moșie pe Cula, în ţinul Orhei. 

 

mnytgrePiramidele nistrene. Foto: arhiva Natura

 

      Potrivit documentelor, pe aceste locuri a existat un sat cu mult mai devreme decât o arată atestarea documentară. Istoricul Ion Hâncu vorbeşte de anii 3500 – 3000 î.Hr. Curios, pentru mine, cel puţin, că prin anul 1400 până la era noastră la Japca a fost ridicată o cetate, dar care în anul 200 î.Hr. a fost incendiată. Până în 1300 aici, pe vârf de deal, au fost mai multe cătune. 

      Monumentul Naturii, Geologic și Paleontologic „Stânca Japca”, format din straturi de roci sarmaţiene, stă de strajă şi priveşte în apa Nistrului. Trist e să constat că aproape de această perlă milenară sunt aduse gunoaie. Mai mult, unii, au şi săpat în zonă. Dar cei de la Japca neagă, susţinând că se sapă în altă zonă. Profesorul Vasile Şoimaru, însă, afirmă că, totuşi, se fac extrageri în apropierea Monumentului Naturii „Stânca Japca”. Oamenii cu care am discutat mi-au dat asigurări că lucrurile se vor schimba spre bine. Cred, însă, că şi responsabilii ar trebui să ia atitudine, pentru a nu pierde o adevărată comoară. Celor de la Japca trebuie să li se vorbească despre cât de important şi de valoros este locul pe care trăiesc. Sper că oamenii de aici vor conştientiza că doar păstrând patrimoniul mai putem vorbi de viitor, de dezvoltare. Dacă vor ţine intacte minunile naturii vor putea spune cu mândrie despre ele, vor găsi cele mai frumoase cuvinte, vor semăna superlative, aşa cum fac acum când povestesc despre Mănăstirea Japca. De-altfel, satului i s-a dus faima datorită acestui sfânt locaş. Chiar dacă se spune că e greu de tot să ajungi la Mănăstirea Japca, cred că drumul pare mai ușor dacă pornești în inimă cu Dumnezeu și cu binecuvântarea unei feţe bisericești. Și calea hopuroasă e mai dreaptă și multele trepte mai lesne de urcat.

 

uyrkjet

Lebede pe Nistrul semi-îngheţat la Japca. Foto: Dinu Rusu


      Aflată la poale de dealuri și stânci, aceasta seamănă cu o mantie ocrotitoare a Maicii Domnului. Nici până în prezent nu este cunoscută data apariţiei sfântului locaș în arealul românesc. O primă menţiune a existenţei unui schit este din anul 1693. Deocamdată, această informaţie nu are confirmare știinţifică.
     Potrivit unor date, schitul a fost întemeiat de ieromonahul Iezechiil, venit din Lemberg (Liov), în secolul al XVII-lea. Alte surse, menţionează că acest călugăr a venit de la Mănăstirea Deleni din dreapta Prutului. Acesta a săpat într-o stâncă bisericuţa „Înălţarea Sfintei Cruci”. Chiar dacă documentele de arhivă, atestă existenţa schitului în 1764 și a unui mic număr de monahi, istoriografii acceptă anul 1770, când călugării părăsesc chiliile din stâncă și se așează pe vale, în locul unde și acum se află mănăstirea. Cu trecerea timpului, aici au fost construite două biserici. Biserica de vară, zidită în 1915 – 1916, are trei altare – „Înălţarea Domnului”, „Schimbarea la Faţă” și „Sfânta Cruce”. Mai târziu este ridicată și biserica de iarnă „Sfântul Arhanghel Mihail”.
De la începuturi și până în 1916, la Mănăstirea Japca, s-au nevoit călugări. Apoi, aici s-au așezat maicile refugiate de la Mănăstirea Lesna din Polonia. Unele informaţii susţin că ele au venit aici conform deciziei Sfântului Sinod de la Sankt-Petersburg. Altele menţionează că acestea, umblând prin Basarabia pentru a cunoaște mănăstirile, și-au ales-o pe cea care le-a plăcut. Iar așezarea maicilor la Mănăstirea Japca a fost favorizată și de legăturile de rubedenie dintre stareţa Ecaterina și soţia împăratului Nicolae – Alexandra. Însă, de atunci şi până astăzi aici vieţuiesc maici.

kfjnh

Mănăstirea rupestră de la Japca. Foto: arhiva Natura
     

     Și aici, odată cu venirea sovieticilor, viaţa a început să ia o altă întorsătură. Maicile au fost izgonite, iar autorităţile de la Japca le-au confiscat toate bunurile mănăstirii. În 1941, vine Armata Română şi maicile se reîntorc la mănăstire, gospodăria le este restituită. Pe atunci, la Mănăstirea Japca se nevoiau peste 150 de surori şi maici.
      Acum 58 de ani, în Basarabia începe închiderea și distrugerea mănăstirilor. Autorităţile doreau foarte mult închiderea Mănăstirii Japca și transformarea acesteia în muzeu. Atunci a fost lichidată odaia și i s-a luat pământul. Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, săpată în piatră, a cunoscut de mai multe ori cruzimea mișeilor atei. Aceștia au rupt iconostasul, altarul și au furat toate icoanele. Măicuţele luptau foarte mult ca mănăstirea să nu fie închisă. Astfel, egumena Serafima și maica Alexandra au făcut o mulţime de drumuri la Moscova, nutrind speranţa că vor scăpa sfântul locaș. Până la urmă, minunea s-a întâmplat și maicile au fost lăsate în pace să-și ducă viaţa monahală mai departe la Mănăstirea Japca. Astfel, ocrotită de Dumnezeu, această mănăstire, în perioadă sovietică, a fost precum un mugure de lumină, pentru că era unica ce funcţiona în spaţiul dintre Prut și Nistru. În momentele de cumpănă ale neamului, ea a continuat să fie sprijin, mângâiere și putere.
      Mănăstirea Japca este un exemplu al rezistenţei în grele timpuri, un bastion al credinţei în vremuri tulburi.  

    Mulţi creștini vin aici pentru a urca la bisericuţa din stâncă, a asista la slujbele de la Mănăstire, pentru a se închina și ruga la Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ (copia). Totodată, Japca este vizitată și pentru izvoarele tămăduitoare aflate în preajmă. Chiar dacă drumul spre sfântul locaș este unul anevoios, sute de oameni vin aici pentru a gusta din adevărata credinţă și a admira un loc în care sfinţenia vine din inimile maicilor, din susurul izvoarelor, din tăria pietrelor milenare.

mgtfr

Pe malul Nistrului la Japca. Foto: arhiva Natura

 

gtr

Întâlnire de suflet: elevii Gimnaziului Japca, Vasile Şoimaru şi revista NATURA. Foto: Dinu Rusu

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 3311 ori

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonare Online

Tranzactii

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova