Abonare Online

:

Abonare Online

Campanie NATURA

Poveşti de călătorie, cu doruri şi-amintiri

Marți, 14 Februarie 2017 11:26
  • Autor:  Dinu RUSU

Sunt locuri care-ţi încarcă sufletul cu bucurie, seamănă în el frumosul, îţi scaldă ochii cu imagini idilice şi te liniştesc. Un râu, un izvor, un vârf de stâncă şi o poveste sau mai multe te provoacă să porneşti la drum să le vezi şi să le asculţi, să le înţelegi şi să le spui şi altora. Atunci când ajung să admir frumuseţile plaiului, uluit de tot ce văd, îmi zic că doar cârcotaşii pot spune că Moldova nu are ce oferi turiştilor. Cei care afirmă că pământul nostru e unul sărac în peisaje cred că nu ştiu nimic despre locurile de basm dintre Prut şi Nistru. Ei au nevoie de provocări, ce i-ar scoate din hibernare. Şi cum anotimpul alb e tocmai unul potrivit pentru poveşti, mai ales, de călătorie, înşir aici rânduri din escapadele mele.


Iarna strălucitoare și pură mă duce cu gândul la locuri foarte dragi mie – sate de o nobleţe aparte, cu mici și vechi căsuţe, pe vârfuri de stânci milenare, încărcate cu fel de fel de legende, fire de apă, cu valuri line sau grăbite. Poveștile mele de călătorie mereu sunt pline de doruri și amintiri și atunci când „trec” prin ele mă încarc cu o stare de bine.
Orice loc vizitat de mine e sinonim cu ACASĂ. Acasă sunt la Parcova (baștina mea), dar și la Fetești, Brânzeni, Zăbriceni, Duruitoarea, Rudi, Soroca, Naslavcea…Giurgiulești. Mi-ar trebui sute de pagini să vă spun câtă dragoste port pentru locurile pe care le-am măsurat cu pasul. Cu pasul! – așa-i stă bine unui om dornic de a-și cunoaște plaiul. De-a lungul anilor am constatat că între Prut și Nistru sunt sute de sate „alintate” cu peisaje de poveste. Își scriu istoria pe maluri de ape, pe vârfuri de stânci, pe câmpii line, o istorie cu urcușuri și coborâșuri, cu destine frânte și evenimente tragice, cu trădători, dar și cu iubitori de neam și ţară. Oriunde, în acest spaţiu, fie pe stâncile pleșuve, fie pe dealurile line și tihnite, fie în bisericile de lemn sau mănăstirile seculare, înţeleg că Moldova este un loc în care tradiţia, credinţa și istoria sunt o adevărată terapie a cunoașterii și frumosului.
Este cea mai mare bucurie pentru mine atunci când mă întâlnesc cu autenticul. Ceea ce văd – garduri mici și căsuţe tupilate – mă transferă într-o lume de poveste, într-un vis frumos, într-un vis în care modernitatea e sfidată și face loc melancoliei. Aș hălădui pe malurile bătrânului Ciuhur ori de câte ori mi-ar apărea ocazia. Și cred că asta vine dintr-o mare nostalgie de anii de copilărie. Pe atunci îmi scăldam ochii cu cele mai frumoase imagini, peisaje de vis pe care le oferea acest fir de apă. Astăzi tot mai rar ajung în localităţile scăldate de apele Ciuhurului. 
Pe când eram copil îmi plăcea să hoinăresc pe hudicioarele de la Chetroșica Veche – satul alăturat baștinei mele - și să admir curgerea lină a Ciuhurului. Nici acum nu-mi pot explica de ce mă copleșeau atât de mult locurile din vecinătate, or și prin Parcova mea erau drumuri înguste și la fel își ducea apele bătrânul râu. Poate de vină o fi stâncile milenare… La baștina subsemnatului acestea fusese distruse.
De la Stolniceni, Edineţ, însă, peisajele de pe mal de Ciuhur sunt incredibil de frumoase. E nevoie de o mulţime de superlative pentru a descrie aceste locuri. Porţile de intrare în Toltrele Prutului, stâncile, stau de o parte și de alta a râului Ciuhur, iar printre ele ușor poate fi zărit un alt sat scăldat de frumuseţe. E o localitate ce-și deapănă istoria de mai bine de trei secole (atestat documentar la 1672). Cu un toponim neaoș, cu peisaje irezistibil de încântătoare, așteaptă „cuminte” turiștii. E vorba de satul Pociumbeni, Râșcani. Stâncile milenare, adevărate perle ale naturii, așteaptă să fie escaladate. Canionul dintre Pociumbeni și Pociumbăuţi (sat vecin) atinge o lăţime de peste 700 de metri, cu înălţimi de până la 65 de metri. Urcat pe el nu te dai lesne coborât, or imaginile văzute de sus sunt fantastice.

2

                       Vedere a satului Pociumbeni scăldat de Ciuhur


Pietrele străvechi, precum o salbă de mărgele, înconjoară și satul Horodiște din raionul Râșcani, iar Ciuhurul șerpuiește pe alături.
De la Horodiște, Ciuhurul „călătorește” spre Văratic. Acesta are impresionante defileuri și stânci. Ele stau de veghe de parcă ar fi niște cetăţi. Bijuteriile naturii sunt de o atractivitate deosebită.
De la Văratic mereu mi-am îndreptat pașii spre Duruitoarea Veche, Râșcani. Aici, pe râuleţul Duruita, un afluent al Ciuhurului, se află un Monument geologic și arheologic. În urma săpăturilor aici au fost găsite mostre fosile din perioada glaciară și vestigii ale culturii preistorice. La Duruitoarea Veche, ziua, din vechea grotă, Prutul se vede ca o oglindă, iar lumina soarelui se simte în asediu. Tot de sus, de pe frumoasa stâncă se vede cum se întâlnesc Prutul cu Ciuhurul.
După ce am depănat povești de pe Ciuhur, continuu jurnalul cu destinaţii la fel de dragi. Peste ani, locurile de la Fetești mă tot atrag. Ba mă opresc cu cortul la poale de pădure, ba urc stâncile, ba mă las uimit de peisajul rustic. Mă prind la gândul că nu știu ce-aș alege: o zi în Elveţia sau una în „mica Elveţie” a Moldovei, așa cum li se mai zice acestor locuri de basm. Nu că nu aș vrea să ajung în Elveţia de pe hartă, dar „Elveţia noastră” e atât de aproape și atât de cuceritoare!
La Stânca Bunicului, înaltă de 90 de metri, ajungi după ce treci un podeţ peste Draghiște. Mă atrage, de fiecare dată, ca un magnet. O admir de jos în sus, de sus în jos și întrevăd chipul unui bătrân care veghează în așteptarea celor dornici de a sta la sfat. E un loc bun de a prinde energiile timpului, de a înţelege mai bine istoria pământului, de a căuta tainele strămoșilor. Iar taine sunt destule. La Cheile Draghiștei de la Fetești, bunăoară, săpate între 2 masive de recife badeniene, cu o vechime de circa 15 milioane de ani, se găsesc colonii de corali și grote pleistocene – parte a primei epoci din istoria omenirii.

Sunt și alte înălţimi de cucerit. Pe partea dreaptă a Draghiștei avem cea mai înaltă altitudine – aproape 250 m deasupra nivelului mării, iar pe partea stângă a râului – Stânca Rediului are 230 m.
Dacă aș avea o clepsidră, cred că ar fi foarte mare. Dar, oricum, nu aș lua în seamă curgerea nisipului, oricât de mult ar fi. Pentru mine, odată ajuns la Fetești, timpul își pierde sensul printre frumuseţi și înălţimi. Dacă aș avea un ceas, l-aș „îneca” în apa Draghiștei, pentru a nu-mi aminti cât a rămas până la despărţire. Fiecare își poate scrie aici propria poveste, o poveste adevărată, care nu se uită niciodată.

 

3

                 Meditaţie... pe Toltrele Prutului și Cascade pe Ciuhureţ


Și Nistrul îmi este drag. Pe când eram copil îl admiram mai des decât vedeam Prutul. Mereu o rugam pe mama să mă ia la Otaci pentru a avea parte de „întâlnirea” cu vechiul meu amic – Nistrul. Pe atunci admiram râul care curgea între Otaci și Movilău și eram curios să știu de unde vine și încotro o ia. Mai târziu aveam să aflu că vine de sus – din Carpaţi – și ajunge hăt în Marea Neagră, urmând o cale de 1362 km. De la admiraţie Nistrul peste ani mi-a devenit izvor de inspiraţie. De fiecare dată când ajung pe malul Tirasului de odinioară îmi roiesc în minte epitete, comparaţii, metafore…
Peste ani am constatat că bătrânul fluviu cu unduirile sale „a adunat” pe malurile lui sate înșirate precum mărgăritarele, stâncile cu vârfuri semeţe, schiturile rupestre încărcate de istorie, mănăstirile și bisericile pline de veșnicie… Aici sunt locuri care te provoacă să revii de multe ori, să constaţi că merită să „guști” din plin cu privirea bijuteriile acestui pământ. De la Naslavcea și până la Palanca să tot admiri perlele naturale și spirituale. Anume de la intrare și până la liman se află cele
mai multe și mai frumoase monumente ale naturii și rezervaţii peisagistice. 
Dincolo de toate, Nistrul este pentru noi râul dorurilor, durerilor, tristeţilor, bucuriilor, întâlnirilor, despărţirilor. E râul destinului, e râul suspinului, e râul amarului… 

De la Nistru până la Prut sunt multe de văzut. Un peisaj tulburător de încântător, oameni deschiși cum rar mai întâlnești, limba română rostită frumos, tradiţiile păstrate cu sfinţenie…
Ochiul „înarmat” are ce vedea, oriunde s-ar îndrepta are ce ţinti. Acest pământ are o mulţime de comori de admirat. Istorii adevărate, mituri și povești de viaţă – toate pe un plai binecuvântat de Cel de Sus cu frumuseţi nepieritoare. Să pornim la drum!

Rate this item
(0 votes)
Vizualizări 318 ori

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonare Online

Tranzactii

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova