Abonare Online

:

Abonare Online

banner

Caută

De mai bine de două decenii locuiesc în inima Moldovei, dar revenirea la Edineţ este un balsam pentru mine. Aici emoţiile sunt parcă altfel. Locurile cu doruri mereu îmi provoacă amintiri, dar îmi dau şi puteri. Pe cărările de odinioară mă simt copil curios, paşii sunt parcă vioi şi alergatul are parcă ceva care nu se uită în paşaport.

Pe la mijloc de iulie, după luni de amânări și tărăgăneli, după ce am răscolit prin promisiunile cu care îmi potolesc creierul mereu dornic de drumeții, am decis să las în urmă fi erbințeala de beton a orașului și să mă pierd prin desișul pădurii răcoroase. Nu orice pădure – dar mijloc de codru, lângă baștina celui mai cunoscut fabulist moldovean: Alecu Donici. Una dintre fabulele lui hazlii „Antereul lui Arvinte”, am auzit-o de la mama când aveam 10 ani.

Măgura, un nume frumos care întâi de toate intrigă. Urmează stingerea curiozității de a ști unde se află această enigmă. Apoi vine dorința de a o vizita și de a vedea cu ochii proprii ce se face acolo. Și de a povesti și altora.

În una din zilele primăverii în minte îmi tot „colinda” un catren dintr-un cântec al Mirabelei Dauer: 

Veniţi, privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit,/

Cântaţi, nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit./

Dar dintre flori și dintre stele, nimica nu va fi clintit,/

Veniţi, privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!

Sărbătorile Pascale ne-au chemat pe majoritatea dintre noi acasă la baștină. Mulți au lăsat în urmă agitația orașelor și s-au dus să respire aerul proaspăt al pajiștilor cu iarba abia mijită. Vremea a ținut cu noi, a convins soarele să încălzească micile noastre sate, aflate până atunci în febra curățeniei. Ne-am bucurat ochii cu verdele crud al câmpiilor, am tras în plămâni mirosul reavăn al pământului și ne-am dat seama cât de mult ne-a lipsit primăvara, ce dor ne-a fost și câtă nevoie am avut de ea.

În fiecare început de an, prin ianuarie, pașii mă poartă în nordul Moldovei. Se întâmplă să ajung și mai des pe acolo, dar prima lună a anului musai trebuie să mă găsească la Nistrul de Sus, acolo unde echipa de ornitologi poposește pentru recensământul de iarnă al păsărilor acvatice. E o tradiţie a noastră la care ţinem morţiș, pentru că acolo ne place tot: oamenii, căsuţele, peisajele și bătrânul canion al Nistrului cu caverne și grote săpate cine știe când.

Unul din momentele mele preferate atunci când revin în țară pe calea aerului este să privesc în jos, la felul în care arată pământulstrăbun de la înălțime. De fapt, fac acest lucru pe tot parcursul călătoriei, căci îmi place să observ formele de relief și să încerc să mă orientez după ele. Ador să privesc munții, pădurile, râurile, să analizez felul în care arată de sus tot ceea ce am învățat la geografie.

Articol apărut în luna decembrie 2017, numărul 12 (310) al Revistei „NATURA”

 

Când ajungi în inima Orheiului Vechi, îți scoți sufletul din lesă și îl lași să zburde. E imposibil să-l oprești până când nu vizitează și alte locuri frumoase din perimetrul rezervației cultural-naturale cu același nume. Cel puțin așa pățesc eu de fi ecare dată când iau drumul acestui canion al Răutului: vreau și colo, și dincolo, mi se pare că simultan în zeci de locuri se întâmplă lucruri interesante și eu trebuie să ajung neapărat să văd despre ce e vorba.

Articol apărut în luna octombrie 2017, numărul 10 (308) al Revistei „NATURA”

 

Turiştii străini care ne vizitează ţara ajung să facă cunoştinţă cu Orheiul Vechi încă din primele zile. Şi nouă, celor de acasă, ne place să ne abatem cât mai des pe acolo, să ne însoţim prietenii şi să ne petrecem puţinele ore libere acolo, să ne simţim mici în faţa măreţului canion sculptat de ani, de apă şi de vânt.

Articol apărut în luna noiembrie 2017, numărul 11 (309) al Revistei „NATURA”

 

Am ajuns la Râșcova într-o duminică de sfârșit de octombrie, când copacii mai aveau un pic până să-și lepede toate culorile cu care i-a înzestrat toamna. Din fiecare grădină se ițeau dovleci mari și câțiva struguri lăsați în urma culesului pentru păsările cerului. Satul, ca orice sat al Moldovei tomnatice, își revărsa noroiul pe strada principală, unde oamenii se opreau să-și curețe încălțările înainte de a merge mai departe.

Page 1 of 3

Tranzactii

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova