Abonare Online

:

Abonare Online

banner

Facebook

Caută

Foarte puţini moldoveni cunosc istoria adevărată a neamului românesc din Basarabia. E o boală mai veche a populaţiei băștinașe, o boală rușinoasă adusă în anii ocupaţiei rusești, dar care nu-i supără și nici nu-i deranjează prea tare pe mulţi din urmașii lui Ștefan cel Mare. O parte dintre ei, certaţi cu abecedarul, fără să înţeleagă cât rău fac celor din jur, repetă ca papagalii minciunile  otrăvite ale propagandei sovietice, precum că Moldova nici n-a avut istorie proprie până în anul 1812, când ţarul rus i-a „eliberat” de sub jugul turcesc. Alţii, fără să fi absolvit școala primară, dau ochii peste cap și ţipă ca din gură de șarpe că istoria noastră începe la 28 iunie 1940 și răspândesc aberaţiile lui stalin că moldovenii și românii sunt două popoare diferite și vorbesc două limbi felurite. Dar, indiferent de ideologia promovată de varii regimuri, Basarabia românească s-a dovedit a fi mult mai puternică decât scornelile inventate împotriva ei. Totuși, nu ne ferim să recunoaștem că în cei aproape două sute de ani de ocupaţie ţaristă și sovietică, un număr impresionant de moldoveni și-au pierdut rădăcinile, înstrăinându-se pentru totdeauna de limba maternă, de istoria, pământul și neamul lor. Unii dintre ei s-au rusificat deplin și au dispărut în imensitatea Rusiei, alţii au intrat în slujba ocupanţilor și au devenit cozi de topor, tratându-i cu mare dispreţ pe fraţii lor. Oricât ai încerca să ascunzi, dar se vede de la o poștă că cel care se dezice de limba mamei, de istoria neamului său, de părinţi, nu are cum să-și iubească Ţara și poporul din care face parte.

Dimpotrivă, el devine un mancurt sadea, un dușman înverșunat împotriva propriului popor (amintiţi-vă de suita de trădători de la Ivan Bodiul până la Igor Dodon) și prezintă un pericol public, atunci când ajunge în fruntea instituţiilor de stat. Din păcate, majoritatea moldovenilor încă nu conștientizează până la capăt că ignorarea istoriei naţionale te lasă fără argumente în faţa adversarilor, te transformă într-o unealtă a intereselor străine și te menţine în starea de rob. În fine, nu e nevoie să ai cunoștinţe academice în domeniul istoriei naţionale, dar în era informaţională să nu știi denumirea corectă a limbii tale materne, să nu cunoști numele părinţilor tăi, să arunci cuvinte de ocară la adresa înaintașilor care au apărat cu viaţa hotarele Ţării și au salvat fiinţa românească de la exterminare – e prea din cale afară și nu ţine de ignoranţă, ci de proasta creștere și rea intenţie. Cu mare întârziere, dar timpul ne forţează să recuperăm istoria adevărată a Basarabiei, ne obligă s-o aducem în capul mesei, ca nimeni și niciodată să nu mai îndrăznească s-o falsifice și s-o folosească împotriva propriului popor. Așteptăm de la Academia de Știinţe a Moldovei să-și lichideze restanţele rușinoase, să se pronunţe oficial, măcar în anul Centenarului, ce a însemnat „Sfatul Ţării” pentru Basarabia, pentru procesele de reîntregire a poporului român și de făurire a României Mari. Reabilitarea definitivă a „Sfatului Ţării” și înţelegerea deplină a faptei eroice a celor 86 de deputaţi în Ziua de 27 martie 1918, îi va ajuta enorm pe moldovenii de azi să nu caute potcoave de cai morţi prin Siberia, îi va ajuta să deschidă ochii și să vadă că ei nu s-au născut în orfelinatul rusesc, că ei nu sunt copii ai nimănui, că ei au părinţi vrednici, demni de respect și iubire, că au o istorie glorioasă și au o Ţară ca o Grădină a Domnului.

De ce punem o miză atât de uriașă pe evenimentele de la începutul secolului XX, pe înţelepciunea și clarviziunea basarabenilor din „Sfatul Ţării” în deșteptarea și luminarea moldovenilor de azi? Iată doar câteva dintre cele mai importante lecţii. După un veac de asuprire și rusificare cumplită, Basarabia se afla în comă adâncă. Respiraţia ei nu se simţea nici acasă, nici la Petersburg. La 1912, autorităţile ţariste sărbătoreau cu fast, prohodirea Basarabiei românești. De peste Prut încă nu se auzeau până la noi vocile lui Nicolae Iorga, Zamfir Arbore și Constantin Stere, iar gestul judecătorului de la Bălţi, Ion Pelivan, de a protesta, prinzând tricolorul nostru de uniforma sa de cinovnic ţarist, părea atât de singular, încât nimeni nu își imagina că doar peste cinci ani, însuși imperiul ţarist va fi prohodit pentru totdeauna, iar Basarabia va reînvia din morţi. Prima lecţie pe care ne-a dat-o Basarabia în 1917 a fost că popoarele cu rădăcini adânci nu dispar la vrerea sau comanda stăpânilor vremelnici, că ele au o forţă vulcanică de a răbufni, de a renaște din cenușă și de a însufleţi milioane de confraţi-robi să lupte, să-și câștige libertatea. O a doua lecţie ar fi că în zilele, când se hotărăște soarta popoarelor, din sânul celor asupriţi apar cei mai buni luptători pentru cauza naţională, care îi unesc pe oameni sub același drapel și conduc neamul lor spre eliberarea de sub jugul străin, luminând drumul mulţimilor, trezite din somnul cel de moarte, pe sute de ani înainte. O a treia lecţie ne-a fost dată în Ziua de 27 martie 1918, Zi când Basarabia și-a făcut dreptate, s-a reîntors Acasă, la Mama ei – România și a spus lumii întregi că, prin originea și etnia lor, moldovenii sunt români, iar sângele apă nu se face. Astfel, Parlamentul de la Chișinău, cu o denumire atât de neaoșă – Sfatul Ţării – le-a reîntors moldovenilor titlul de nobleţe, demnitatea naţională și Patria care le fusese răpite prin vicleșug și forţă la 1812. După atâtea umilinţe și suferinţe cumplite, Basarabia răstignită pe crucea istoriei, venea cu inima curată în mijlocul poporului său, reînvia, și cu moarte pe moarte călcând, începea prima să-și strige fraţii de sânge și să-i îndemne să făurească împreună o Românie nouă, o Românie Mare, o Românie dreaptă și prosperă. 

Să luăm aminte că prin votul din 27 martie 1918, Basarabia devenea egală între egale cu celelalte teritorii românești, devenea parte integrantă și cofondatoare a României Mari. Iată că s-a scurs o sută de ani de la marele eveniment, când fiii acestui popor, aleși în „Sfatul Ţării”, au scris cu dragoste și devotament, cea mai glorioasă filă din istoria Basarabiei, iată că Centenarul ne prinde în afara României, cu o societate amărâtă, învrăjbită și dezbinată, deocamdată incapabilă să se ridice la înălţimea idealurilor promovate de înaintașii noștri în martie 1918. Cei care au colaborat cu regimul comunist în perioada de ocupaţie sovietică, împreună cu profitorii tranziţiei, continuă să împroaște venin împotriva „Sfatului Ţării”, fără să le spună rătăciţilor de azi că prin Unirea Basarabiei cu România, milioane de moldoveni au scăpat de întuneric, s-au modernizat, le-a fost întărită și perpetuată fiinţa naţională, fiind salvaţi de teroarea roșie, de groaznica foamete din 1932-1933, de asasinatele în masă din 1937- 1938, de invazia ateismului și distrugerea bisericilor, de comunizarea stalinistă. Graţie votului „Sfatului Ţării”, Basarabia a avut timp să adune puteri și să supravieţuiască ocupaţiei sovietice, nu s-a lăsat rusificată până la dispariţie totală și nu a împărtășit destinul tragic al Transnistriei.

Să fim demni de marii luptători pentru cauza naţională, de cei care și-au iubit Neamul și Ţara și au scris cea mai glorioasă filă din istoria Basarabiei la 27 martie 1918. Numele lor trebuie să devină parte a fiinţei noastre, să fie incluse în manuale și cărţi, să orienteze generaţiile tinere spre libertate și unitate naţională. Să ne exprimăm recunoștinţa totală faţă de „Sfatul Ţării” și să le urmăm idealul și exemplul acelor bravi feciori ai Neamului.

Fraţi moldoveni – fiţi siguri că luptaţi pentru o cauză sfântă! Nimeni nu poate opri Basarabia din drumul ei spre Mama-România. Credeţi cu tărie în cauza Reîntregirii naţiunii române și hotarul de pe Prut se va prăbuși!

Peste 2650 de persoane au semnat deja petiţia online „STOP DISTRUGERII NISTRULUI!”, prin care se solicită Guvernelor Republicii Moldova și Ucrainei stoparea negocierilor netransparente pe marginea Acordului privind funcţionarea Complexului Hidroenergetic Nistrean. Petiţia este scrisă în patru limbi - română, ucraineană, rusă și engleză - și se adresează tuturor celor îngrijoraţi de soarta fluviului Nistru. Iar numărul semnatarilor este în continuă creștere, fiind regăsite atât nume ale cetăţenilor din R. Moldova, cât și din Ucraina.

În fiecare început de an, prin ianuarie, pașii mă poartă în nordul Moldovei. Se întâmplă să ajung și mai des pe acolo, dar prima lună a anului musai trebuie să mă găsească la Nistrul de Sus, acolo unde echipa de ornitologi poposește pentru recensământul de iarnă al păsărilor acvatice. E o tradiţie a noastră la care ţinem morţiș, pentru că acolo ne place tot: oamenii, căsuţele, peisajele și bătrânul canion al Nistrului cu caverne și grote săpate cine știe când.

Mutantul e o corcitură hidoasă dintre mancurţi și homo sovieticus, dintre secăturile locale din perioada URSS, care își ascundeau originea, limba, istoria lor naţională, își dădeau odraslele la școlile rusești, vorbeau cu dispreţ despre Moldova și – urmașii lor de astăzi, – lepădături și cozi de topor, care la comanda stăpânului de la Kremlin, au îndrăgit subit Moldova, pe moldoveni și pe Ștefan cel Mare. Mutantul e o încrucișare monstruoasă dintre criminalii de ieri, care îi deportau, îndobitoceau și rusificau pe moldoveni, și fariseii de astăzi, care, ca și înaintașii lor, îi dispreţuiesc pe moldoveni, dar se prezintă ca apărători ai moldovenilor, dar, mai ales, ai statalităţii moldovenești. Mutantul e un amestec toxic, foarte periculos, dintre tot ce a avut mai rău Moldova de-a lungul timpului și adunătura actuală de paraziţi, care jefuiește fără milă populaţia disperată, o ruinează și o sperie cu pierderea statalităţii.


Politicianul Igor Dodon a venit ca un blestem peste capul moldovenilor. Plămădit din minciună, făţărnicie, ură și trădare, el se aseamănă cu smintitul satului care cheamă gospodarii să facă horă în cimitir. Comportamentul lui de șef al statului insultă demnitatea naţională și bunul simţ de totdeauna al moldovenilor. Declaraţiile și faptele sale sunt încărcate de ură faţă de poporul său și faţă de jertfa de sânge a sute de generaţii care au apărat cu sabia pământul strămoșesc, limba română, credinţa și istoria noastră milenară. Cu și fără ocazie, el intră în biserică, nu pentru a se ruga și a se curăţa de păcate, ci, vorba fostului său coleg de partid Tkaciuk, pentru a strica aerul. De orice se atinge individul – spurcă și profanează. Lipsa celor 7 ani de acasă, bădărănia și incultura îl reprezintă și îl arată în toată hidoșenia sa morală. Zâmbetul lui Dodon e zâmbetul lui Iuda, care se bucură de cei 30 de arginţi câștigaţi cu preţul trădării. Nu rătăcirile și greșelile îl caracterizează, ci ranchiuna faţă de toţi cetăţenii R. Moldova. Dacă ar fi avut sprijinul stăpânului de la Kremlin, nu s-ar fi ferit să organizeze, ceea ce insinuează și instigă – confruntări între diferite grupuri etnice, și nu numai – până la declanșarea unui război civil. Cred că ar fi necesar să găsim un răspuns la întrebarea: care este misiunea de bază a acestei lacome, fudule și jalnice marionete?


De 27 de ani mutanţii ne aruncă în tranșeele unui devastator război de uzură, care ne sfarmă încrederea în forţele proprii și ne distruge speranţa în viitor. De 27 de ani societatea moldovenească nu coboară de pe baricade și își irosește energiile în confruntări false, impuse și stimulate de ideologii de la Kremlin, confruntări legate de orientarea politică, de originea, patria și limba moldovenilor. Prin Declaraţia de Independenţă, Primul Parlament a încercat să închidă dezbaterile sterile, antiștiinţifice și să pună capacul, pentru totdeauna, peste războiul identitar, adus pe pământul Moldovei de Rusia imperială. Din păcate, vechea nomenclatură comunistă a reușit să submineze conţinutul Declaraţiei de Independenţă și să introducă în Constituţia din 1994 articolul 13, un fals care continuă să păstreze minciuna și influenţa rusească în Basarabia și să-i dezbine pe moldoveni. Iar președinţii P. Lucinschi, V. Voronin și I. Dodon au avut aceeași misiune – de a menţine în viaţă, cu orice preţ, aberanta teorie stalinistă că moldovenii și românii sunt două popoare diferite, de a nu permite, sub nici o formă, ca R. Moldova să se dezvolte și să prospere ca un stat de drept în interiorul familiei ţărilor Uniunii Europene. Ei au folosit, iar Dodon mai folosește la maximum instituţia prezidenţială, pentru a alimenta românofobia în rândul populaţiei îndoctrinate de propaganda rusească și de a ţine poporul în neîncredere și ură faţă de Europa, România și SUA.

 

În comparaţie cu predecesorii săi – Lucinschi și Voronin – care încercau, de ochii lumii, să arate că sunt conducători ai unui stat independent, Igor Dodon se complace în rolul de reprezentant al Federaţiei Ruse în R. Moldova. Din exces de zel, dar și din foarte multă prostie și îngâmfare personală, acest Juju al lui Putin, se aventurează să ameninţe Uniunea Europeană și NATO, să aiurească despre Moldova Mare, să facă front comun cu Tiraspolul și Comratul împotriva Chișinăului, să intimideze tinerii și să oprească mersul firesc al istoriei contemporane. Sfâșiat de complexe de inferioritate și mânat de pofte dictatoriale, acest profitor cu obrazul mai gros decât tureatca, după ce a cheltuit zeci de milioane de lei pe plăceri personale, distracţii, călătorii, vacanţe, deplasări peste hotare, continuă să otrăvească poporul cu minciuni, ţipând de la vila boierească de la Condriţa (în timp ce jupoaie câte un porc pentru fraţii de la Moscova) că forţe externe vor să distrugă statalitatea. Și fiindcă mancurţii, impostorii, nulităţile, profitorii și mutanţii de tot soiul se erijează în apărători ai R. Moldova, a venit timpul să le spunem drept în ochi cine sunt ei, ce fel de stat au făcut timp de un sfert de veac și de ce distrug ei statalitatea moldovenească. Mutanţii de tip Igor Dodon, Vladimir Voronin sau Zinaida Greceanâi, indiferent de vârstă, au fost împotriva renașterii naţionale a moldovenilor în perioada de ocupaţie sovietică și au făcut front comun după Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991, pentru a submina orice construcţie statală moldovenească ieșită de sub controlul Federaţiei Ruse. Ei au susţinut agresorii ruși în războiul de pe Nistru și nu patrioţii moldoveni, care își apărau pământul natal cu  preţul vieţii.

 

Mutanţii neocomuniști, agrarieni,socialiști și interfrontiști, dirijaţi de serviciile speciale de la Moscova, au distrus temeliile naţionale și democratice ale statului de drept moldovenesc, început de Primul Parlament, ei au dat foc Declaraţiei de Independenţă și au construit un stat oligarhic și corupt după chipul și asemănarea lor, în care bandiţii milionari huzuresc la libertate, iar poporul flămânzește și a ajuns de azi pe mâine. Statul mafiot, pe care l-a construit Lucinschi, Sangheli, Diacov, Voronin, Lupu, Ostapciuc, Tarlev, Greceanâi, Dodon, Filat, Plahotniuc, a ucis încrederea cetăţenilor și, mai ales a tineretului, în statalitatea  moldovenească. Voi, hiene nesătule, care aţi luat ultima bucăţică de pâine de la gura copiilor sărmani, aţi îngropat R. Moldova, fiindcă aţi făcut statul pentru un grup restrâns de vampiri, nu pentru un popor. Evident, pentru Dodon și familia sa, – statalitatea e dulce, dar pentru milioane de moldoveni? Poate, după ce a cheltuit sume uriașe în vacanţele și călătoriile sale, șeful statului ne spune, dacă timp de un an și ceva a rezolvat măcar o singură problemă de interes naţional?

 

În urma încrucișării monstruoase dintre mancurţi, homo sovieticus, pușlamalele și lepădăturile de alaltăieri, de ieri și de azi au apărut mutanţii. Ei își schimbă numele în comuniști, interfrontiști, agrarieni, socialiști, dar esenţa lor rămâne aceeași – slugoi ce slujesc stăpânii de la Moscova și urăsc R. Moldova, deopotrivă – pe moldoveni. Acum au comanda să apere statalitatea lor și să-i iubească provizoriu pe moldoveni. Păzea, feriţi-vă de mutanţi și de îmbrăţișarea lor fariseică! Ei deja au luat cei 30 de arginţi pentru a vă „apăra”.

Asociația Presei Independente (API) anunță un concurs public de selectare a 35 de persoane din diferite regiuni ale țării, care vor fi angajate în calitate de colaboratori ai Campaniei împotriva informațiilor false și tendențioase STOP FALS!

Unul din momentele mele preferate atunci când revin în țară pe calea aerului este să privesc în jos, la felul în care arată pământulstrăbun de la înălțime. De fapt, fac acest lucru pe tot parcursul călătoriei, căci îmi place să observ formele de relief și să încerc să mă orientez după ele. Ador să privesc munții, pădurile, râurile, să analizez felul în care arată de sus tot ceea ce am învățat la geografie.

O problemă de securitate națională și regională

Articol apărut în luna decembrie 2017, numărul 12 (310) al Revistei „NATURA”

 

Luna decembrie este ușa prin care ne intr ă în casă oamenii dragi și sărbătorile de iarnă. Întâlnirile cu fiinţele apropiate de la sfârșitul și începutul anului ne aduc multe bucurii și emoţii, ne răscolesc sufletul, reînviind minunata lume a copilăriei prinsă între alaiul de colindători și cetele de urători, între ninsorile fascinante și troienele cât porţile gospodarilor, între zâmbetul blajin al părinţilor și dărnicia fără margini a bunicilor cu mesele întinse și încărcate de bucate incredibil de gustoase.

Cetățenii moldoveni pot participa la o consultare publică privind ştirile false şi dezinformarea online inițiată de Comisia Europeană. Propunerile și sugestiile cetățenilor pot fi expediate la Comisie până la 23 februarie 2018, iar în rezultatul consultării, va fi elaborată o Strategie europeană de combatere a propagării ştirilor false, document ce urmează a fi prezentat în primăvara anului curent. La consultarea publică pot participa toți moldovenii, indiferent dacă au sau nu cetățenia unui stat membru UE.

Articol apărut în luna ianuarie 2018, numărul 1 (311) al Revistei „NATURA”

 

 

Peste trei milioane de lei. Atât s-au investit în ultimii cinci ani într-un sistem de aprovizionare cu apă la Ciuciuleni, Hâncești - un sat cu aproape 5 mii de locuitori. La robinet, însă, curge apă de o calitate îndoielnică. „E leșie, e apă moartă”, spun localnicii. Sonda de aprovizionare cu apă a fost forată pe locul fostei gunoiște a satului de firma lui Grigore Cobzac, deputat liberal-democrat și fost președinte de raion. Asta după ce, anterior, proiectul de aprovizionare cu apă naturală din izvoarele râului Cogâlnic a eșuat, acestea fiind acaparate, la limita legii, de afaceriști locali.

Articol apărut în luna decembrie 2017, numărul 12 (310) al Revistei „NATURA”

 

Relaţia cu natura este un element esenţial în existenţa omenirii, iar rolul nostru este foarte mare atât în exploatarea darurilor naturii, cât și în protecţia acestora.

Articol apărut în luna decembrie 2017, numărul 12 (310) al Revistei „NATURA”

 

Când ajungi în inima Orheiului Vechi, îți scoți sufletul din lesă și îl lași să zburde. E imposibil să-l oprești până când nu vizitează și alte locuri frumoase din perimetrul rezervației cultural-naturale cu același nume. Cel puțin așa pățesc eu de fi ecare dată când iau drumul acestui canion al Răutului: vreau și colo, și dincolo, mi se pare că simultan în zeci de locuri se întâmplă lucruri interesante și eu trebuie să ajung neapărat să văd despre ce e vorba.

Tranzactii

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova