Abonare Online

:

EDITORIAL

  • PRIMUL PARLAMENT PRIMUL PARLAMENT
    Primul Parlament se năștea dintr-o uriașă speranță în deșteptarea Moldovei înrobite. Peste harta imensă a imperiului sovietic, înroșită de sânge nevinovat, cernea o ploiță timidă de împrospătare. Stropi rari de apă vie îndrăzneau să lovească în sârma ghimpată întinsă de la Prut până la Sahalin.…
    Read more... Join club

Abonare Online

banner

Caută

O nouă încercare de privatizare a apelor şi pădurilor

Alegerile sunt cea mai puternică armă în mâinile poporului. În democraţie, toţi guvernanţii se tem de alegeri, din cauza că pot fi fugăriţi de la putere prin votul oamenilor simpli. Oricât de mari și de tari s-ar da cei de „sus”, vine o zi, o  singură dată la patru ani, când trupele speciale sau procuratura nu poate să-i apere. Parlamentul, guvernul, președinţia – instituţiile cele mai importante ale statului – în ziua alegerilor se află în mâna poporului, care hotărăște, prin vot, cine să fie la conducerea ţării în viitorii patru ani. Conștientizează mulţimea puterea sa uriașă din ziua alegerilor?


Ar fi bine, cu mult înainte de alegeri, să privim dincolo de cortina roz a promisiunilor, să vedem realităţile moldave așa cum sunt, fără să disperăm sau să intrăm în panică. E timpul să ne dăm seama că R.Moldova și populaţia ei reprezintă un poligon dintre cele mai ciudate de pe glob. Nici o unitate de măsură din lumea civilizată nu funcţionează pe teritoriul ei, nici o instituţie mondială nu poate descifra ce vor majoritatea moldovenilor, ce gânduri și planuri au, unde s-au pornit și unde vor să ajungă.


Aproape un sfert din populaţie e formată dintr-o nenaturală amestecătură de generaţii de homo sovieticus -- un hibrid monstruos dintre paraziţii imperiali și mancurţii locali – o varietate de mutanţi pe care nu-i poţi studia cu instrumentele știinţei moderne, nu-i poţi înţelege cu mintea, cu inima sau cu logica. Vorbești cu o parte dintre ei și ţi se par oameni sinceri, normali. Nici să-ţi treacă prin cap că ești minţit, că tot ce auzi e făţărnicie, e vorbă goală, e  șmecherie curată. Orice le-ai spune, ei aprobă, dar cu coada ochilor se uită la drum. Așteaptă călăii, stăpânii, criminalii roșii, colhozurile. Așteaptă pomenile lui Șor și minciunile lui Dodon. Altceva nu-i interesează. Le plac hoţii, bandiţii,  populiștii, trântorii socialiști. Fără pic de rușine îţi declară în faţă:”Lasă-i să fure, dar să ne dea și nouă”! Uită-i, nu mișcă un pai pentru binele Moldovei, dar se dau apărătorii statalităţii. Scuipă în istoria noastră, în gospodari și intelectuali. Împrăștie murdăria dinăuntru lor peste tot ce avem sfânt, își șterg cizmele străine de limba română, de jertfele înaintașilor, de suferinţele oamenilor  nevinovaţi. Nesimţirea lor nu are limite. Nimic nu-i atinge, nimic nu le pasă. Se vând pe 30 de bănuţi. Până și cei mai agresivi dintre ei știu că localitatea lor mai răsuflă, fiindcă România, nu altcineva, le-a reparat spitalul, grădiniţa și școala, le-a dat microbuze și alte ajutoare frăţești.


Și nu se opresc mizerabilii, ci continuă, ca pe timpuri, să împroaște venin, la adresa românilor. Nu uită să ponegrească nici pe SUA și UE. Chiar dacă americanii vin și le construiesc magistrala modernă Sărăteni-Soroca, iar europenii își dezleagă punga și varsă miliarde de euro pentru sute de proiecte de dezvoltare comunitară. Cum reacţionează la ajutoarele frăţești populaţia beneficiară, în ce mod își exprimă ea recunoștinţa? Pe cine îi va vota la alegeri? Pe Putin, Rogozin, Kozak, Dodon, Plaha, Șor sau Krasnoselski!?


Când, de câte ori ne întrebăm ce se întâmplă cu noi, ce reprezintă societatea moldovenească? În afară de sfertul de homo sovieticus, de mancurţi și mutanţi, din populaţia existentă mai avem un alt sfert de concetăţeni, care stau în mijlocul drumului și nu lasă lumea bună să meargă înainte, să ajungă Acasă. Însetaţi de putere, reprezentanţii lor, au blocat circulaţia istoriei la Chișinău și o fac pe clarvăzătorii, pe înţelepţii, pe centriștii, pe euromoldoveniștii. Se ascund după deget și se tem de identitatea lor, de trecutul, prezentul și viitorul lor, de Ţara de origine. Sunt surzi la chemările timpului, sunt orbi la transformările din regiune și Europa. Scurși din vechea și noua nomenclatură, lipsiţi de orice voinţă și integritate, lacomi și lași până în măduva oaselor, specimenele respective se vor miniștri, deputaţi, conducători în R.Moldova. Se văd împăraţi peste o populaţie flămândă, dezorientată, sărăcită, cu pantalonii cârpiţi în genunchi de atâta târâială pe brânci. Pretinșii prevăzători și echilibriști, tip Andrei Sangheli, Petru Lucinschi, Vasile Tarlev, Vladimir Voronin, Vlad Filat, Dima Diacov, Marian Lupu, Andrian Candu sau Igor Dodon, umflaţi în cele mai înalte posturi, au avut grijă să ajungă milionari și miliardari, fără să pună braţul să construiască ceva temeinic pentru basarabeni în 28 de ani de șefie independentă. Aroganţa și cinismul lor a șocat lumea civilizată, cancelariile occidentale. De pe poziţiile lor de prim-miniștri, de președinţi de parlament sau de șefi de stat, ei – marii profitori ai miliardelor de euro, oferite guvernului – au lovit în mâna de ajutor întinsă moldovenilor pentru a-i scoate din sărăcie, întuneric și fudulie goală. Deși a trecut mai bine de un sfert de veac de la Declaraţia de Independenţă, nici cei de sus, nici majoritatea din cei de jos nu vor să înveţe lecţiile Europei, nu vor să înceapă schimbarea de la ei, nu vor să respecte valorile europene și să îmbrăţișeze stilul de viaţă german, finlandez sau elveţian.


În rezultat, trăim un timp al lichelelor, nulităţilor, ciumaţilor și rinocerilor. Complexele de inferioritate și sclavie cultivate la moldoveni în perioada sovietică, domină clasa politică și societatea, împing mulţimile dezorientate spre șarlatani, impostori, farsori și tâlhari de drumul mare. Celor mai răsăriţi le retezăm capetele să nu se înalţe din turmă. Nu avem nevoie de elite, de intelectuali, de modele ca Eminescu, Iorga sau Pelivan. Aplaudăm călăii, ovaţionăm hoţii de miliarde, le cântăm bandiţilor. Votăm un președinte trădător și îl împingem pe un hoţ de la Orhei în parlament. Cine, dintre acei cărora le oferim votul, își mai amintește ce înseamnă obraz și rușine? Impostori cu titluri cumpărate se erijează în păstori spirituali. Ipocriţi de ultimă speţă ne predică meritocraţia. Găinari, borfași, șmecheri și pungași cu biografii murdare ne învaţă integritatea. Farisei în sutane de preoţi ne îndeamnă de la amvoane să-i votăm pe sataniștii-socialiști. Făţarnici cu pașapoarte românești scuipă în jurământul lor de credinţă și atacă tot ce e legat de România. Atunci, ca să nu se prăbușească definitiv, pe cine se sprijină societatea moldovenească? Pe ăștea?


Răspunsul e unul – întreaga societate, cu cei buni și cu cei răi, s-a ţinut și se ţine pe rădăcinile românești ale Basarabiei. Aceste rădăcini foarte adânci -- strivite cu tancurile, nivelate cu buldozerele, rupte de mutanţii socialiști-comuniști, mutilate de străini și cozile de topor -- nu au dispărut și nu au încetat să întreţină viaţa, limba română și credinţa pe moșia lui Ștefan cel Mare și Mihai Eminescu. Cei cu conștiinţa românească, cei cu sufletul prins de Tricolor și de harta reîntregită a Ţării, reprezintă adevărata suflare vie a Basarabiei, trăinicia, veșnicia și viitorul ei. Mișcarea de eliberare și deșteptare naţională din anii 1987-1991, Alfabetul, Limba, Tricolorul, Stema, Imnul, Podul de flori, Circulaţia peste Prut și în Europa, Suveranitatea și Independenţa faţă de Rusia – toate victoriile sunt opera românilor basarabeni. Efigia și lupta lor neîntreruptă pentru reîntregirea neamului sunt adânc imprimate în fiecare pas făcut spre înlăturarea frontierei artificiale de pe Prut, spre împlinirea idealului naţional. Mulţi sau puţini, un sfert sau o treime, românii basarabeni sunt pâinea și sarea acestui pământ, ei sunt locomotiva și motoarele care trag din greu garnitura de tren, încărcată cu toţi paraziţii statului mafiotizat, cu toată populaţia sărăcită și necăjită. Ei nu poartă pică nimănui din cei rătăciţi sau oploșiţi în vagoane, dimpotrivă își împart merindele și apa cu confraţii îndoctrinaţi în îndelungata și chinuitoarea călătorie spre casă. Românii basarabeni sunt singurii care știu exact drumul și destinaţia. De ei, ca de un colac de salvare, stă încleștată întreaga Basarabie. Doar cei care simt, gândesc și cred românește merg înainte spre vatra părintească, spre Ţara-Mamă. Ei nu se clatină în faţa furtunilor trecătoare, ei știu prea bine că nimeni nu-i poate opri din drum nici până la 24 februarie, nici după. Responsabili în faţa istoriei, românii basarabeni nu-i vor vota pe cei care au fost la putere -- pe socialiști, pseudodemocraţi, oligarhi, dodoniști, plohiști, șoriști, comuniști, usatiști. Îndrăzniţi și Domniile Voastre să nu le daţi nici un vot și o să vedeţi cum se prăbușesc zidurile închisorii în care zace R.Moldova.


Fraţi basarabeni! Sunteţi nedreptăţiţi ani de zile, sunteţi batjocoriţi și călcaţi în picioare în fiecare zi de trădătorii de neam, de paraziţi și oligarhi, de nulităţi lacome și nemiloase. V-au fugărit din casele voastre, v-au destrămat familiile, v-au răpit ce aţi avut mai scump și drag, v-au tratat ca pe neoameni. Vine ziua voastră! Ieșiţi cu toţii la vot și aruncaţi-i la coșul de gunoi pe cei care vă dispreţuiesc și vă urăsc -- pe socialiști, pseudodemocraţi, oligarhi, dodoniști, plohiști, șoriști, comuniști, usatiști. Faceţi-vă dreptate, prin vot!

În anul care s-a scurs, protecția fluviului Nistru a fost una dintre temele care au preocupat nu doar ecologiștii, dar și simplii cetățeni, uneori și politicienii. Nistrul este sursa principală de alimentare cu apă a populației Republicii Moldova și nu numai, astfel că de soarta acestui curs de apă depinde siguranța fiecăruia dintre noi. 

În anul care s-a scurs, protecția fluviului Nistru a fost una dintre temele care au preocupat nu doar ecologiștii, dar și simplii cetățeni, uneori și politicienii. Nistrul este sursa principală de alimentare cu apă a populației Republicii Moldova și nu numai, astfel că de soarta acestui curs de apă depinde siguranța fiecăruia dintre noi. 

Am intrat în anul 2019 împovăraţi de neliniști, confuzii, spaime și multe, foarte multe întrebări.

Sărbătorile de iarnă vin cu magia dragostei divine în fi ecare casă, vestind Nașterea Domnului și sosirea unui An Nou.

Am străbătut meleagul în lung și în lat, în ultima lună de toamnă a acestui an, pentru a ne întâlni cu bunii și dragii prieteni ai revistei NATURA, în cadrul Caravanei „Centenarul Marii Uniri”.

Emisiile și transferurile de poluanți ale agenților economici pot fi verificate on-line

Fără apă, viaţa nu ar fi posibilă.
Chiar dacă este cea mai de preț resursă, care susține existența tuturor organismelor vii, omul nu este „actorul” care păstrează apa, ci, dimpotrivă, o irosește, poluează, captează etc. cu nepăsare. Resursele de apă se epuizează într-un ritm alert, calitatea și cantitatea prețiosului lichid fiind una dintre cele mai mari provocări nu doar la nivel național, dar și global.

Daniela Bahrin este profesoară de limba și literatura română la Liceul „Vasile Alecsandri” din Iași. Experiența sa pedagogică este impresionantă prin implicare activă, pentru că îi este dragă profesia aleasă, pe care o transformă în vocație. A susținut teza de doctor în literatura comparată și are gradul didactic I. În articolul ce urmează stau de vorbă cu prof. Daniela Bahrin despre nevoia de modele în școală, în societate, în tot timpul și în tot spațiul.

Tranzactii

Recomandat

MEM Sigla

 

ASCULTĂ LIVE - ECO FM

Galerie Foto

Galerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_fotoGalerie_foto

Abonați-vă la site-ul nostru

Pentru a vă abona la site întroduceți adresa Dvs. de email în câmpul de mai jos

Cum ne puteți găsi

loading maps...
C: Adresa Noastra
13 str. S. Lazo,Chișinău,Republica Moldova