Devino Patron!

Casa unui boier acum e o şcoală frumoasă

Casa unui boier acum e o şcoală frumoasă
Clădirea Gimnaziului din Țânțăreni

Imaginea școlii, chiar faima ei, se pot identifica prin elevii, profesorii și performanțele lor. Așa am aflat despre Gimnaziul Țânțăreni din raionul Telenești, cunoscând-o pe o copilă prea frumoasă și prea înțeleaptă la vârsta ei, Tatiana Rusu. Venită să învețe la Chișinău, a adus din satul ei de baștină cele mai frumoase comori: o aviditate de a învăța, și chiar asta face, o educație aparte pe care o demonstrează la orice lecție, cu orice temă învățată.

Am descoperit că aceste calități ale elevei, i-au fost cultivate în familie și de ai săi profesori la gimnaziul din satul natal. Apoi m-am convins că o școală încă mai crește tineri datorită unui manager bun, directoarei acestui gimnaziu, Ludmila Stoica, care poate menține aprinsă dorința elevilor de a învăța, îi pot atribui aceste merite.

Istoria Gimnaziului Țânțăreni, raionul Telenești este veche și interesantă. În 1951 casa cu cinci odăi ale unui boier din sat devine școală cu cinci săli de clasă, iar director este Fiodor Antonovici Erșov. De-a lungul timpului s-au perindat mai mulți directori, iar în 1962 cele cinci încăperi ale boierului au fost înlocuite cu o clădire mare, nou-construită, destinată școlii medii generale pentru că 450 de copii ai satului Țânțăreni aveau nevoie de spațiu. Mai apoi, în 2004, instituția a primit statut de liceu - copiii satului aveau nevoie de studii ample - până când migrația populației a lăsat în urmă un număr mic de elevi, iar din 2014 școala devine gimnaziu. Acum aici învață peste o sută de elevi.

Ar putea fi o imagine cu 8 persoane, persoane în picioare şi în aer liber
Colectivul de profesori de la Gimnaziul Țânțăreni din raionul Telenești

Școala e condusă azi, în primul rând, de profesoara și apoi de managerul Ludmila Stoica, cu ai săi subalterni, dar și colegi – consăteni, profesori minunați și profesioniști, vreo 16 la număr - care, împreună cu directorii adjuncți, Tatiana Stănilă, profesoară de istorie și educație civică, și Ludmila Popa, profesoară de limba și literatura română, formează o echipă de intelectuali ai satului, a căror misiune apostolică e să nu se stingă lumina cărții. Și la aspectul interior al școlii s-a muncit enorm, asta o știe mai mult directoarea L. Stoica. Interesată și cu grija de Alma Mater ca elevii să aibă condiții, cu mijloace financiare, deloc ușor să le obții, în baza proiectelor câștigate, fața și interiorul școlii au fost readuse la condiții bine meritate.

Instituția, după mulți ani, are totul renovat: uși și geamuri, acoperiș și cazangerie, inventar sportiv și uscătoare în cantină, săli de clasă mobilate, o bibliotecă bogată etc. Cărarea ce duce copiii spre școală este pavată, iar asta elevii trebuie să înțeleagă că a bătători o potecă spre cunoștințe este meritul celor care se îngrijesc ca școala să mai aibă ușile deschise. Cei 30 de elevi, care vin din satul vecin, Codrul Nou, au la dispoziție un microbuz. Aceste bucurii ale vieții școlii au reușit să se adune datorită organizațiilor FSM, ApaSan sau Corpul Păcii, prin intermediul voluntarilor Cristen Cravathe Clem, Kelly Marie Frances, Anthoula Parianos, dar, doamna directoare nu trece cu vederea nici efortul profesoarelor Adela Ambrosii și Tatiana Trofim, care au fost parteneri de încredere cu voluntarii.

Scopul educativ al școlii se manifestă în multe activități ecologice sau de salubrizare: sădesc pomi, flori, fac curat în cimitirul satului ori au grijă ca lunca Răutului să fie curată. Participarea și implicarea elevilor la concursuri, festivaluri de unde se întorceau cu premii, erau, după cum menționează directoarea Ludmila Stoica, scopul comun al educației de a crește Oameni.

Ar putea fi o imagine cu 10 persoane, persoane în picioare şi în aer liber
Ansamblul Folcloric „Busuioc”.

Ansamblul Folcloric „Busuioc”, din care fac parte mulți pedagogi ai gimnaziului, le-a oferit echipei profesorale, înainte de pandemie, ocazii de parteneriat educațional cu colegi din România sau Ucraina. Era un semn de colaborare, dar și de consolidare a experienței lor. Învățământul la distanță nu-i împiedică, nici în aceste timpuri, pe cei mici, de la primare, să se gândească în vreun fel că școala lor ar avea mai puțină culoare sau lumină, dacă prezența școlarilor lipsește. Cele patru învățătoare, Zina Nistor, Adela Ambrosii, Eva Frunze și Nina Ciobanu, îi pun pe picii lor la treabă, așa încât curtea și interiorul gimnaziului sunt mereu scăldate în flori și în verdeață. Inventivă și creativă, învățătoarea Zina Nistor a reușit să organizeze cu cei din clasa a treia mai multe activități: „Florile îngrijite de mine”, „Am sădit un pomișor”, „Îngrijesc copacul de aceeași vârstă cu mine”. Și natura le răspunde cu aceeași generozitate – îi crește sănătoși.

Nici acum, în condițiile predării în online, elevii și profesorii Gimnaziului Țânțăreni nu  abandonează activitățile de altădată. Până nu demult, gimnaziștii din clasele a V-IX au fost implicați în proiectul „Adoptă un bătrân”, a căror contribuție era să le aducă bătrânilor, cel puțin, un zâmbet și o pâine. Aceste două bucurii ca și alte multe și încărcate activități didactice rămân o dovadă a trecutului vieții școlare pe pagina de socializare a școlii. Capătul drumului școlar al elevilor din Țânțăreni e pavat și curat, doar trebuie să-l străbată cu aceeași speranță și dragoste ca să înceapă o nouă zi.

Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 351

Susține Natura.md: Devino Patron!