Eternitatea şi hoitarii
natura.md
Mai 5, 2021 04:44
1829
0
Oare de ce? Pentru ce? Doar pentru că Cel-de-Sus i-a dat mai mult har la naștere, mai multă bunătate și mai multă strălucire, pentru asta să-l invidiezi pe Aproapele? Pentru asta să-L urăști pe Tatăl Ceresc – că i-a dat mai mult altuia decât ţie? Păi, dacă i-a dat mai mult, acest Ales al lui Dumnezeu mai mult dă din multul ce i s-a dat – de, are de unde! Să-l invidiezi că El dă mai mult ca tine, că bucură mai multă lume decât tine, că opera lui e mai strălucitoare ca a celor din jur și luminează calea Neamului din care faci și tu parte? Pentru asta să-l invidiezi pe fratele tău?
Din păcate, îi cunosc pe unii din tagma invidioșilor că, nenorociţii ăștia, nu le-o pot ierta celor mai frumoși ca ei, mai înţelepţi, mai talentaţi, mai darnici, mai iubitori de Neam și Ţară, și… mai iubiţi de toată lumea, nu le-o pot ierta nici după ce s-au ridicat în Împărăţia Cerurilor. În cazul ilustrului poet Nicolae Dabija însă – cu mult înainte de a i se ridica sufletul la Ceruri, au năvălit hoitarii (hoitar sm [At: SADOVEANU, P. M. 48 / Pl: ~i / E: hoit + -ar] Vultur pleșuv, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu fața și bărbia golașe, care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophorn percnopterus), au năpustit să dea de știre lumii că ei n-au murit încă și au prins a „vocifera”deasupra mormântului nou-adormitului și ciupind care mai de care din bunul nume Dabija, împroșcând cu mizeria lor în Lumina acestui Astru în drum spre Împărăţia Cerului.
Cel mai nemulţumit s-a arătat a fi un hoitar care atât ce a avut a face toată viaţa cât a tot strălucit pe pământ Nicolae Dabija – să se lustruiască pe sine în văzul lumii și din umbră să-l ponegrească pe distinsul Poet. Dar autorul „ochiului al treilea” l-a depistat și… l-a iertat. Iar hoitarul? A așteptat să închidă ochii marele Dabija…, dar nu a mai putut răbda cele patruzeci de zile, când se va ridica sufletul fratelui nostru întru Hristos la Ceruri, și s-a declanșat, chemând lumea să ia atitudine faţă de felul cum a procedat Nicolae Dabija și după moartea lui fizică: „Și-a ales locul de veci, nu în altă parte, ci în Cimitirul Central Ortodox din Chișinău, ca să fie înmormântat în ușa Bisericii Duminica Tuturor Sfinților”.
Doamne, iartă Hoitarul, precum l-a iertat și Apostolul nostru Nicolae Dabija… Unde s-a văzut, unde s-a auzit ca un răposat să-și aleagă el locul de veci? Iisuse Hristoase! Dabija nici cât a fost în viaţă nu și-a căutat loc unde să-i fie înmormântate rămășiţele pământești, nu și-a făcut cavou pe Pământ, precum își fac și mulţi pigmei, el, fiind un creștin desăvârșit, și-a înălţat un Palat în Împărăţia lui Dumnezeu – din Sfântul Duh și Lumină, iar nouă ne-a lăsat, Aici, o comoară spirituală ce preţ nu are – de am fi în stare să ne bucurăm cu toţii de ea.
Doamne, ce-i cu invidia asta? Nu are stavilă nici pe timp de pandemie… Se duc valorile Neamului, fraţii și surorile noastre, mamele, taţii, rudele, prietenii…, se duc fără întoarcere, dar invidia, hoitarii?... Ce rost are să spui lumii că tu ești alb, dacă ești negru? Doar nu-i toată lumea chioară, după cum o socoţi, nu-ţi pare? Dacă Dumnezeu te-a creat broască, nu încerca să te umfli până
la mărimea unui elefant: a încercat altădată o broască și… a crăpat! Chiar să nu știi?
Nu-i destul să cunoști doar alfabetul și lumea să-ţi creadă vorbelor tale că ești mai ceva ca Dabija, Vieru sau Cimpoi. Semnalul recunoașterii succesului cuiva este, totuși, invidia, ceea ce, hoitarilor, vă macină liniștea și pacea. Și astfel ce faceţi neadormiţilor? Căutaţi, în fel și chip, să demolaţi munţii Neamului, fără a lua în seamă că invidia este cancerul fiecărui invidios. Și când te gândești că viaţa e atât de scurtă… De ce să nu ne bucurăm de ea, de ce să nu ne bucurăm că Dumnezeu i-a dat unuia mai mult ca mie și dăruie Aproapelui, Neamului mai mult decât îmi este dat mie să dau?! De ce să nu ne bucurăm că suntem contemporani cu Nicolae Dabija, că a fost și rămâne în eternitate un mare Poet, cu aripi de geniu? Oare de ce pe unii îi roade măreţia altuia? Nu aș vedea motive. Ce ziceţi, hoitarilor? Voi, care gunoi sunteţi și numai gunoi vedeţi.
Ionel CĂPIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 350
Susține Natura.md: Devino Patron!
