Acasă la Dinu Lipatti
natura.md
Aug 10, 2021 10:52
2407
0
În zona Argeșului, la marginea satului Ciolcești, se află casa pianistului și compozitorului român Dinu Lipatti. Frumoasa vilă e situată într-un cadru natural de poveste, sub geana unei păduri bătrâne, cu vederi panoramice spre valea micului sat.
Pentru început o să vă povestesc o întâmplare mai puțin obișnuită pe care am avut-o la Casa memorială Dinu Lipatti din Ciolcești. După aproximativ două ore de mers cu mașina din București am ajuns pe la prânz în satul Ciolcești. Evident că am greșit drumul de câteva ori până am intrat în sat, dar nu ne-a descurajat încurcătura. Mai mult, ne-a ambiționat să ajungem cât mai repede la destinație. Eram foarte curios să văd cum arată frumoasa vilă a lui Dinu Lipatti. Citisem încă de acasă câteva informații, dar mi-am păstrat o anumită doză de curiozitate. Era o zi însorită, plăcută, perfectă pentru cei pasionați de fotografie. Era o zi pe gustul meu.
Am întrebat mai mulți localnici până am ajuns la vila lui Lipatti, aflată în capătul satului. Am intrat în curtea generoasă și am parcat mașina în fața casei.
A coborât spre noi paznicul și l-am întrebat dacă putem să vizităm casa memorială. Ne-a răspuns că deocamdată nu e nimeni, iar doamna muzeograf e foarte necăjită pentru că și-a pierdut porcul din gospodărie și a plecat în pădure. Evident că ne-a amuzat întâmplarea, dar ne-a sugerat să așteptăm câteva minute.
Peste un timp a apărut și doamna muzeograf, o femeie trecută de a doua tinerețe, îmbrăcată țărănește și cu o năframă înflorată pe cap. Ne-a salutat și ne-a spus că are un necaz mare și nu prea poate să ne povestească despre istoria locului. Am rămas surprinși, dar a insistat să îi adresăm cât mai multe întrebări. Doar în acest mod ne va putea povesti despre casa memorială și Dinu Lipatti. Ne-a invitat în casă, dar nu înainte de a ne acoperi încălțămintea cu o pereche de bahili.
Ne simțeam ca niște elevi cuminți la școală. Adresam întrebări, iar doamna ne povestea tare și răspicat istoria locului. Prima încăpere era spațioasă, cu piese de mobilier de epocă, foarte multe fotografii cu Dinu Lipatti, mai multe obiecte legate de viața și activitatea marelui pianist, un valoros pian Bechstein, obiecte din ceramică, mai multe documente și vitrine cu tablouri cu chipul lui Lipatti în creion.
În această încăpere mi-au atras atenția trei expoziții cu fotografii: „Copilăria – Primele manifestări ale înclinațiilor muzicale”, „Pe podiumul consacrării 1934 – 1939” și „Prezențe românești memorabile George Enescu - Dinu Lipatti”. Și nu întâmplător am menționat aceste trei expoziții pentru că George Enescu a jucat un rol important în viața și activitatea celebrului pianist.
George Enescu i-a fost naș de botez, iar din fragedă copilărie i-au fost recunoscute și cultivate înclinațiile muzicale. O altă expoziție importantă este „In Memoriam”, amplasată lângă o frumoasă sobă din teracotă, decorată cu figurine de aristocrați, atât femei, cât și bărbați. Mi-a atras atenția și o mică vinotecă cu vinuri locale, câteva icoane și mai multe ulcioare voluminoase. N-am ieșit din frumosul conac fără să mă uit cu admirație asupra unui act de studii al pianistului: Diploma de licență în numele Majestății Sale Regelui Mihai I cu mențiunea „Magna cum laude”. Diploma de licență în Filosofie și Litere fiind semnată la 2 august 1946.
La etaj nu ni s-a permis să urcăm, așa că am ieșit afară ca să ne plimbăm. În fața casei se afla un bust al pianistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu.
Ne-am așezat pe o băncuță de piatră și în timp ce răsfoiam un pliant m-a impresionat foarte mult un citat al pianistului: „Muzica trebuie să trăiască sub degetele noastre, sub ochii noștri, în inimile și mintea noastră, cu tot ceea ce noi, cei în viață, putem să-i aducem ca ofrandă.”
Casa a fost construită în perioada anilor 1939–1942, în stil neoromânesc, de către tatăl lui Dinu Lipatti. În această casă și-a petrecut copilăria Dinu Lipatti și mai târziu evadările sale de creație. Marea majoritate a documentelor, fotografiilor și obiectelor din casă ce i-au aparținut lui Dinu Lipatti au fost donate actualului muzeu de către fratele pianistului, ambasadorul Valentin Lipatti. Pianistul s-a stins din viață la numai 33 de ani, fiind răpus de o boală necruțătoare. Se spune că atunci când s-a stins avea în mână partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”.
Mircea MITROFAN
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 353
Susține Natura.md: Devino Patron!
