Amintirile mele din Țareuca
natura.md
Feb 17, 2025 10:30
227
0
Țareuca, de prin părțile Rezinei, județul Orhei, este pentru mine o localitate cu oameni gospodari, fiind așezată la răscrucea drumurilor Rezina-Orhei și Rezina-Șoldănești la o distanță de 100 km până la Chișinău. Satul, cu cei peste 1900 de oameni, mi s-a întipărit în minte încă din copilărie. Îmi amintesc de vecinii noștri gospodari Afanasie și Claudia Cuzuioc, Ion și Liuba Corcescu, Chiril și Nătălița Dascăl, Ștefan și Elena Ceapă, care știau să împartă și binele, și greul cu părinții mei, de sărbătorile creștine.
Printre gospodarii de frunte ai satului Țareuca erau și părinții mei, Pavel și Valentina Cuzuioc. Aveau 2 case, construite în secolul XIX și rămase de la părinți și bunici, 2 șoproane în care țineau o vacă, vreo 12 oi, 2 purcei, iepuri, găini și rațe, pentru care se trezeau cu noaptea-n cap să gospodărească.
Părinții munceau în sudoarea frunții din zori până se întuneca de-a binelea. Mama, învățătoare de profesie, fiind fiică de așa- numitul ,,chiabur”, a fost dată afară din școală de către sovietici și forțată să lucreze în colhoz. Tata, muncea la Stația sanitară epidemiologică din Rezina. Se trezea dis-de-dimineață și pe ploaie sau ninsoare mergea pe jos vreo 8 kilometri, din centrul satului până la Rezina ca să-și facă cu cinste meseria. Munceau mult. De concediu, la mare sau la munte, nici pomină. Pe lângă grijile gospodăriei, a celor 3 copii și o bunică, părinții mai aveau și o altă datorie creștinească: să pregătească colete cu merinde, mănuși, ciorapi de lână, împletiți de mama, ca să le trimită lunar rudelor deportate în Siberia. Beciul era plin cu toate bunătățurile.
1 septembrie1956 a fost prima mea zi de școală. Cu un buchet de trandafiri, culeși din grădina noastră, cu mama de mână, ne-a întâmpinat prima învățătoare, Raisa Boleac. Și acum îmi apare în fața ochilor chipul ei frumos! O doamnă înaltă cu o inteligență și frumusețe rară!
Odată, într-o zi de iarnă, mama m-a trimis în podul casei ca să aduc niște struguri, care se păstrau lângă ursoaica sobei. Acolo, în pod, am dat de un sunduc din lemn. Era plin cu reviste și carte românească. Am întrebat-o pe mama ce-s cu cărțile acestea scrise în ,,altă limbă”? Mama mi-a spus că sunt cărți artistice și religioase scrise în limba română pe care le-a ascuns când au venit rușii și le-au impus o altă limbă cu alt alfabet. Din aceea podul casei îmi devenise o nouă bibliotecă. În scurt timp, mama m-a învățat să citesc și cu grafie latină. Am citit acele cărți și reviste cu mare dragoste. O bună parte din cărțile religioase am dăruit-o prietenului meu, Nicolae Dabija. Și Nicolae Dabija, la rândul său, le-a transmis Bisericii Universității de Stat din Moldova. Mă bucur că donația de carte religioasă a pus bazele fondării bibliotecii la biserica respectivă.
Mi-i drag satul meu natal, Țareuca. Este o parte incomensurabilă a sufletului meu. Cu tristețe merg și mă uit la casa părintească, la clădirile fostei școli, la casele vecinilor noștri care nu mai sunt. Cu drag, merg la Biserica din sat unde am primit Sfântul Botez și taina Sfintei Cununii, avându-i ca nași de cununie pe parohul bisericii, preotul Sergiu Ciubotaru și preoteasa Lidia Ciubotaru! Cu multă plăcere merg și la Biblioteca Publică din sat, diriguită cu multă osârdie de Elena Burlacu, ca să dăruiesc toate cărțile, antologiile și culegerile literare cu lucrările mele editate și să mă întâlnesc cu cititorii. Același drum îl am și la gimnaziul din sat, directoare Silvia Dolișinschi. Mă bucur mult de manifestările culturale organizate și desfășurate la Casa de Cultură, director Ana Burduja. Are cu ce se mândri satul Țareuca și cu personalitățile născute aici, care au învățat și au pornit pe drumul mare al vieții. Ștefan Tiron, Gheorghe Armașu, Gheorghe Țăruș, Ion Andronic, Arcadie Mușinschi, Valeriu Streleț, Sergiu Cuzuioc, Eugenia Margină, Silvia Dolișinschi, Ana Burduja, Elena Burlacu, Sergiu Ciubotaru, Raisa Andronic, Petru Storoja sunt doar câteva nume care se înscriu în istoria satului natal.
Trec anii și cu ei se duc și oamenii. Nici părinții mei, Pavel și Valentina, nu mai sunt. S-au împrăștiat prin lume și cei 3 copii, 6 nepoței și 10 strănepoți ai părinților.
Am rămas doar cu amintirile copilăriei și a anilor petrecuți alături de părinții mei dragi. Am rămas cu amintiri plăcute, căci satul meu natal Țareuca îmi este drag ca și viața mea!
Autor: Ion Cuzuioc
Articol publicat în revista NATURA, nr. 396
Susține Natura.md: Devino Patron!
