Biblioteca nu este doar un edificiu plin de cărți, ci o instituție vie datorită oamenilor care îi dau suflet

Invitatul de onoare 

BNRM este un patrimoniu național și cultural deosebit. Din perspectiva funcției, pe care o dețineți din 2015, ce le puteți spune cititorilor, despre acest sediu somptuos al cărții, referindu-vă la istoria, structura și bogăția spirituală prezente și conservate în interiorul ei?

• Biblioteca Națională a Republicii Moldova este mai mult decât o instituție culturală; este un adevărat templu al cărții, un tezaur inestimabil de cunoaștere, memorie istorică și identitate națională. De-a lungul celor aproape două secole de existență, Biblioteca a fost martora unor evenimente definitorii pentru societatea noastră, evoluând continuu pentru a răspunde nevoilor generațiilor de cititori, cercetători și iubitori de carte.

Fondată în 1832, inițial ca bibliotecă publică gubernială, instituția a devenit de-a lungul timpului o veritabilă enciclopedie a patrimoniului scris, păstrând, conservând și oferind acces la unele dintre cele mai prețioase colecții de documente din spațiul românesc și internațional. Pe parcursul existenței sale, Biblioteca a funcționat în diverse sedii, fiecare marcând o etapă distinctă în dezvoltarea sa. Momentul definitoriu a fost anul 1961, când a fost inaugurat actualul bloc central, proiectat de arhitectul Agaki Ambarțumean, un edificiu monumental destinat culturii și cunoașterii. 

Astăzi, Biblioteca Națională conservă și gestionează un fond de documente de o valoare inestimabilă, incluzând manuscrise rare, cărți vechi, hărți istorice, documente oficiale, reviste și publicații periodice, precum și colecții speciale în peste 30 de limbi. Fiecare volum adăpostit între pereții săi poartă o poveste, reflectând evoluția culturală, academică și intelectuală a națiunii. În prezent, Biblioteca Națională nu este doar un spațiu de lectură, ci și un centru activ de cercetare, educație și promovare a valorilor culturale. Prin expozițiile, conferințele, simpozioanele și proiectele de digitalizare pe care le desfășurăm, ne asumăm rolul de a asigura accesul generațiilor actuale și viitoare la moștenirea intelectuală a umanității. 

În calitate de director al acestei prestigioase instituții din 2015, am avut privilegiul de a contribui la modernizarea serviciilor bibliotecii, la îmbogățirea colecțiilor și la consolidarea statutului său de reper cultural fundamental al Republicii Moldova. Invit cititorii revistei „Natura” să descopere acest sanctuar al cunoașterii, să se lase inspirați de bogăția spirituală pe care o păstrăm cu grijă pentru întreaga societate.

• Cine este și de unde vine Elena Pintilei, cea care este gazda tuturor  activităților culturale și care reușește să țină piept unui tumult de acțiuni culturale?
• Sunt originară din satul Utconosovca (denumirea veche este Erdec-Burnu, iar în perioada interbelică a purtat numele - Ion Gh. Duca), situat pe malul lacului Catlabug, loc cu o istorie și tradiții adânc înrădăcinate în Basarabia istorică, care se află actualmente în raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina. Acest sat a fost și rămâne o veritabilă păstrătoare a culturii și tradițiilor românești din sudul Basarabiei. Aici, comunitatea a trăit, de-a lungul secolelor, în spiritul valorilor străvechi, iar limba, obiceiurile și sărbătorile tradiționale românești sunt prezentate cu mândrie de fiecare generație. Pe lângă tradițiile folclorice, satul Utconosovca a fost mereu un loc unde educația a jucat un rol esențial în formarea noastră ca oameni. Deși, în timp, satele din Basarabia au trecut prin multiple transformări, legătura strânsă cu învățătura și cunoașterea a rămas una din trăsăturile fundamentale ale acestui loc. Rădăcinile mele în acest sat sunt adânci și mă definesc în fiecare zi. Tot ce am învățat de la părinți, bunici, de la învățătorii mei de școală, mi-a servit drept inspirație pentru a înțelege mai bine importanța culturii, educației și a patrimoniului național. Această legătură cu Utconosovca îmi amintește constant de responsabilitatea pe care o am în promovarea acestor valori la nivel național, dar și internațional. 

După absolvirea școlii medii din satul de baștină, mi-am urmat studiile la Facultatea de Bibliografie și Biblioteconomie și Facultatea de Drept la Universitatea de Stat din Moldova, iar ulterior am absolvit și un program de masterat în Patrimoniu istoric și turism cultural la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Această pregătire multidisciplinară mi-a oferit nu doar competențele necesare în domeniul biblioteconomiei, ci și o înțelegere amplă și pe segmental protejării patrimoniului cultural, a legislației din domeniu și a modului în care biblioteca poate deveni un actor activ în promovarea identității naționale. 

Fac parte din echipa Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova din 15 august 1989, timp în care am parcurs toate etapele profesionale: de la metodist, specialist principal și șef de secție, până la director adjunct. Din 2015, am onoarea de a conduce această prestigioasă instituție în calitate de director general. Această funcție nu este doar o responsabilitate administrativă, ci o provocare continuă de a adapta biblioteca la cerințele contemporane, de a inova și de a asigura accesul liber la cunoaștere pentru toți. 

• Cum e să fii amfitrioană a unei biblioteci atât de somptuoase? 

• Coordonarea unei instituții de dimensiunea Bibliotecii Naționale presupune multiple provocări, dar și nenumărate oportunități. Fiecare conferință, lansare de carte, expoziție sau atelier reprezintă mai mult decât un simplu eveniment – este un moment de consolidare a comunității, de promovare a valorilor culturale și de construire a unui dialog autentic între trecut, prezent și viitor. În acest ritm intens, găsesc motivația și echilibrul necesare pentru a merge mai departe, susținută de o echipă dedicată și de colaborări valoroase cu instituții naționale și internaționale. 

Pentru mine, această activitate este mai mult decât o meserie – este o misiune. Cred cu tărie că biblioteca trebuie să fie un spațiu viu, accesibil și interactiv, unde cultura și educația se îmbină armonios pentru a modela generațiile viitoare. Într-o epocă a schimbărilor tehnologice rapide, biblioteca trebuie să-și mențină relevanța, să fie un centru de cunoaștere, cercetare și inovație, dar și un loc unde oricine să se poată regăsi prin lectură, studiu și dialog.

• Cât de mare este biblioteca, câte săli are, ce fond de carte numără?

• Biblioteca Națională a Republicii Moldova este una dintre cele mai importante instituții de cultură și documentare din țară, administrând două clădiri cu o suprafață totală de 14.530 m². Dispunem de 9 săli de lectură, care oferă un mediu confortabil pentru studiu și cercetare, având o capacitate totală de 400 de locuri. 

Colecția bibliotecii numără peste 2,4 milioane de documente, incluzând cărți, manuscrise, publicații periodice, documente audiovizuale și grafice, hărți și multe altele. Patrimoniul nostru este completat de accesul la baze de date naționale și internaționale, oferind utilizatorilor resurse esențiale pentru cercetare și informare. Este important să menționez faptul că, în conformitate cu Ordinul nr. 308 din 20.09.2024 al Ministerului Culturii „Cu privire la clasarea bunurilor culturale mobile”, 15 bunuri culturale cu valoare istorico-documentară au fost clasate în categoria Tezaur și 27 -  în categoria FOND. Toate bunurile clasare reprezintă carte veche religioasă din secolele XVI – XVII. Cele mai vechi din ele fiind Biblia lui Ivan Fiodorov apărută la Ostrog în 1581 (scrisă în slavonă cu alfabet chirilic) și Apostolul tipărit la București în 1683, scrisă în limba română cu caractere chirilice.

• Ce servicii atrag oamenii la bibliotecă? Mai sunt sălile de lectură neîncăpătoare, așa cum erau până la 1989, când cititorii, în mare parte studenți, aveau răbdare să aștepte pentru cartea cerută, ore în șir?

• Astăzi, Biblioteca Națională nu mai este doar un loc pentru împrumutul de cărți, ci un centru multifuncțional care răspunde diverselor nevoi ale utilizatorilor. Oferim acces la resurse de calitate, informații verificate și baze de date academice, dar și la tehnologie avansată, inclusiv servicii de digitizare și scanare. Spațiile moderne de învățare și co-working atrag tot mai mulți tineri și profesioniști, iar evenimentele culturale – lansări de carte, conferințe, ateliere, cluburi de lectură – transformă biblioteca într-un adevărat hub al ideilor și dialogului. 

În ceea ce privește sălile de lectură, realitatea de astăzi este diferită față de perioada de dinainte de 1989. Nu mai vedem aceleași cozi de studenți așteptând ore în șir o carte, dar acest lucru nu înseamnă că biblioteca și-a pierdut relevanța. Dimpotrivă, nevoile utilizatorilor s-au schimbat, iar modalitățile de acces la informație s-au diversificat. Biblioteca modernă nu este doar un spațiu fizic de lectură, ci un centru de cunoaștere, inovație și comunitate. Dacă reușim să ne adaptăm continuu și să oferim servicii relevante, atunci biblioteca va rămâne un loc frecventat și necesar, chiar dacă într-un mod diferit față de trecut.

• Credeți că termenul de utilizator, înlocuit cu cititor, este mai potrivit? Nu cumva, indirect, tocmai acesta l-a și izgonit, l-a îndepărtat pe om de bibliotecă, de carte?

• Termenii nu sunt doar simple cuvinte – ei reflectă și modelează relația dintre instituție și publicul său. Dacă în trecut se folosea predominant noțiunea de „cititor”, în ultimele decenii, odată cu diversificarea serviciilor oferite de biblioteci, a devenit tot mai uzual termenul de „utilizator”. 

„Cititorul” evocă imaginea clasică a unei persoane aplecate asupra unei cărți, concentrate pe lectură și aprofundarea cunoștințelor. Pe de altă parte, „utilizatorul” descrie o relație mai amplă, mai dinamică, în care biblioteca nu mai este doar un depozit de cărți, ci un centru de informare, cercetare, educație și socializare. Este adevărat că unii pot percepe această schimbare terminologică drept o îndepărtare de cartea tipărită, însă realitatea bibliotecii moderne este alta. Misiunea noastră nu s-a schimbat – rămânem dedicați promovării lecturii și culturii scrise, dar, în același timp, răspundem nevoilor comunității, oferind acces la resurse digitale, educație continuă și evenimente culturale. 

Prin urmare, mai important decât termenul folosit este felul în care biblioteca rămâne relevantă în viața oamenilor. Indiferent dacă îi numim cititori, utilizatori sau cercetători, esențial este ca fiecare persoană care ne trece pragul să găsească un spațiu primitor, inspirațional și deschis, unde să poată descoperi cunoașterea în toate formele ei.

• Care este soarta bibliotecii dacă utilizatori sunt din ce în ce mai puțini? Bibliotecile personale, informația pe cale virtuală, pe care o poți găsi cu ușurință cu un click rapid, nu vă îngrijorează că soarta bibliotecii poate lua o altă direcție, cea a îndepărtării de utilizatori, de cititori sau există speranța ca sălile bibliotecii să devină din nou neîncăpătoare?

• Este adevărat că, în ultimii ani, bibliotecile se confruntă cu provocări semnificative. Accesul rapid la informație prin internet, digitalizarea masivă a resurselor și dezvoltarea bibliotecilor personale au schimbat obiceiurile de lectură și documentare. Însă întrebarea reală nu este dacă bibliotecile vor dispărea, ci cum se vor transforma pentru a rămâne esențiale în viața comunității. Astăzi, informația este la un click distanță, dar accesul la informație nu echivalează cu înțelegerea profundă sau formarea gândirii critice. Biblioteca oferă mai mult decât cărți – oferă un mediu care stimulează lectura, cercetarea, dialogul intelectual și creativitatea. În plus, într-o epocă a suprasaturării informaționale, rolul bibliotecarului devine mai important ca niciodată: el nu doar oferă acces la resurse, ci și ajută utilizatorii să filtreze, să analizeze și să înțeleagă corect informația. 

Așadar, există motive de îngrijorare? Poate. Dar există și speranță? Cu siguranță. Bibliotecile care se adaptează, care rămân dinamice și inovatoare, care creează spații atractive pentru studiu, colaborare și evenimente culturale, vor continua să atragă oameni. Bibliotecile nu trebuie să aștepte ca lumea să se întoarcă la ele – ele trebuie să meargă în întâmpinarea lumii, să devină centre de cunoaștere, de interacțiune și de inspirație. Iar dacă reușim acest lucru, sălile bibliotecii, poate nu în forma lor tradițională, dar în mod sigur, vor deveni din nou pline de viață și de oameni dornici de cunoaștere.

• Cine sunt lucrătorii bibliotecii, vin ei la bibliotecă ca angajați cu arsenalul de cunoștințe după o facultate și studii de calitate?

• Biblioteca nu este doar un edificiu plin de cărți, ci o instituție vie datorită oamenilor care îi dau suflet: bibliotecarii, cercetătorii, restauratorii, specialiștii în digitalizare și mulți alții. Acești profesioniști nu sunt doar angajați, ci adevărați mediatori ai cunoașterii, dedicați misiunii de a proteja și a valorifica patrimoniul național scris, de a facilita accesul la informație și cultura scrisă. 

Cei care aleg să lucreze într-o bibliotecă vin cu o pregătire academică solidă, având studii în domenii precum biblioteconomie, științele informării, filologie, istorie, științe sociale sau tehnologii digitale. Însă, chiar dacă își încep cariera cu un „arsenal” de cunoștințe valoroase, această profesie necesită o învățare continuă. Evoluția tehnologiilor, noile metode de informare și cerințele utilizatorilor impun perfecționare constantă, iar bibliotecarii participă activ la cursuri, ateliere și programe de formare pentru a răspunde cât mai bine nevoilor comunității. 

Astăzi, bibliotecarul nu mai este doar un custode al cărților, ci un ghid în universul cunoașterii, un facilitator al educației și un promotor al culturii. Biblioteca de succes este cea care investește în oamenii săi, iar Biblioteca Națională este un exemplu în acest sens, având o echipă de profesioniști dedicați, capabili să îmbine tradiția cu inovația, păstrând biblioteca un spațiu esențial pentru societate. 

A fi bibliotecar înseamnă a fi punte între oameni și cărți, între trecut și viitor, între tradiție și modernitate. Acesta este crezul meu, iar fiecare zi la Biblioteca Națională este o nouă oportunitate de a construi viitorul culturii scrise în Republica Moldova.  

Autor: Silvia Strătilă 

Articol publcat în revista NATURA, nr. 397 

Susține Natura.md: Devino Patron!