Buchetul de crini albi
natura.md
Mar 26, 2023 10:36
1302
0
Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Nu fiecăruia îi este dat să-i aibă. Dacă Domnul te-a binecuvântat, a fost milostiv cu tine, bucură-te și mulțumește-i. Fii un părinte responsabil și bun, nu-i abandona în case de copii și orfelinate, nu-i lăsa pe drumuri, în gări sau în tomberoanele de gunoi, oricât de greu îți va fi. E mare păcat! Crește-i cu dragoste și înțelepciune și Dumnezeu te va răsplăti.
În învălmășeala asta de întrebări, de amintiri îndepărtate, crâmpeie ale tinereții, întrezări chipul frumos al Rodicăi Mureșan. O fată cu ochi de smarald și cu o coadă de culoarea spicului de grâu, până la genunchi. Oricine s-ar fi îndrăgostit de ea. Numai că Rodica, copiliță fiind, l-a ales pe el, Florin, flăcău în toată firea. Florin fiind la o vârstă numai bun de însurătoare, părinții l-au îndemnat să-și găsească și el o nevastă acătării – să fie frumoasă, gospodină, cu carte și din familie bună, nu ca asta – o verzătură, cu zece clase încă neîmplinite, care nici un borș nu știe să facă.
Când se implică părinții într-o relație, mai totdeauna se termină cu o despărțire. Așa că ghinionul nu i-a ocolit nici pe ei. El a apucat calea străinătății și ca s-o uite, n-a dat nici un semn mult timp. S-o ia cu el, nici vorbă la acea vreme! Ea nici n-a apucat să-i spună principalul lucru - că e însărcinată probabil.
Pe atunci era o mare rușine să aduci pe lume un copil fără a fi căsătorită. Te arăta tot satul cu degetul, spunând că ai făcut un copil din flori. Părinții Rodicăi au bănuit că se poate întâmpla așa ceva și au întrebat-o pe șleau dacă nu cumva e gravidă. Biata copilă, rușinată, dar și înfricoșată, a recunoscut că simptomele pe care le are o duc cu gândul tocmai la o sarcină. Au stat și s-au sfătuit cum să spele rușinea și au hotărât s-o mărite cât mai repede.
Aveau ei niște prieteni, Marin și Catrina, la care mergeau foarte des. Rodica era cu vreo 5 ani mai mică decât Nicanor, fiul lor, dar au crescut împreună. Flăcăoan fiind, Nicanor s-a îndrăgostit lulea de Rodica, numai că ea se iubea la vremea ceea cu Florin. Nicanor credea că Rodica va fi până la urmă a lui. Cu ce ar fi mai bun Florin decât el?
Cu timpul, acele sentimente nevinovate pentru Rodica se cam ștersese, rămăsese doar orgoliul și setea lui de răzbunare. Așa că ideea s-o ia de nevastă îl entuziasmă. Rodica, la rândul ei, în situația care era, l-a acceptat fără crâcneală pe Nicanor, astfel jucând cât mai curând nunta. Fata și-a spălat rușinea, iar Nicanor s-a bucurat că în sfârșit i-a șters nasul lui Florin.
Erau doi oameni aproape străini, dar mai credeau, totuși, că până la urmă vor forma o familie... Nicanor spera că va putea se renască sentimentele de altă dată pentru Rodica. Când Rodica a născut, s-a bucurat, l-a înscris pe Ionuț în familia lui și n-a spus nimănui povestea lor, crezând că va putea să-l iubească ca pe propriul copil. S-a străduit mult, dar nu i-a reușit. Poate că la mijloc a stat tot Florin.
Nicanor n-a iertat-o pentru faptul că l-a iubit pe Florin mai mult decât pe el, deși nu i-a reproșat niciodată. L-a ros totdeauna acest gând și poate de aceea n-a putut să se atașeze nici de Ionuț. Nici în brațele Vetei nu s-a simțit mai confortabil, dar aveau două fete împreună, erau sânge din sângele lui. Iar Ionuț, care îi purta numele, cu atât s-a ales, rămânând un copil al nimănui.
Florin n-a avut nici el parte de noroc în viață. Cu nevasta se înțelegea bine, duceau un trai decent, aveau mașină, o casă mare, dar pustie. În ea nu răsunase niciodată glas de copil, pentru că Dumnezeu nu-I binecuvântase. Mâna Celui de Sus le rânduiește pe toate.
Întâlnirea lui Florin cu Ionuț n-a fost întâmplătoare. Prea mult l-a iubit Rodica pe Florin și toată viața ei a crezut într-o minune – că el într-o bună zi se va întoarce și ea-i va spune adevărul – că din dragostea lor s-a născut Ionuț. Ionuț e copilul lui, nu al lui Nicanor. Aici e și răspunsul la frământările lui Ionuț:”
De ce tatăl lui, Nicanor, nu-l iubește și nu l-a iubit niciodată; de ce nu i-a adus niciodată flori mamei Rodica cât era în viață și de ce n-a mers la mormântul ei cu crini albi – pentru că el nu știe cât de mult mama lui a iubit aceste flori; de ce acel bărbat pe care l-a întâlnit la florărie, l-a strâns cu atâta căldură în brațe și i-a achitat buchetul de crini, pe care l-a dus la mormântul mamei sale – pentru că fără să știe încă, el este tatăl lui adevărat.”
...Stând încremenit la mormântul, acoperit de crinii albi, se uită încă o dată la fotografia de pe lespede și și-o aminti pe Rodica, Rodica Mureșan. Dar Ionuț?... Să fie el oare copilul lui? Nu i-a trecut niciodată prin minte că Rodica ar fi rămas însărcinată. De la cimitir merse direct la casa lui Nicanor, unde îl găsi și pe Ionuț, care fără frica Vetei sări în brațele lui.
Atunci Florin l-a invitat pe Nicanor la o discuție ca între bărbați. Ceea ce bănuia Florin s-a adeverit. Nicanor i-a mărturisit: „Am iubit-o mult pe Rodica, când eram mai tinerel, dar ea m-a ignorat. N-am putut s-o scot din inimă ceva timp, iar când am văzut-o în brațele tale, mi-am ieșit din minți. Mai târziu, când tu ai plecat, ea rămăsese însărcinată în două luni și ca să astupe gura satului, părinții noștri care erau prieteni de ani buni, au hotărât pentru noi.
E adevărat că îmi era dragă de ea, credeam că o voi putea iubi ca altă dată. Dar orgoliul din mine, rânza de bărbat nu m-au lăsat în pace. Îmi pare rău, am încercat din răsputeri, dar nu mi-a reușit. Copilul nu e vinovat cu nimic, știu că suferă mult, n-am putut să-i ofer dragostea de care are nevoie. Mi-am creat a doua familie, nevoile și neajunsurile au curs fără încetare. Am două fete și fac totul pentru ele. Nu vreau să mă cert cu soția pentru el. Dacă poți și vrei, facem toate actele necesare și ți-l dau.“
Florin i-a strâns mâna și i-a mulțumit pentru înțelegere și bunăvoință. Au întocmit cât de repede au putut actele și împreună cu tatăl lui natural și soția lui au plecat în culmea fericirii spre Italia. Desigur, Ionuț n-a uitat să i-a o mână de pământ de la mormântul mamei, pe care îl păstrează ca pe-o relicvă, ținând aprinsă veșnic o lumânare.
Cu prima ocazie, se întoarce la baștina mamei și merge la mormântul ei pentru a se reculege și a-i duce un buchet de crini albi. Acum Ionuț e un bărbat pe picioarele lui, a terminat studii superioare, e un om de afaceri. Are o familie, iar părinții lui sunt foarte mândri de fiul lor.
Autor: Paraschiva MĂMĂLIGĂ
Susține Natura.md: Devino Patron!
