Devino Patron!

Bujorul - regele grădinii

Bujorul - regele grădinii
Sursă foto: www.biaplant.ro

Bujorul (Paeonia officinalis) este prin excelenţă o plantă rustică, aşa explicându-se şi faptul că se menţine şi în momentul de faţă în stare sălbatică în Asia, Europa şi America, de câteva mii de ani. La noi, în mai multe zone ale ţării, sunt protejaţi prin lege, iar în perioada înfloririi se ţin adevărate serbări câmpeneşti tradiţionale, în semn de respect pentru nobleţea şi tenacitatea lor. 

Sunt specii şi varietăţi de talie mică, mijiocie sau arbustiforme, cu flori parfumate inconfundabil, simple sau involte(bătute), acoperind o paletă largă de culori şi nuanţe de la alb, roşu, purpuriu, roz, galben, până la violet. Există, de asemenea, şi soiuri cu flori bicolore. 

Indiferent de tipul de floare, bujorul face o prezenţă bună în orice grădină şi mai ales într-una concepută rustic. Bujorul este o plantă care are nevoie de soare cel puţin 6 ore pe zi pentru a înflori şi a se dezvolta corespunzător. În semi-umbră va înflori mai puţin, iar la umbră nu va supravieţui. Rezistă bine la toată gama de temperaturi specifică climatului din Moldova.

La bujor înflorirea are loc la sfârşitul lui mai - începutul lui iunie. Tufa se ofileşte în fiecare toamnă şi resturile moarte trebuie înlăturate. În primăvara următoare tufa va creşte de la zero. Solul trebuie să fie bogat şi afânat. În momentul plantării trebuie adăugat compost sau gunoi de grajd mai vechi de un an.

Bujorul are nevoie în perioadele secetoase de o udare profundă (2-3 găleţi de apă la fiecare tufă, turnate încet pentru a fi absorbite în profunzime). Toamna sau primăvara devreme se sapă la rădăcină şi se extrag bucăţi cu cel puţin un mugur. Acesta se îngroapă la 5 cm adâncime. Planta obţinută din aceste rădăcini va începe să înflorească abia din al treilea an, după plantare. Florile ofilite se înlătură imediat, deoarece producerea de seminţe va afecta înflorirea din anul următor.

Atenţie! Bujorului nu îi priesc intervenţiile la rădăcină, aşa că operaţia trebuie făcută cu atenţie pentru a perturba cât mai puţin planta. Înmulţirea prin seminţe este anevoioasă.

Bujorul trebuie plantat la distanţă rezonabilă de pomi, deoarece îşi dezvoltă un sistem viguros de rădăcini iar acestea pot intra în competiţie cu rădăcinile pomilor. Dacă, înainte de înflorire, se
păstrează doar mugurii terminali şi se înlătură cei laterali, florile vor fi mai mari.

 

Articol publicat în numărul 207

Susține Natura.md: Devino Patron!