Ce ascunde pământul nostru și nu vrea să se știe
natura.md
Mar 15, 2025 08:51
342
0
Sunt născut în raionul Cantemir și mai toată viața am trăit în limitele acestei unități teritorial-administrative și întotdeauna am admirat frumusețea locurilor natale - câmpii, dealuri, livezi, podgorii, păduri, ape. Mi-a încântat ochiul tot ce e la suprafață, dar mereu m-am întrebat: oare ce se ascunde în adâncuri.
Curiozitatea aceasta mi-a trezit-o faptul că la extrema satului Gotești - Flămânda, satul meu de baștină, există o arteziană (lumea îi zice borovaie), construită în 1954, după ce rușii, la vreun kilometru de malul Prutului căutând petrol, au găsit…apă. Se zice că e vorba de un râu subteran. Nu știu ce o fi în adâncuri, dar știu sigur că apa e foarte moale, speli orice haină fără săpun și fără detergenți, iar spuma, formată în urma căderii, arde cu o flacără albastră. La vreo doi kilometri nord-vest, tot pe malul Prutului, era, până la începutul anilor 90, ai secolului trecut, o altă arteziană, căreia localnicii îi ziceau ,,gheizer,”. Era fiindcă, cu vreo treizeci și ceva de ani în urmă, a fost detonată, la porunca lui Călin Botică, director de sovhoz la acea vreme. Motivul a fost tare ca și betonul utilizat la blocarea izvorului. Chipurile, oamenii care se duceau la gheizer - furau… pătlăgele. Și asta în situația când în baltă, în lunca Prutului, se încărcau sute de tone de roșii. Apa de la gheizer era foarte diferită de cea de la ,,borovaie”. Avea un miros specific, un pic deranjant, miros care, după câteva minute, nu mai supăra pe nimeni. Apa era moale și avea efecte curative deosebite.
Pe când eram copil, plin de zgârieturi, julituri sau bube, după acele băi mă tămăduiam. Mi s-a întâmplat asta nu o singură dată. Și multă altă lume venea aici la tratament. Și iarna, cât de ger ar fi fost, lumea făcea acolo băi, căci jetul de apă, foarte puternic, curgea într-un tub de vreo trei metri cubi. Și iarnă și vară lichidul avea în jur de patruzeci de grade, și zic eu, am fi putut încălzi Goteștiul, fără a utiliza carburanți. Iată care au fost adevăratele păcate ale acelei ape termale.
Tot pe timpul rușilor, lângă satul Suhat, la vreo 30 de kilometri sud-est de centrul raional Cantemir, s-a descoperit gaz natural. Chiar din start a fost răspândit zvonul că rezervele sunt mici și nu are rost explorarea acestor zăcăminte. Dar în toamna lui 2024 am constatat niște ciudățenii legate de aceste zone, câteva la număr în zona localității unde a copilărit regretatul publicist și prozator Haralambie Moraru. Duminică, 27 octombrie, după slujbă, am mers în această localitate împreună cu Mihai Dănălachi, fotoreporter fiind mulți ani la ziarul raional ,,Calea luminoasă”, devenită apoi ,,Vatra”. De la Badicul Moldovenesc, Cahul, până la Suhat sunt vreo 20 de kilometri, timp în care am vorbit cu Mihai, bunul meu amic și fost coleg de ziar, despre sondele spre care ne pornisem.
În 1999, povestește Mihai, a venit să inspecteze aceste locuri Petru Lucinschi, președintele de atunci al Republicii Moldova. În delegație am nimerit și eu ca reprezentant al presei locale. Toate sondele erau păzite de militari ruși, înarmați cu automate Kalașnikov. Am vrut să fac niște poze, dar refuzul militarilor m-a uimit și mă nedumerește și în prezent: „Tolico s razreșeniem ot Moskvî”.
Sincer să fiu, nu-mi prea venea a-l crede pe Mihai, dar, ajunși în Suhat, am rugat pe cineva, care-i responsabil de sonde, să meargă să ni le arate, dar a refuzat din teamă ca să nu aibă probleme. Ne-a lămurit cum să ajungem acolo, dar nu înainte de a ne ruga ca nu cumva să atingem vreun robinet. Le-am găsit și am făcut două poze. Tot la Suhat am aflat că respectivele sonde ar fi conectate la rețeaua ,,Gazprom”.
Valeriu Mititelu locuiește în orașul Cantemir. Este un fost căpitan în armata rușilor, născut la 1949. Vorbind cu el despre problema gazului de la Suhat, mi-a mărturisit următoarele: „Încă la începutul anilor ”90, ai secolului trecut, Vitalie Usturoi, pe atunci deputat în Parlamentul de la Chișinău, s-a interesat de zăcămintele respective, implicând și specialiști străini, și atunci un reprezentant al Rusiei s-a întrebat nedumerit: ,,Togda Rossia comu budet prodovati gaz?” Și această întrebare a însemnat, de fapt, finalul investigațiilor pornite de Vitalie Usturoi. Tot Valeriu Mititelu mi-a zis, că în preajma localității Balaban din raionul Cahul și Baimaclia, Cantemir, la o adâncime de doar șaptezeci de metri avem și zăcăminte de cărbune.
La 02 ianuarie 2025, m-am întâlnit cu Ion Jorovlea, născut în Gotești. Acesta a lucrat mulți ani în laboratoarele Institutului de fizică și geodezie și mi-a confirmat spusele lui V. Mititelu, făcând precizarea că toate astea continuă să fie un secret al Moscovei. Tot I. Jorovlea mi-a spus că a deținut și pașaportul tehnic al gheizerului, dar acesta a dispărut în mod misterios din pPimăria Gotești. Mă înspăimântă gândul, că Ion Jorovlea ar putea să aibă perfectă dreptate.
Tot la începutul lui 2025 am discutat pe această temă și cu Nicolae Todose din Andrușul-de-Sus, Cahul, fost deputat, votant al Declarației de Independență, care mărturisește că a auzit și el despre enigmele zăcămintelor naturale din sudul R. Moldova. Se mai știe că la Văleni, Cahul, avem zăcăminte de petrol, țiței care se prelucrează la… Comrat. De ce oare acolo și nu la Cahul, bunăoară?! La Gotești, la intersecția traseului Chișinău-Cahul cu drumul ce duce la Flocoasa, de ani buni, pâlpâie o flacără venită din adâncuri. Cu ceva ani în urmă, în preajmă, cineva de la ecologie și-a ridicat acolo o casă.
Acum, în finalul acestor rânduri, mă întreb: Academia de Științe, instituțiile responsabile de resursele naturale din capitală posedă o informație detaliată și veridică despre zăcămintele și bogățiile din subteranul R. Moldova?! Ar fi necesar să avem un răspuns concret publicat în revista NATURA.
Autor: Pr. Anatolie Cristea,
paroh al bisericii Badicul Moldovenesc,
Cahul
Articol publicat în revista NATURA, nr. 397
Susține Natura.md: Devino Patron!
