Cine mai are nevoie azi de literatură?
natura.md
Apr 28, 2021 02:08
2852
0
Întrebarea nu-mi aparține, dar cred că stă în mintea și pe buzele multora, în special ale profesorilor de limba și literatura română, scriitorilor, criticilor literari, în sfârșit, ale celor care știu că a citi înseamnă să fii mai cult și mai bogat sufletește. Cu un suflet bogat și fizicul poate fi câștigat, nu neapărat până la confuzia cu frumusețea adonică, săracă și goală.
Întrebarea „Cine mai are nevoie azi de literatură?” am preluat-o de la criticul literar Alex Ștefănescu, publicist, istoric, prozator, dramaturg, realizator de emisiuni TV, uitându-mă cu regularitate la emisiunea „Lecția de literatură” pe Trinitas TV. Alte spații culturale televizate pe care le vizualizez împreună cu elevii mei sunt cele 5-10 minute de cultură, transmise la TV - „100 de semnături” și „Pagini despre satul românesc”, emisiuni realizate de A. Ștefănescu.
Și ca să cred că Mecena profesorului din mine este generos în a-i determina pe elevi să îi asculte pe clasici prin reflecțiile lui Alex Ștefănescu, ascult pe bucăți (cât îmi permit timpul și tema la cursuri) interviurile sale despre cultură, literatură etc., motivându-i astfel că evoluția lor depinde de opera pe care trebuie să o citească.
Foto simbol. Sursă: www.stirileprotv.ro
Genericul lecției de literatură (mă refer la titlul calupului de emisiuni prezentate de criticul literar) nu creează senzații, nu poftește la curiozități adolescentine și mă cam îndoiesc dacă un licean ar asculta emisiunea criticului fără îndemnul profesorului. Mă frământă însă o curiozitate profesională - dacă tânărul și-ar exprima respectul, admirația sau mulțumirea cu un like în urma vizionării emisiunii. În cele câteva minute de literatură bună, elevii constată că profesorul lor este transfigurat într-un personaj al criticului atunci când pledoaria ambilor se îndreaptă spre aceleași idei: „Oamenii au inventat literatura ca să-și ofere plăcere”, „Un scriitor talentat face ca orice subiect, oricât de anost, să devină interesant”, că cel care citește devine mai frumos.
Iar parabola cu marinarii care s-au îmbolnăvit de scorbut (lipsa vitaminei C, pentru că nu mâncau alimente proaspete) și deveneau tot mai urâți din cauza petelor pe față, le trezește o mare îngrijorare, mai mare decât o notă mică pe care le-o dă profesorul – dovadă a urii lor de literatură, de lectură. Sunt mai tentați să mângâie pe furiș, fără niciun efect intelectual fața întunecată a mobilului, pe care-l țin în expectativă pe genunchi, ascuns între paginile manualului sau în buzunarul de la vedere a ghiozdanului cu mâna pregătită să-l deschidă când sună la pauză (dacă mai are răbdare să audă sunetul care anunță că ora s-a terminat).
Și totuși întrebările criticului „Te poți lipsi de literatură?”, „Este literatura o sursă de plăcere?” sunt atât de frecvente, dar nu și lipsite de un adevăr cumplit de dureros.
Alte întrebări ale distinsului critic literar Alex Ștefănescu „Ce este lectura?”, „De ce să (mai) citim?”, „Se citește într-o societate care nu mai este atrasă de-o carte?”, „Ce aduce cartea în viața omului?”, „De ce e preferabil să citim?”, referențiale contextului dat, au argumente revelatorii: „Lectura e un leac care ne vindecă de rele”; „(mai) citim ca să fim o persoană cultivată, înzestrată cu intelect”.
Foto simbol. Sursă: www.cotidianul.ro
Unii poate că se întreabă dacă o asemenea persoană își mai regăsește locul în societate. Eu cred că e mai mult un mit, iar argumentul, pentru a fi mai plauzibil, vine de la teoreticianul A. Ștefănescu, pentru care lectura este o profesie. Omul cultivat prin școală, lecturi, studii, omul cărții adică, poate că este de cele mai multe ori un elitar invizibil, dar respect a avut întotdeauna.
Ce aduce cartea în viața omului? ...Cel care citește este mai frumos. Leacul cărții și al lecturii te vindecă de singurătate, spune Alex Ștefănescu, îți multiplică existența. Cum se face asta? Te face să te bucuri de viață, comunici cu oamenii inteligenți, prin personaje, trăiești viețile lor, poți fi „vecin” cu Eminescu, cu Shakespeare.
Legătura cu literatura, indiscutabil și cu lectura, îl individualizează pe om, îl face mai frumos, îi cultivă maniere, simț și rușine. Acesta nu poate fi rău sau invidios,egoist sau mizantrop, trăind mereu drama insuficienței de imagine, într-o cursă avidă după like-uri. Acesta se va numi cititor cult, iar oamenii culți nu seamănă între ei.
Aceștia au darul să admire, își creează lor, dar și altora un „paradis al inteligenței” – sunt cele mai „tari” exemple, cum ar spune tânărul de azi, venite de la criticul literar Alex Ștefănescu.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 350
Susține Natura.md: Devino Patron!
