Cine mi-a (ne-a) furat Crăciunul
natura.md
Dec 16, 2020 01:01
2672
0
Nu mai e Crăciunul de odinioară! Am auzit de nenumărate ori această constatare. Din păcate, eu nu pot să afirm acest lucru, dar nici tătăl meu. Poate bunica... sau cine știe? Și ea a trăit poveștile magice ale Crăciunului foarte puțin.
Crăciunul în satul meu a fost furat de sovietici o dată cu închiderea bisericii. Timp de aproape jumătate de secol nici pomină de colindă sau cântec de Stea. E adevărat că erau creștini care marcau pe ascuns, cu mari emoții, una din cele mai importante sărbători – Nașterea Domnului. Între timp, autoritățile locale, ca peste tot în Moldova, urmau linia partidului. O schimbare până la capăt a tot ceea ce nu convenea igeologiei scrântite a comuniștilor. Ei doreau ca oamenii să uite de Crăciun și să sărbătorească doar Anul Nou, să uite de Moș Crăciun și să-l “îmbrățișeze” pe Moș Gerilă. Știu că în foarte multe sate creștinii care “nu ascultau” regimul erau persecutați. Colindătorii umblau pe la casele oamenilor la ore foarte târzii, pentru a nu fi văzuți. Nici fețele bisericești nu erau privite cu ochi buni de ateii mișeli dacă de Nașterea Domnului treceau pe la casele creștinilor. Armata de nkvd-iști, kgb-iști urmărea cu mare atenție ca nu cumva spiritul Crăciunului să „ia mințile” oamenilor, iar sărbătoarea să rămână într-un fel în umbră. În satul meu au reușit să stranguleze Crăciunul.
Sursă foto: www.click.ro
Anii au trecut. Biserica a fost deschisă, creștinii au început să-i treacă pragul. Însă, ca un blestem, colindele cu Lerui-ler nu au mai revenit în satul meu, la Parcova, Edineț. Au încercat într-un an câțiva copii să treacă pe la casele gospodarilor, dar, probabil, prea mare a fost ruptura, prea mult timp trecuse de când nu mai umblară colindătorii, astfel că mulți nici nu au înțeles ce se întâmplă. Lerui-ler, Florile dalbe sau Steaua sus răsare le auzeam doar la școală. Unii săteni ziceau că nu e prea tradițional pe la noi să se colinde. Eu, însă, aveam documentul viu – bunică-mea, care îmi spunea cum se colinda pe timpuri la Parcova.
Sursă foto: www.ziarullumina.ro
Tare sper că va veni un Crăciun în care satul meu va fi plin de colinde și clinchete de zurgălăi. ... După 1988, colindele, cântecele de stea au început a răsuna în mai toate localitățile Basarabiei. Satele erau pline de cete dornice de a aduce Vestea minunată a Nașterii lui Hristos. Lumea era foarte bucuroasă că în sfărșit poate să guste din plin din magia Crăciunului. Însă, ceva s-a întâmplat, or după vreo șapte ani, tot mai puțini colindători mergeau pe la casele oamenilor. Chiar și în satele cu puternice tradiții se cam stingea flacăra. Unii se plângeau că sunt săraci, iar alții ziceau că nu mai e la modă să umble colindătorii. În una din deplasările mele, o bunicuță mi-a povestit cu mari emoții cum așteaptă cu sufletul la gură colindătorii. Uneori, zicea ea, stau ore în șir, iar când aud că scârțâie portița mă iau fiorii. Mi-e dor de cetele mari de colindători, dar... nu mai vin. Plâng când aud o colindă. Parcă totul se pierde încetul cu încetul, povestește bunicuța.
Dacă în sate, pe acolo pe unde s-a mai păstrat tradiția, Crăciunul mai are ceva din magia de altădată, atunci în orașe, mai ales la Chișinău, starea Crăciunului s-a pierdut. Foarte puțini merg în seara de Ajun și de Marea Sărbătoare la biserică, mai toți preferă să dea cadouri care mai de care sofisticate și să stea la masa cu multe bucate. Din păcate, nu prea observ că oamenii s-ar bucura de Nașterea Domnului – sunt tot mai triști, mai ignoranți, mai indiferenți. Și, de fapt, uită sensul adevărat al Sărbătorii. E Sărbătoarea Luminii, Adevărului, Răbdării, Iertării. E Sărbătoare în care trebuie să fim buni și darnici. Pentru toţi cititorii: Numai lumină și Crăciun Fericit!
Dinu RUSU
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 238
Susține Natura.md: Devino Patron!
