Devino Patron!

Cine suntem: prieteni sau dușmani ai naturii?

Cu 15 ani în urmă, am întrebat mai mulți cititori adolescenți ai Revistei NATURA, ce cred ei despre relația Om-Natură. Oare ce cred despre acest subiect acum, când sunt adulți în toată firea?

Cine suntem: prieteni sau dușmani ai naturii?
Foto simbol.

„Cred că mulți şi-au pus această întrebare și toţi au fost siguri de răspunsul lor: „Prieteni". Dar cum poate fi prieten cu Natura cel care rupe o creangă, taie un copac şi striveşte o floare?

Natura ne-a înconjurat cu „braţele" sale ocrotitoare ca pe niște copii neascultători, lăsându-ne să rupem din sufletele noastre speranţele viitorului. Dar ajunge atâta nelegiuire. Ajunge!

Natura este izvor de viaţă și speranţe. Este cea în mijiocul căreia poţi fi fericit, poţi visa spre tot ce este mai bun. A fi dușman Naturii înseamnă a te duşmăni cu proprii părinţi.”

Maria BANCENCO, Țipordei, Florești

 

„Mai curând, ea ne este prietenă, înfătişată în tot ce avem, așteaptă optimistă omul bun, care va înceta cu toate răutățile, omul deschis și mândru de Ea! Natura niciodată nu a privit omul cu dispreț pentru ce i-a făcut – „Un prieten adevărat la nevoie se cunoaște”. Totuși, această prietenie rămâne ca și după o ceartă când toată lumea a fost împăcată, deși rămân încă lucruri nespuse, iar între cei doi se așterne o tăcere, un gol al cuvintelor nespuse. Avar, nerațional și indiferent... Prin activitatea-i, omul contribuie la nocivitatea atmosferei, a litosferei, a hidrosferei - a tuturor componentelor acesteia. El fumează, deține întreprinderi, și se face nevăzut la aceste lucruri, deseori nici nu participă în activități de salubrizare a unui teritoriu.”

Olga TORICĂ, or Cahul

 

„Natura este izvorul principal al tuturor bunurilor de care dispune omenirea. Fără natură este imposibilă existenţa vieţii pe pământ.

Nimeni nu poate trece indiferent pe lângă frumusețile naturii. Ne oprim din mers când apare la orizont mărețul Soare. Cercetăm cu atenție gâzele mărunte care aleargă printre firele de iarbă. Ne aplecăm să mirosim parfumul neasemuit al florilor. Rămânem de-a dreptul uluiți la apariția curcubeului...

Plantele și animlalele nu au deputații lor, de aceea nu au cui se plânge. Nimeni nu le va lua apărarea, în afară de noi, oamenii, care împreună cu ele populăm această planetă.

Sunt oameni care se gândesc la viitorul Naturii și al tuturor viețuitoarelor, dar puțini pot fi considerați prieteni adevărați ai acesteia. Singuri nu vom reuși să salvărn natura, trebuie să le cerem tuturor s-o respecte și protejeze. Cum spune şi proverbul: „Unde-i unul nu-i putere, unde-s mulţi puterea creşte.”

Romina ODOBESCU, Pripiceni, Rezina

 

„Între om şi natură există o legătură strânsă, o rază divină creează o punte între aceste două lumini cu siluete diferite, sub care se ascunde, se zbate și se aude o inimă şi un suflet.

Pământul este inima din care cresc rădăcinile naturii. Există duşmani ai naturii, în rândul lor este şi omul care îi provoacă diferite dureri și suferinţe, fără sfială sau mustrare de conștiință.

Noi am fost, suntem și vom fi adevăraţi prieteni ai naturii, pentru că ea ne dăruieşte puritate, frumuseţe, oxigen, ne dăruieşte viaţă... Duşmănia se va usca, se va rupe de prezent, va deveni pulbere şi trecut, iar noi ne vom recupera într-un târziu greşelile, regretând cele săvârşite.”

Snejana PÂNZARU, Cuhureștii de Jos, Floreşti

 

„Natura vrea să ne ajute, dar nu poate devreme ce suntem nepăsători. Ea visează ca fiii ei să se trezească din indiferență, din învăluitoarea obscuritate care duce la consecinţe grave.

Vom fi cu adevărat amicii naturii atunci când în aer va pluti o limpezime de apoteoze, când vom luneca ușor pe o roză a vânturilor, când ne vom lăsa întrepătrunși de puterea adâncă a naturii și ea ne va vindeca rănile de care e bolnav sufletul nostru, când acordurile pașilor monotoni ne vom umple cugetul de virtuți nobile și, desigur, atunci când vom trăi și retrăi o stare sublimă, o contemplare astrală.”

Maria TENCIU, Parcova, Edineț

 

„Eu am zece ani și că oamenii nu încetează să construiască gunoişti în locuri nepotrivite. Când aceste lucruri vor înceta odată şi pentru totdeauna, vom trăi în pace și armonie. Vreau să se întâmple acest lucru cât mai curând și sunt sigură că mulți doresc acelaşi lucru.”

Rodica DUBĂSARI, Taxobeni, Fălești

 

„Fiecăruia din noi îi este drag un copac, o floare. Omul susține viața și-o face inconștient. Dar inconștient e și dușman, deoarece, pentru a-i fi mai bine, taie copaci, distruge lumi, ecosisteme. Omul își taie singur creanga de sub picioare crezând că poate zbura. El se crede stăpânul naturii, crede că o „domină”, dar se înșeală amarnic, natura amintindu-ne aceasta prin calamități.

... Suntem copiii ei, ea ne educă cum poate prin vânturi și furtuni, alintându-ne cu soare și ploi. Dar cine este copilul pentru mamă – prieten sau dușman?

Nu vă pierdeți mama, nu distrugeți natura, iubiți ce aveți, lumea în care trăiți...”

Livia ODAGIU, Fundurii Vechi, Glodeni

 

„În pofida tuturor acțiunilor nechibzuite, omul rămâne a fi cea mai perfectă strună din grandioasa orchestră a Universului.

Se spune că omul sfințește locul, justețea acestei expresii ne-o confirmă multe exemple concludente. Omul a hăituit natura ca pe-o fiară, a adus-o într-o stare deplorabilă, dar tot el a conștientizat nevoia de o salva, a creat rezervații și parcuri naționale întru conservarea biodiversității Planetei noastre. În opinia mea, nu există un poluant mai nociv și periculos decât însăși apatia ce-o manifestă omul față de natură. Acționând cu egoism și irațiune, omul distruge veriga continuității, destramă acel leagăn în care am crescut cu toții, adormiți de trilurile voioase ale păsărilor. A mers pe lângă o floare și a rupt-o; a tratat cu violență prietenii săi necuvântători, a distrus fără milă „plămânii” planetei noastre, a transformat izvoarele și râulețele noastre în niște urne de gunoi; și totuși, continuă să strige: „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”... Și-atunci mă-ntreb: oare mai e cazul să ne atribuim noțiunea de „homo sapiens”?”

Oxana GREADCENCO, Fîrlădeni, Căușeni

 

...Cine suntem? Duşmani sau prieteni, alături de o călauză ce se zbuciumă neputincioasă, se pierde, se destramă, ne părăseşte, parcă uşor se înalţă, se subţie, se împrăștie ca un abur, lăsând în urma ei singurătate cenuşie şi înşelătoare!

Să nu aşteptăm acel moment când în urma poluării va fi totu1 distrus, când vom pieri în arșita arzătoare a soarelui, să ne trezim cât nu e târziu şi să ne sacrificăm pentru natură. Prietenul se sacrifică pentru prieteni.”

Aurelia POSTICĂ, Dubăsarii Vechi, Criuleni

 

„Natura este muza, completarea şi împlinirea noastră morală şi spirituală. În fiecare dintre noi trăieşte un  îndrăgostit al naturii. Nu este suflet pe lumea aceasta care să nu fi căzut vreodată „pradă" mirajelor şi frumuseții ei dorninante. Goethe scria: „Natura are întotdeauna dreptate - greşelile şi rătăcirile vin de la oameni”. Iar Berne argumenta: „Dacă natura ar avea atâtea legi câte are statul, nici Dumnezeu nu ar fi în stare să o dirijeze."

...Ea a fost, este şi va fi parte din existenţă, iar pentru existenţa noastră va trebui să ne aliniem naturii. Această avuţie va redeveni, iarăși, sfântă când omul va înţelege că nu totul îi este îngă¬duit şi nu totul depinde de el.”

Maricica ANDONI, Vă1eni, Cahul

 

„Odată ce provocăm răni adânci naturii, cum am putea să ne considerăm prieteni cu ea?”

Maxim STRATULAT, Ineşti, Teleneşti

 

„Natura ne răsplăteşte pentru faptele noastre inamice cu temperaturi înalte, inundaţii şi alte calamităţi. Ar fi bine să ne unim cu toţii, care duşmani, care prieteni, să ocrotim natura, căci numai ea ne bucură inima şi ne luminează sufletul.”

Cristina PLOTEAN, or. Grigoriopol

 

„Odinioară omul trăia în armonie cu natura, bucurându-se de beneficiile ei, protejând-o. Acum însă, situaţia e alta, alarmantă. Omul a devenit ca o fiară obsedată de bani şi avere, indiferentă la durerile altora. Desigur, nu toţi au renunţat la „formula vieţii" - Natura. Unii încearcă să salveze ce a mai rămas şi să-i îndemne şi pe ceilalţi să lupte pentru un mediu ambiant curat şi nepoluat, să nu fie indiferenţi. Acest îndemn îl citim în permanenţă şi în paginile revistei „Natura", care a devenit o adevărată tribună ecologică pentru cititori.”

Violeta ȚUȚUIANU, Cazangic, Leova

 

„Multe izvoare vor mai răsări şi multe lacrimi ale pământului se vor usca, poate nu va fi târziu, poate că oamenii vor înţelege că supravieţuirea noastră e în prietenia strânsă cu natura. A proteja înseamnă a păstra şi a îngriji.”

Iulian LUNIC, Moara de Piatră, Drochia

 

„Unii oameni îşi aruncă deşeurile, pângărind natura şi bucurându-se că au scăpat de ele, iar alţii, dimpotrivă, se străduie ca să planteze cât mai mulţi pomi şi plante, dând priveliştii o înfăţişare cât mai frumoasă. Între a face bine şi rău e ca şi a te afla în faţa dilemei: a fi sau a nu fi?”

Cristina DIACONU, Curtoaia, Ungheni

 

„Tu ce alegi - a fi prieten sau duşman, făuritor sau gropar al frumuseţii din jur? Eu am ales calea cea bună — dragostea față de tot ce-i frumos şi mai drag pe aceste meleaguri strămoşeşti. Căci cum a zis şi Nicolae Iorga: „Cunoaşte-ţi prietenii pentru a-i iubi şi duşmanii pentru a-i stăpâni."”

Tatiana CURCHI, Suhuluceni, Teleneşti

Susține Natura.md: Devino Patron!