Devino Patron!

Ciutuleşti

Ciutuleşti

Sat, reședinţă de comună în raionul Florești. Este situat la sud-est de orașul Florești, de dreapta văii râului Răut. Atestat documentar în anul 1772. Identificat de unii autori cu Visternicenii din 1588. Altitudinea localității față de nivelul mării – 174 m. Suprafaţa satului – 3,76 km2. Gospodării individuale – 1166 (2004). Populaţia – 2307 loc. (2004), 2225 loc. (2014). Structura etnică (2004): 99, 26 % români. Biserica Sf. Marele Mucenic Dumitru (1818). Comuna include în componența sa satele Ciutulești, Ion-Vodă, Mărinești și Sârbești. Distanțe: 21 km până la Florești, 119 km până la Chișinău. Staţie de c.f. la Ghindești (15 km).

Cadrul geografic. Zona de așezare a satului reprezintă o câmpie colinară cu altitudinea medie generală de aproximativ 200 m față de nivelul mării. Cele mai mari înălțimi ating cotele 200-220 m în nord-est și sud-est și 300-327 m în vest. Colinele din vest sunt denumite de localnici Dealul Rădiului (320 m) și Dealul Movilei (327). Rețeaua hidrografică din zonă o constituie râurile Soloneț, Chiua și Iligacea, afluenți de dreapta ai Răutului. Pe alocuri se întâlnesc mici rariști de stejari și frasini. În preajmă se află sate vechi ce au avut în trecut o istorie comună cu Ciutuleștii: Ștefănești, Cașunca, Cenușa, Roșietici. 

Menţiuni documentare. Primele documente de atestare a localității datează din ultimul sfert al sec. al XVIII-lea. Recensământul din anul 1772 fixează pentru Ciutuleștii din ținutul Soroca, ocolul Câmpului de Jos, 64 de gospodării țărănești, cu o populație de aproximativ 300 de locuitori. Moșia satului aparținea vel spătarului Iordache Cantacuzino. În 1796 moșia a trecut în proprietatea marelui logofăt Costache Ghica. Acestea sunt mărturii ale documentelor scrise. Cercetările arheologice însă probează în aceste locuri existența unei vieți umane cu o vechime de 30-40 mii de ani în urmă. Drept dovadă sunt fragmentele de ceramică, armele de apărare și uneltele de muncă rudimentare, ruinele locuințelor primitive cu cuptoarele de piatră în mijlocul casei, obiectele confecționate din oase de animale și din piatră cioplită, diverse lucruri de trebuință casnică. 

Hrisoavele medievale vin să completeze istoria de mai târziu a satelor de pe Răut. Prin actul domnesc din 20 august 1588, Petru Voievod dăruiește Visternicenii lui Andrei hatman pentru așezarea locuitorilor din satele desființate la crearea scutăriei de pe Răut. În 29 iulie 1623 domnitorul Ștefan Tomșa dăruiește lui Manolache vel vameș pentru ”slujbă credincioasă și dreaptă” satele de pe Răut: Visternicenii, Rogojenii și Roșieticii. Mai târziu proprietar al moșiillor de pe Răut, care includeau și ocina Ciutuleștilor, devine cronicarul Miron Costin (1633-1691), autorul celebrei opere ”Letopisețul Țării Moldovei de la Aron-Vodă încoace” (1675).

Frecvente și complete sunt mențiunile din sec. al XIX: 1803.Ciutuleștii, sat în jud. Soroca, ocolul de peste Răut, 99 de liuzi (plătitori de impozite); 1817. Ciutuleștii, sat cu 209 gospodării țărănești, moșia aparținând logofătului Costachi Ghica. 1897. Recensământul populației din acest an înregistrează satul Ciutulești cu 1807 locuitori (907 bărbați și 900 femei).

Primele informații din sec. al XX-lea le oferă ”Dicționarul geographic al Basarabiei”, publicat la București în 1904, opera scriitorului și istoricului basarabean Zamfir Arbore: ”Ciutulești, sat în jud. Soroca, plasa Pepeni, are 302 case și o populație de 1829 de suflete; biserică, școală de zemstvă, 470 de vite mari, 300 de oi, 4 mori de vânt”. La reforma agrară din 1918-1924 cei 500 de săteni din Ciutulești au fost împroprietăriți cu 1978 ha de pământ. Schimbări radicale aduc cu ei anii de după unire: se deschide o școală primară mixtă, se construiește un pod peste Răut, se amenajează drumurile și trotuarele din sat, se face legătura telefonică și telegrafică cu centrul județean Soroca și cu alte localități din zonă, localnicii beneficiază de serviciile unităților publice comunale (bancă populară, cooperativă de consum,  agenție medico-sanitară, poștă rurală), crește vădit numărul populației: 1522 loc. (1923), 2339 loc. (1930), 2633 loc. (1940).

File negre în istoria satului au înscris anii celui de al doilea război mondial, depotările în Siberia, foametea organizată din 1946-1947, fărădelegile la care s-au dedat autoritățile regimului autoritar stalinist: persecutările, arestările și condamnările la ani grei de închisoare a oamenilor nevinovați. În satele din comună au fost închise și avariate bisericile, au fost distruse clădirile instituțiilor publice, conacele boierești. Au trecut anii, viața oamenilor a pornit pe un nou făgaș, calamitățile sociale din trecut însă nu se uită.

Informații de actualitate: sat, reședință de comună, 3112 loc. (2020), centru medical, spital, farmacie, gimnaziu, grădiniță de copii, cămin cultural, bibliotecă; asociații agricole, gospodării țărănești, instalații de aprovizionare cu apă potabilă și gaz natural, moară, oloiniță, cantine, magazine, stadion. Toate acestea fac parte astăzi din patrimoniul economic, social și cultural al comunității de gospodari din Ciutulești.

Onomastica. Denumirea localității face parte din categoria toponimelor antroponimice, având la bază numele de persoană Ciutul, eventual Ciutulescu, ciutuleștii însemnînd la origine ”comunitatea de oameni stabiliți cu traiul pe moșia lui Ciutul (Ciutulescu)”. Dicționarele onomastice explică antroponimul Ciutul (și variantele sale onimice și derivaționale: Ciutea, Ciutu, Ciuteș, Ciutac, Ciutulescu) prin apelativul ciută ”o specie din familia cerbilor carpatini”, ”cerboaică”. Nume de familie frecvente în localitate: Baciul, Bârlădeanu, Bujor, Burcă, Ciobanu, Ciubotaru, Ciugureanu, Ciupercă, Dabija, Ghimpu, Grigor, Lefter, Leonte, Mardare, Moraru, Negru, Odagiu, Popistaș, Prodan, Robu, Simionică, Soroceanu, Stologan, Țurcanu, Visterniceanu, Vizitiu, Zghibarță, Zmuncilă. Nume de locuri din hotarul satului: Dealul Baghiului, Hârtopul Mare, La Odagiu, Mardarosul, Ponoarele, Ratușul, Rădiul, Răutul, Săliștea, Scala Hulubului, Solonețul, Țarina, Mărdăreștii, Valea Satului, Valea Teiului.

Personalități. Leon Casso (1865-1914), om politic și de stat, jurist, publicist. Studii liceale la Paris și universitare la Facultățile de drept din Paris, Heidelberg și Berlin. Profesează la universitățile din Tartu și Harkov. În 1910 este desemnat Ministru al învățământului public din Rusia. Publică mai multe studii în drept și de istorie a Basarabiei. Făcea parte din dinastia de nobili basarabeni Casso. Împlinindu-i-se dorința din testament, a fost înmormântat la baștină, în cimitirul bisericii-capele din sat. Din Ciutulești este și Nicolae Timofti (n.1948), jurist, președinte al R.Moldova (2012-2016).

 

Autor: prof. Anatol EREMIA

Susține Natura.md: Devino Patron!