Cobâlea

Sat, reședință de comună în raionul Șoldănești. Este situat la nord-vest de orașul Șoldănești, pe o vâlcea de stânga văii râului Ciorna, afluent de dreapta al Nistrului. Datat cu anii 1456 și 1482.

Coordonate geografice: 47°52'02'' lat. N, 28°40'01'' long. E.

Altitudinea localității față de nivelul mării – 205 m.

Suprafaţa satului – 2, 51 km2.

Gospodării individuale – 1367 (2004).

Populaţia – 2986 loc. (2004), 2765 loc. (2014).

Structura etnică (2004): 98, 65 % români, 0, 84 % ucraineni, 0, 38 % ruși.

Bisericile: Schimbarea la față (1820), Sf. Arhanghel Mihail (1905).

Distanțe: 14 km până la Șoldănești, 102 km până la Chișinău.

Staţia de c.f. Cobâlea (7 km).

Cadrul geografic. Particularitățile fizico-geografice și naturale ale zonei de așezare a satului și-au găsit reflectare în publicațiile actuale locale și republicane, acestea referindu-se și la diferite evenimente și fapte istorice.

Remarcabil este fragmentul din eseul semnat de scriitorul Ion Parhon în cotidianul ,,Realitatea românească” din 25 iunie 1992: ,,La două ceasuri de drum de la Chișinău, printre livezi, păduri și dealuri cu vii în rod ... ajungem într-un sat cu o strălucită alcătuire naturală cu o aură legendară, căci aici toate sunt legate de numele lui Ștefan cel Mare. O imensă gospodărie completă, cu vii și livezi, cu întinse lanuri de cereale, cu crescătorii de animale, dar mai ales cu oameni harnici și prietenoși. Cobâlea ne invită în calea noastră ca o rază de căldură sufletească de străveche istorie a neamului românesc și de puterea de a dăinui în timp în fața tuturor stihiilor și silniciilor unui destin de atâtea ori potrivnic”.

Iar scriitorul și publicistul Tudor Țopa, poposind la Cobâlea, caracterizează astfel această localitate: ,,Vatră de istorie și tradiții populare la umbra bătrânului stejar blagoslăvit de Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Mențiuni documentare. Hrisovul din 1456 este primul document de atestare a localității: Cobâlia, sat în țin.Soroca. Documentul din 1482 atestă ocina satului ca moștenită din tată în fiu și întărită localnicilor prin hrisoave domnești. În 1529 Petru Rareș dăruie acest sat lui Pavel Scripcă brănișter. Mai târziu satul este stăpânit de Ioan Moghilă logofăt și de urmașii săi. În 1620 moșia Cobâlea ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pârcălab, apoi, din 1650 până în 1914, în stăpânirea neamului Catargi: Gherghe Catargi vornic (1680), Apostol Catargi postelnic (1710), Pătrașco Catargi pitar (1750), Ion Catargi stolnic (1770), Petrache Catargi paharnic (1800) ș.a.

Date informative din sec. al XX-lea. ,,Dicționarul geografic al Basarabiei” din 1904 ne informează asupra localității: „Sat în jud. Soroca, volostea Cotiujeni, așezat pe malul pârâului Ciorna, are 221 de case, cu o populație de 1197 de suflete, biserică, școală primară”. La reforma agrară din 1918-1924 în Cobâlea, satul vechi și cel nou, 542 de locuitori au fost împroprietăriți cu 1522 hectare de pământ. Recensământul din 1930 indică pentru ambele sate Cobâlea 3470 de locuitori, dintre care 3252 români. Dinamica demografică a satului în anii următori: 3702 loc, în 1941; 3456 loc. în 1950; 3612 loc. în 1959; 3862 loc în 1970; 3548 loc. în 1979; 3288 loc. în 1989.

Onomastica. Cobâlea este un oiconim topografic, reproduce denumirea unei văi din partea locului, aceasta explicată prin slav. kобылья, cu semnificația de origine ,,valea iepelor”, alonimul istoric referindu-se la o veche crescătorie de cai. Pe vremuri, după cum se știe, Basarabia era vestită prin creșterea animalelor domestice (bovine, ovine), inclusiv a cailor de rasă. O mare scotărie, o crescătorie de vite de domeniul curții domnești, a existat în sec. al XVI-lea în zonele de câmpie ale Bălților, pe văile râurilor Răut, Căinar și Cubolta. Documentele din sec. XV-XVIII  atestă multe toponime de acest fel, în diferite regiuni istorice: Cobâla, Cobâlca, Cobâle, Cobâlia, Cobâleni. Local circulă și alte versiuni etimologice: 1) de la numele primului locuitor al satului Cobâlea; 2) de la denumirea unui loc asemănător cu cobâla rotarului, scaunul pe care meșterul montează spițele la roțile de car. Aceste explicații pornesc de la legendele legate de istoria satului.

Numele comun al locuitorilor: cobâlean, cobâleană (cobâleancă); cobâleni, cobâlene (cobâlence).

Nume de familie frecvente în localitate: Ababii, Anghelinici, Argatu, Badicu, Bahnă, Beschieru, Borș, Bulai, Burcă, Cemârtan, Ciobanu, Ciubotaru, Crețu, Dascal, Doncilă, Frăsinescu, Jora, Lefter, Lisnic, Mardare, Moraru, Odobescu, Onilă, Plămădeală, Prisăcaru, Robu, Roșu, Rotaru, Rusu, Surugiu, Tacu, Țurcanu, Vădănescu, Vieru.

Nume de locuri din hotarul satului: Budăiul, Bătagurile, Cărbunarii, Căsianul, Ceairul, Chetrișul, Ciorna, Cotul cel Mare, Dumbrăjița, Fantalul, Flămânda, Fundătura, Hliniștea, Izuniile, Lupanurile, Rădiacul, Rădiul Velniței, Sălciile, Ulucele, Valea Răcii, Valea Lacului, Vâlicelele, Văraticul.

Stejarul de circa 700 de ani de la Cobâlea. Foto: Alecu Reniță

Monumente istorice. Situri arheologice preistorice. Vetre de așezări umane din epocile romană și postromană a Daciei. Vestigii de cultură materială din secolele Evului Mediu. Comoara de neprețuit a satului este Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, monument al naturii cu vechime de aproximativ 750 de ani. Conform unei legende, Ștefan cel Mare, după o luptă victorioasă cu tătarii, alungându-i din țară, s-ar fi odihnit la umbra acestui stejar. La plecare drept mulțumire localnicilor, domnitorul porunci dregătorilor să înalțe în acel loc o biserică. Lăcașul sfânt a fost ridicat din lemn. Dat fiind că lemnul de construcție se învechise, în 1820, a fost construită Biserica Schimbarea la Față, locul vechii biserici fiind însemnat printr-un paraclis.

Astăzi monumentul ,,Stejarul lui Ștefan cel Mare” reprezintă un ansamblu de obiecte geografico-naturale și istorice de interes internațional. A fost luat sub protecția statului la 8 ianuarie 1975. Se zice că acest stejar este cel mai vechi copac din Republica Moldova, ba și din într eaga Europă. Pe teritoriul protejat, în afară de stejar și biserica veche, se află și bustul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Pe o latură a soclului de monument sunt încrustate cuvintele: ,,Eu vă las în grijă mare idealul meu cel sfânt: Să stați strajă la hotare, Să păziți acest pământ”. În anul 2008, Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă  comemorativă de argint în valoare nominală de 50 lei, pe aversul ei având imaginea stejarului de la Cobâlea.

Personalități:

• Olga Catargiu (1850-1917), una dintre cele mai culte femei din Basarabia, cercetătoare pasionată a istoriei naționale, generoasă filantropă, descendenă a dinastiei de moșieri Catargi din Cobâlea. Academiei Române ea a dăruit un lot de documente istorice și numeroase vestigii seculare;
• Tatiana Lisnic (n. 1974), soprană, solistă de operă. Și-a făcut studiile la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău și Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (România). Mulți ani a fost solista Operei de Stat din Viena, apoi solistă a celor mai importante scene din lume: La Scala din Milano, Opera Regală „Covent Garden” din Londra, Staatsoper din Berlin, Opera Bastille din Paris, la teatrele de operă din Liege, Dijon, Frankfurt, Ravenna, Montpellier, Veneţia, Valencia, Hanovra, Hamburg, Tokyo, Sankt-Petersburg, Tallin;
• Simion Cibotaru (1929-1984), critic și istoric literar, academician al AȘM, director al Institutului de Limbă și Literatură al AȘM, autor a peste 300 de lucrări științifice;
• Nina Gusca (1959-1998), doctor habilitat în biologie, cercetător științific principal la Institutul de Fiziologie al AȘM, autor a peste 100 de lucrări științifice;
• Arhip Ciubotaru (1935- 2010), poet, prozator, dramaturg, redactor al revistei ,,Nistru”, membru al USRM, distins cu „Ordinul Republicii” și cu Ordinul ,,Gloria Muncii”; Iurie Borș (n. 1963), inginer, renumit producător de mobilă din republică, participant la multe expoziții și concursuri naționale și internaționale, distins cu Ordinul ,,Gloria Muncii”;
• Valerian Ciobanu (n. 1958), publicist, redactor literar la mai multe ziare și reviste din republică, autor al unor ediții de carte, dintre care și monografia ,,Cobâlea, izvoare de lumină”, Chișinău, 2006.

prof. Anatol EREMIA

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 345

Susține Natura.md: Devino Patron!