Devino Patron!

Cum ajutăm un pui căzut din cuib?

Luna mai este de obicei perioada în care păsările se pun serios pe clocit, așa că se întâmplă să găsim, în perioada de cuibărit, cuiburi căzute din copaci, ouă aruncate sau chiar pui de diverse vârste căzuți din cuib.

Cum ajutăm un pui căzut din cuib?
Pereche de călfari albi (Tadorna tadorna) cu pui. Foto: Gheorghe Țîcu

Este foarte posibil atunci când ne plimbăm pe afară să observăm coji de ouă pe sol - acest lucru ne indică faptul că un animal de pradă a mâncat ouăle. Dacă cumva se găsește gălbenuș de ou pe lângă coji, cel mai sigur este că un prădător a încercat să fure ouăle și a scăpat prada pe jos. Prădătorii de cuib pot fi bursucii, vulpile, ciorile și gaiţele, sau chiar și păsări mai mici care distrug intenționat cuiburile altor specii cuibăritoare. Dar dacă cojile de ou care se află pe jos sunt curate în interior, atunci cel mai sigur puiul a ieșit din ou și coaja a căzut din cuib.

Dacă găsim un cuib, care mai ales are ouă, nu trebuie să îl atingem, și cu atât mai puțin să modificăm poziția lui sau a ouălor dinăuntru. S-ar putea ca pasărea clocitoare să fie prin apropiere, hrănindu-se, și în cazul în care vede cuibul deranjat atunci când revine, e foarte posibil să părăsească cuibul cu totul de teama ca cineva să nu îi compromită ouăle. Dacă cuibul pe care l-am găsit din întâmplare are și un adult pe ele, este la fel indicat să plecăm de acolo pentru că deranjăm pasărea. Femelele care stau pe ouă nu vor fi speriate ușor dacă ne apropiem de cuib, din contra, ele vor încerca să ne convingă să ne îndepărtăm de cuib prefăcându-se că au o aripă rănită. Dar asta va expune ouăle pentru o perioadă nedeterminată, ceea ce reprezintă o invitație pentru prădătorii adevărați care profită de situația creată și vin nepoftiți la cuib. Atunci când cuibul a căzut cu totul, îl putem repune, cu tot cu pui, fixându-l bine. Dacă părinții nu se întorc timp de două ore, putem interveni.

Păsările sunt niște părinți foarte responsabili, își îngrijesc progeniturile cu multă dedicație, mult sacrificiu și fără pic de odihnă. După ce le ies puii din ou, părinții zilnic trebuie să facă sute de zboruri, de la răsărit până la apus, pentru a afuce mâncare la cuib. Uneori, când nu sunt acasă, se întâmplă să le cadă din cuib puii neștiutori și neexperimentați. De aceea, putem găsi frecvent pui de păsări căzuți din cuib și rămași neajutorați pe sol.

Există multe cauze naturale pentru care puii cad: fie i-a dat jos un vânt puternic sau o furtună, fie cuibul a fost distrus de vizita unui intrus sau i-a aruncat fratele mai puternic, sau puiul găsit nu mai are loc în cuib pentru că a crescut. Evident, vom încerca să îl ajutăm cum putem, însă trebuie să știm ce anume să facem ca să le garantăm supraviețuirea. Primul nostru gând, atunci când vedem un pui, este să îl luăm acasă și să îl îngrijim cum ne pricepem mai bine, însă puțini dintre noi își dau seama că acest lucru îi poate face păsării mai mult rău decât bine.

O recomandare din partea ornitologilor, care poate părea nepopulară, este să lăsăm puiul acolo unde l-am găsit, în special dacă acesta nu e chiar atât de mic (are pene în creștere). Deși suntem tentați să credem că îl vom îngriji foarte bine acasă, adevărul este că niciodată nu îi vom putea oferi grija de care sunt în stare părinții puiului. În cazul speciilor diurne, puii trebuie hrăniți la 15-20 de minute, de la răsărit până la apus, cu insecte cunoscute de părinți. Răpitoarele nocturne trebuie hrănite în același interval de timp, dar pe timpul nopții. O alimentație necorespunzătoare poate determina boli metabolice, precum osteodistrofiile sau demineralizările osoase. Acestea pot conduce la deformări ale oaselor, de pildă ale femurului sau ale humerusului, ceea ce ar putea face imposibil zborul. Se pot instala și hipovitaminoze, iar acestea provoacă leziuni ale pielii și penelor.

Pui de pițigoi găsiți în cuib. Foto: Carolina Dosca.

 

În caz că puiul pare să fie sănătos și nu prezintă semne de boală sau traume, trebuie să-l ridicăm de pe sol și să încercăm să-l punem înapoi în cuib. Dacă nu găsim cuibul, punem puiul într-un loc ferit, pe creanga unui copac din imediata apropiere a locului unde l-am găsit, pentru a-l pune la adăpost de atacurile câinilor și pisicilor. Putem să-i confecționăm un adăpost provizoriu, dintr-o cutie sau pahar de plastic, punând șervețele de hârtie sub pui. Nu punem materiale textile sub el, pentru că ghearele puiului s-ar putea încurca în firele țesăturii. După ce l-am pus într-un loc sigur, este important să urmărim dacă părinții puiului se întorc. Dacă nu au pățit ceva, cu siguranță vor veni să-l hrănească.

Dacă el este parțial sau complet acoperit cu pene, s-ar putea să nu aibă nevoie de ajutorul nostru, întrucât poate zbura. Puii aflați la etapa aceasta de creștere încep să exploreze spațiul de dincolo de cuib, plimbându-se pe ramurile din jur. Se întâmplă să cadă, dar acestea sunt etapele necesare în procesul de învățare a zborului. Părinții sunt mereu în apropiere și au grijă de aventurile puilor, le răspund la chemări și le aduc permanent hrană.

Cel mai frecvent găsim pui de păsări comune – mierle, sturzi, pițigoi, grauri – care cuibăresc în parcuri sau spații verzi mai mici. Curioși din fire, puii ies din cuib înainte să poată zbura bine și de aceea cad frecvent pe sol. Le trebuie câteva zile să se deprindă bine cu zborul și de obicei în această perioadă se înregistrează cele mai multe cazuri de mortalitate în rândul puilor care devin victime ale prădătorilor tereștri. Uneori putem găsi pui de ciufi de pădure, cunoscuți în rândul oamenilor drept bufniță. Acești pui părăsesc cuibul destul de devreme și stau în copaci sau tufe pe timp de noapte cerșind mâncare de la adulți. Părinții lor vin și-i hrănesc pe creangă sau pe jos. Noi, într-un entuziasm fără margini, riscăm să-i considerăm abandonați și să îi luăm de acolo de unde i-am găsit și să-i ducem acasă, fără a ști cum să-i îngrijim ulterior și ce mâncare să le dăm.

Dacă pasărea este rănită sau bolnavă, adică nu își poate flutura aripile, prezintă sângerări, aripile sunt lăsate în mod inegal, este slăbită sau tremură puternic, trebuie să cerem ajutor specializat cât mai repede posibil, pentru că orice întârziere înseamnă mai puține șanse de salvare a păsării. Un medic veterinar sau o persoană care are cunoștințe de salvare și de reabilitare a păsărilor sălbatice poate examina pasărea pentru a stabili dacă a suferit anumite traumatisme. 

Nu este indicat să luăm puiul acasă. O creștere artificială va determina pasărea să nu-i mai fie frică de oameni, iar asta înseamnă șanse reduse de a se readapta în libertate. Cu cât îl ținem mai mult, cu atât adultul crescut în captivitate are șanse mai mici să se reintegreze în mediul natural. În plus, puii găsiți nu trebuie în niciun caz ținuți în același loc cu animalele de companie. Există riscul transmiterii unor boli de la animal la om, precum tuberculoza aviară, salmoneloza, ornitoza sau boli parazitare. În plus, păsările sălbatice sunt supuse unui stres fantastic când sunt în captivitate. În momentul în care o pasăre este găsită, chiar și faptul că o privim înseamnă stres. Omul este perceput ca un prădător. De aceea nu trebuie să ținem pasărea în casă, chiar dacă avem cele mai bune intenții. Chiar dacă am găsit-o, nu suntem proprietarul păsării. Pornind de la aceste recomandări, putem deveni prieteni mai buni pentru păsări. Ele de regulă sunt niște ființe foarte independente și foarte descurcărețe, dar uneori se întâmplă să aibă nevoie de ajutorul nostru. Trebuie să știm cum să îl acordăm fără a le provoca pagube!

Susține Natura.md: Devino Patron!