Cum au supraviețuit mama și copilul nou-născut în închisoare
natura.md
Mar 4, 2025 06:17
149
0
Cum au supraviețuit mama și copilul nou-născut în închisoare
Am povestit în materialul din ianuarie cum s-a întors acasă mama cu sora ei Domnica din Siberia. Din păcate, bucuria întoarcerii nu a durat prea mult, fiindcă a început al doilea val al deportărilor. În acest articol veți afla cum a fost arestată mama și cum a supraviețuit în închisoare cu copilul nou-născut.
Organele represive şi de anchetă au decis, ca persoanele deportate care au revenit la locul de baştină, să părăsească localitatea şi să facă cale întoarsă. Aşa s-a procedat în conformitate cu Hotărârea Biroului Politic al CC al PC/b/ din toată Uniunea din 6 aprilie 1949. Era preconizat al doilea val al deportărilor.
Mama, împreună cu sora ei Domnica, au hotărât să nu plece la locul deportării, dar nici nu era posibilitate să locuiască în satul natal. Din spusele rudelor și ale mamei am aflat cum toată vara anului 1949 se ascundeau pe la rude și pe unde apucau.
Tanti Domnica se angajase la un spital, mama - femeie de serviciu la Universitatea din Cernăuţi, iar tata la fabrica de zahăr din oraş. I-au ajutat să plece acolo un evreu, Aron, care a locuit la Trinca. Dar organele s-au pus pe urmele lor ori au fost denunţaţi de cineva, căci permanent erau chemaţi la securitate și anchetaţi. Apoi mama şi mătuşa Domnica au fost reţinute şi arestate de către miliţianul Balaşov din Trinca şi transportate la Edineţ.
La început, mama a fost întemniţată într-o cameră întunecoasă şi foarte murdară. Deoarece mama era însărcinată cu primul copil, a cerut să fie trecută la spital, dar administraţia a refuzat. Tocmai peste două zile, tata a intervenit către şeful secţiei de miliţie cu produse alimentare şi acela a cedat. Mama a fost internată la spitalul din oraş, la maternitate, iar la 11 noiembrie 1949 s-a născut, Victor, fratele mai mare. Tata s-a dus la spitalul din Edineţ, să-și vadă copilul. Iar peste zece zile nu i-a mai găsit la maternitate. Administraţia din spital 1-a informat că au venit colaboratori de la securitate cu automobil special în care mama şi fratele Victor au fost duși fără vreo explicaţie. La secţia de miliţie tata este informat că ei au fost transportaţi la penitenciarul din oraşul Bălţi, apoi la închisoarea centrală din Chişinău.
Aşa a procedat justiţia sovietică şi organele represive staliniste, care au băgat la închisoare un copil nou-născut, considerat duşman periculos pentru societate.
Tata în condiţii dificile, din lipsă de transport, se ducea la Chişinău, pentru a le transmite produse alimentare şi haine. Stătea ore în şir afară, la intrare, aşteptând când gardianul va deschide uşa. Pentru a avea permisiunea de întrevedere cu mama de fiecare dată, tata era obligat să plătească taxa de o rublă gardianului de serviciu.
În toamna anului 1977 eram student la Universitatea de Stat și mama a venit în vizită la Chişinău. Aproape de căminul nostru se afla închisoarea centrală din strada Bender. Mama a dorit să vadă această clădire unde a fost întemniţată împreună cu fratele meu,Victor, şi tanti Domnica. Privea la zidul înalt și la ușa de la intrare, iar valul de amintiri i-au adus multă durere. Trecuseră 30 de ani și nimic nu se schimbase. Era zi de primire şi la deținuți veniseră vizitatori. Parcă se repeta acelaşi tablou din 1949 când tata venea aici. Mama căuta cu privirea în jur spre copacii care se înălţau pe marginea străzii. Deodată, parcă s-a luminat la faţă, s-a apropiat de un plop bătrân cu tulpina groasă. A recunoscut copacul la a cărui tulpină se odihnea tata atunci când venea în vizită. S-a apropiat de copac, şi-a rezemat fruntea şi i-a cuprins cu brațele tulpina. A fost un moment de reculegere şi tristă amintire din tinerețea ei prea tristă.
Conform documentelor din dosar și din spusele mamei am aflat cum s-au petrecut lucrurile. La 23 noiembrie 1949, mama cu copilul micuţ în braţe şi sora Domnica au plecat sub escortă cu trenul la închisoarea din Odesa. Aici s-au reţinut o perioadă mai îndelungată, deoarece timpul brusc s-a răcit Mama povestea că aici personalul medical şi unele infirmiere se comportau binevoitor. Pe ascuns, să nu afle administraţia, aduceau haine pentru micuţi de acasă. Mama a primit de la o doctoriţă chiar o plapumă pentru fratele Victor. În ianuarie 1950 au fost transferaţi la Kiev, mai apoi la închisoarea Butîrca din Moscova. Acolo regimul de întreţinere a fost mai aspru. Au urmat calea mai departe, tocmai în Siberia la închisoarea din oraşul Tobolsk. Era iarnă, celulele din închisoare nu erau încălzite şi era mare mizerie. Într-un ungher din celulă era doar un pat de metal, fără aşternut, acoperit doar cu o pătură veche şi murdară. Toate hainele cu care era îmbrăcat fratele Victor foarte repede se murdăreau şi permanent trebuiau spălate cu apă rece, dar lipseau condiţii pentru a fi uscate. Mama se înfăşura cu aceste haine umede şi le usca la temperatura corpului. (Va urma)
Autor: Nicolai Morari,
Articol publicat în revista NATURA, nr. 396
Susține Natura.md: Devino Patron!
