Cum e să ai o bunică!
natura.md
Mai 18, 2022 02:55
1902
0
Fenomenul migrației și al sărăciei a despărțit și desparte mulți părinți de copiii lor, pentru ca aceștia să le ofere lor tot ce nu și-au putut permite când au fost mici. Cel mai mare noroc al unora din acești copii este atunci când au o bunică acasă, care să poată avea grijă de nepoți. Nimic nu este mai frumos ca relația dintre bunici și nepoțeii lor.
Am avut și eu acest noroc, să rămân alături de bunica mea și să-i fiu alinare sufletească. Dragostea dintre o bunică și o nepoată e pentru totdeauna. Nu mi-ar ajunge nici mii de pagini ca să scriu despre bunica mea Maria.
Născută la data de 17 ianuarie 1954, în sătucul Hirova, raionul Călărași, Maria Bunu, bunica mea, nici nu-și închipuia ce surprize îi ascunde viața. A avut parte de o tinerețe grea, dar și-a asumat multe responsabilități și a știut să lupte pentru familia ei. Uneori îi pun întrebări precum: „Bunico, cum ai reușit să treci prin atâtea întâmplări?!” sau „Bunico, de unde ai avut această putere și voință să te ridici de fiecare dată când cedai?!” Și iată unicul răspuns al ei: „M-am rugat la Dumnezeu și mi-a dat putere”.
Mereu ajung la concluzia că dreapta credință este sursa cea mai bună pentru a merge înainte și a lupta. Totuși, Dumnezeu a avut grijă și a înzestrat-o pe bunica cu mulți nepoței, care sunt peste hotare și sunt încă mici, alții sunt pe drum și iată că, am avut eu norocul să cresc alături de bunica de la nouă luni până la majorat. Pentru că toți copiii au plecat de la cuibul părintesc, am rămas eu, împreună cu bunica, uitând că sunt nepoată, devenind copilul ei. De multe ori când plec în sat, ne așezăm la gura sobei și ne povestim întâmplările, mai mult povestește ea, pentru că într-adevăr are ce povesti despre viața anilor ’50 - ’90. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea și a bunicii mele și nu-mi pare rău, pentru că am avut o copilărie pe care o voi povesti cu siguranță și nepoților mei. Să vă spun cinstit, bunica mea a fost foarte severă cu mine și pentru asta îi mulțumesc mult, pentru că am ajuns o adolescentă care respectă valorile și poate face diferența dintre bine și rău. Uneori erau și contraziceri, și mă întrebam de ce nu mă înțelege, vreau și eu să ies cu fetele și să mai rămân la sărbătorile școlare măcar cu o oră mai târziu, doar acum mi-am dat seama că toată severitatea ei era sinonimul cuvântului GRIJĂ.
Trăind în sat, am învățat multe de la ea și anume: să croșetez, cum să am grijă de grădină, cum să tai lemne, cum să repar obiecte, cum să fiu economă, cum să prețuiesc tot ce am la moment și cum să fiu OM. Datorită ei, dar și mamei mele, care chiar dacă a fost departe de mine, ea niciodată nu m-a lăsat la greu. Astăzi am succese frumoase cu care le fac mândre pe amândouă și zi de zi mă strădui să le demonstrezi cât de scumpe îmi sunt.
Bunica mea este un adevărat exemplu pentru mine de a merge spre succes și totodată un lider care mă orientează spre un drum al vieții mai bun, a avea o bunică e ca și cum ai avea o armată. Ea îmi este bunică, mamă, tată, soră și cea mai bună prietenă cu care pot să-mi împărtășesc orice gând, bucurie sau durere, ea îmi este totul și mereu va fi. Niciodată nu voi uita de unde am pornit și unde îmi sunt rădăcinile, pentru că acest caracter pe care-l dețin, este format de femeia care mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri și cele mai bune învățături, Bunica mea.
Și dacă astăzi cineva m-ar întreba cum e să ai o bunică, aș răspunde: „E precum să ai un univers”.
Pînar Yîldîz, elevă,
s. Hirova, r-nul Călăraşi
Susține Natura.md: Devino Patron!
