De pe vatră adunate…
natura.md
Feb 15, 2025 10:58
423
0
În orășelul Vatra, situat la 6 km de Chișinău, localnicii sunt veniți din mai multe zone ale Republicii Moldova și stabiliți poate la a doua generație. Se află aproape de capitala republicii, aerul este mai puțin poluat, iar un loc de trai este minunat să-l găsești aici, în coasta Chișinăului. În urmă cu 30 de ani, imaginea localității, având și o deschidere spre multe rețele – aproape de marea Ghidighici, de calea ferată, de pădurile de centru - oscila între două frumuseți apuse. Pe de o parte, locuitorii, mai mult emigranți ruși stabiliți într-o zonă agreabilă, și-au construit case, aducând cu ei și tradițiile arhitecturale ale zonei lor, pe de altă parte, orășelul, o lungă perioadă, a avut aspectul localității „aici timpul stă pe loc”. Vatra, care, în perioada sovietică, se numea Ghidighici, pentru că vatra suna prea românește, are o legendă, nu neapărat cu personajul principal Ștefan cel Mare, primărie, o școală, o biserică, instituție medicală, multe instituții comerciale, mari întreprinderi și zone de odihnă, instituție de salubrizare, întreprinderi de prelucrare și dobândire a zăcămintelor naturale, cunoscută drept cariera de piatră de la Vatra, întreprinderi de prelucrare, asamblare și depozitare a băuturilor alcoolice, de prelucrare a marmurei etc. Oamenii locului, totuși, veniți din alte sate, orașe, țări, au eticheta, și o recunosc, de „venetic”, termen deseori auzit pe aici.
În loc de legendă
În anul 1945, când a început exploatarea masivă a zăcămintelor de piatră și nisip din zonă, s-a pus temelia viitoarei așezări. La 18 iunie, același an, Stația de cale ferată Ghidighici devine o localitate muncitorească. O vreme, alcătuiește o comună împreună cu satul Trușeni, iar în perioada postbelică intrase în componența raionului Chișinău, apoi a raionului Durlești. A mai făcut parte și din raionul Strășeni, în anii 1963-1964 a fost subordonat administrativ chiar raionului Anenii Noi. În 1963, Stația Ghidighici devine așezare de tip orășenesc cu denumirea Ghidighici, iar în anul 1992 este schimbată în Vatra. În 1995, Vatra capătă statut de oraș în componența municipiului Chișinău, sectorul Buiucani, reconfirmat în 2004.
Deși pare urbanizat, datorită șoselei ce șerpuiește prin localitate și care duce în mai multe direcții spre nord-vest, și a câtorva clădiri înalte, recent construite, așezarea Vetrei este între hotarul vechilor moșii ale comunei Trușeni și satului Ghidighici, despărțit de râul Bâc spre vest și nord-est, la nord-vest și nord, despărțite de Cojușna și Sireți de lacul de acumulare Vatra, în zona strășenilor. La sud-est, orășelul se mărginește teritorial cu Chișinăul.
Harta orășelului se completează cu alte câteva puncte geografice: este fondat în 1945; suprafața totală este de 13,12 km2; hramul este pe 14 octombrie cu „Acoperământul Maicii Domnului”; populația numără aproape patru mii de locuitori; rețeaua stradală este de 20.3 km.
Istoria de ieri și de azi
Vatra are o tradiție culturală bogată, făcând parte dintr-o regiune care îmbină tradițiile locale cu influențele moderne. Aceasta contribuie la dezvoltarea infrastructurii și a turismului în zonă. De asemenea, orașul se află într-o zonă cu un relief variat, incluzând câmpii și dealuri, ceea ce influențează clima locală. Istoria micii urbe, are un trecut istoric semnificativ. Analele scriu că Vatra din Moldova a fost, de-a lungul secolelor, o așezare rurală ce s-a dezvoltat treptat, mai ales, pe timpul domniei principatelor medievale. Comuna și localitatea au fost influențate de vecinătatea mănăstirilor și a bisericilor, unele din ele fiind importante centre de învățătură și spiritualitate în regiune. În epoca modernă, Vatra din Moldova a fost o comunitate agricolă și s-a menținut o parte din tradițiile și obiceiurile sale din viața de zi cu zi, inclusiv dansuri tradiționale, sărbători populare.
În perioada sovietică, legătura dintre capitală și orășelul-satelit era asigurată de o linie de troleibuz. Planurile grandioase, rămase în arhivele de proiectare sovietice, urmăreau construcția primului metrou subteran, care ar fi unit Aeroportul Internațional Chișinău cu Vatra. Ceea ce putea fi atractiv de care să beneficieze populația, dar și cei din zonă, se poate găsi astăzi doar în actele vechi. Cert este că, după multe schimbări spre a nu rămâne în trecutul sumbru al localității de cândva, în 2025 Vatra are o infrastructură restabilită la condiții frumoase, dar rămâne totuși o localitate mai puțin cunoscută în rândul turiștilor, însă poate oferi oportunitate de a descoperi tradițiile și cultura autentică.
Lumina școlii, pe vatra veche
Actuala școală din Vatra, gimnaziul 51, care poartă numele scriitorului și ecologistului Gheorghe Malarciuc, este o clădire frumos și proaspăt renovată. Directoarea gimnaziului Veronica Ceban conduce instituția cu încrederea și priceperea ei de specialist în psihologie, că școala modernă, cu elevi evoluați, are nevoie de caractere care să nu compromită sistemul educațional. Clădirea actuală s-a construit pe fosta căsuță țărănească cu două încăperi mici, în care locuia învățătorul Vasile Bostan, împreună cu soția, într-o odaie, iar în cealaltă era școala primară, în care învățau o mână de elevi. Aici, câțiva copii învățau să scrie, să numere, adesea înlocuiau cerneala cu suc de boz, stilourile erau improvizate cu bețișoare ascuțite, caiete nu erau, iar orice hârtiuță era prețuită. Manuale nu aveau, iar hainele erau cârpite. Acesta era tabloul școlii din Moldova postbelică. Apoi a apărut școala de lângă Bâc. Creștea numărul elevilor, iar școala primară a fost urmată de Școala de opt ani din Stația Ghidighici, raionul Strășeni. Cel mai frumos eveniment din viața școlii a fost în 1976, când elevii au trecut în școală nouă. S-au perindat mulți conducători, s-au făcut multe reforme ca în prezent la Gimnaziul „Gh. Malarciuc”, elevii să poată studia în condiții optime, să fie instruiți de profesori buni, să poată face concurență oricăror alte școli.
Elevii din Gimnaziul „Gh. Malarciuc”, mulți din ei adoptați pe vatra acestei localități, au posibilitatea să cunoască mai bine istoria ei, care poate le va deveni chiar baștină. Profesoara de istorie Gheorghina Boboc le-a cerut elevilor să prezinte mai multe informații despre Vatra. Vizitele lor la bibliotecă, o fugă la biserica din localitate, un interviu cu oamenii băștinași, considerați că rădăcinile lor sunt bine înfipte aici, au demonstrat că istoria orașului Vatra trebuie cunoscută, trăită și respectată.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 396
Susține Natura.md: Devino Patron!
