Despre şerpi... cu mult calm (2)

Odată la câteva luni răbufnește în presa autohtonă câte o „știre” despre prezența șerpilor în anumite locuri. De obicei informațiile sunt „de alarmă”, învăluite în multă isterie și portretizează șerpii drept extratereștri care nu au ce căuta pe Pământ. La rândul lor, oamenii, prin comportamentul lor, perpetuează informații eronate și mituri legate de aceste animale. În această ediție continuăm seria de materiale informative care să aducă lumină asupra chestiunii.

natura.md Aug 17, 2020 08:56 2416 0

ATENȚIE: nu avem scopul de a vă convinge că șerpii sunt total inofensivi sau că ne putem împrieteni și juca cu ei. Articolul are menirea să ofere informații despre aceste animale ce merită respect din partea noastră și să educe cititorul în legătură cu fauna sălbatică care există în țară.

Șarpele de alun (Coronella austriaca): este un șarpe neveninos, mic, zvelt (70—80 cm). Are botul proeminent, iar pe cap prezintă o pată mai închisă la culoare. Din cauza aspectului general, e deseori confundat cu o viperă. Pe spate, coloritul este brun sau brun-roșcat la masculi și cenușiu-brun la femele; la ambii se văd 2-4 șiruri întrerupte de pete brune închis. Din colțul gurii spre nară se distinge o dungă de culoare neagră sau brună. În porțiunea posterioară a capului se disting două șiruri scurte de pete de culoare brun-negricioasă. Pe burtă, coloritul este alburiu în regiunea capului, iar în regiunea abdominală este variabil (brun, roșu-cărămiziu, cenușiu sau negru). Puii au capul adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens.

Specia e larg răspândită în Europa, iar în Republica Moldova preferă zonele uscate și însorite, luminișuri și liziere de pădure, alunișuri și zone cu vegetație arborescentă sau buruienișuri. Este o specie diurnă ce se cațără pe arbuști, unde stă la soare. Se hrănește cu șopârle, șerpi mici, rozătoare și păsări pe care le imobilizează prin constricție.

Atunci când este atacat, capturat sau deranjat, se face colac și șuieră, repezindu-se să muște. Luat în mână împroașcă o secreție rău mirositoare, eliminată de glandele anale situate la baza cozii. Mușcătura nu este veninoasă!

Specia este inclusă în Cartea Roșie a Republicii Moldova, având statut de specie periclitată.

Şarpe de alun. Foto: Vitalie Ajder

Balaurul dobrogean (Elaphe sauromates): în Moldova i se mai zice Șarpele cu patru dungi, pentru că așa a fost tradus din rusă (Четырёхполосый лазающий полоз). Acesta din urmă (adică șarpele cu patru dungi, în latină Elaphe quatorlineata) a devenit o specie separată de sauromates cu decenii în urmă, dar în Republica Moldova confuzia persistă încă.

Balaurul dobrogean este un șarpe neveninos, de talie mare (2-2,6 m), masculii fiind mai mari decât femelele. Coloritul spatelui este foarte variabil – de la cenușiu, cenușiu-măsliniu spre brun-gălbui; adulții au de obicei un colorit dorsal cafeniu sau brun-roșcat, iar juvenilii cenușiu sau brun-gălbui. Pe spate ies în evidență petele mari, neregulate (rombice sau ovale), ușor alungite în direcție transversală, de culoare închisă, pe alocuri contopite uneori într-o dungă în zigzag; aceste pete sunt dispuse în 4 șiruri (4-5 șiruri la juvenili) longitudinale. În partea inferioară (ventrală) a flancurilor se află câte un rând de pete mai mici întunecate de aceeași culoare cu a spatelui care tind să formeze o dungă închisă continuă.

Specia trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, fiind uneori întâlnit în apropierea așezărilor omenești sau chiar sub podul caselor. Este un cățărător abil, urcându-se foarte bine în arbori. Se mișcă relativ lent. Se hrănește cu mamifere rozătoare, șopârle, păsări pe care le omoară prin constricție și le înghite întregi. Vânează pe timpul zilei.

Nu este un șarpe agresiv, dar mușcă atunci când este capturat sau manevrat. Înainte de a mușca, își ridică partea anterioară a corpului și cu un sâsâit scurt face salturi în direcția inamicului. Când este stresat, vibrează rapid cu vârful cozii, care se lovește de un substrat tare și produce un pocnet caracteristic. Pentru a scăpa de dușmani se cațără în copaci, iar dacă este luat prin surprindere pe un copac, cade ca o piatră la pământ. Mușcătura nu este veninoasă!

În Republica Moldova este o specie protejată, având statutul de critic periclitată, pentru că habitatul ei (stepa) este desțelinit pe scară largă. Balaurul dobrogean aduce foloase pentru agricultură, deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole.