Devino Patron!

Doboșarul îndrăgostit

Doboșarul îndrăgostit

Baia mea de vară e, ca și la mulți alții, de țară. Patru pari, o pânză arsă de soare în loc de pereți și butoiul din plastic deasupra capului. O scăldătoare improvizată care, cu venirea frigului, pierde din importanță până vin, din nou, căldurile.

Anul acesta, însă, situația s-a schimbat nițel. Pe la mijlocul lui februarie, butoiul a dat glas, amintindu-ne mult mai înainte de baia abandonată. La început, bătăile stranii ce veneau din
dosul casei treziră nedumerire. Când „avalanșa” de sunete grosiere și destul de sonore s-au repetat, curiozitatea m-a mânat spre locul tămbălăului. Clar, cele descoperite în dosul casei m-au amuzat. Agățată cu ghearele lungi și puternice de peretele butoiului, o ghionoaie bătea insistent cu ciocul în „scoarța” de plastic, scoțând droaie de sunete.

La început, exercițiile cu „percuția” au fost luate drept o simplă întâmplare. Când „doboșarul” reveni la „rampă” și a doua, și a treia zi, mă dumeresc în sfârșit și eu: e primăvară, iar ghionoaia sură e singura din gașca ciocănitoarelor ce folosește bocănitul ca limbaj de comunicare. Și recurge zburătoarea la „alfabetul Morse”, doar în perioada de împerechere. Îndrăgostit lulea, pentru a fi mai înduplecător, păsăroiul s-a decis să-și ademenească și să cucerească aleasa printr-o metodă mai neordinară – folosind butoiul din baia mea. Nu zic: un instrument de percuție destul de temeinic și original.

 

Stanislav DUDUCIUC

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 354

Susține Natura.md: Devino Patron!