Devino Patron!

Drumeție la Cascada Lotrișor

Pe teritoriul Parcului Național Cozia, în zona munților Căpățânii, se află o frumoasă vale traversată de un pârâu liniștit de munte. Este vorba despre Valea Lotrișorului, o zonă cu stânci impresionante, văi abrupte și cu câteva trasee pentru drumeții ușoare. În Valea Lotrișorului se află și Cascada Lotrișor, o bijuterie naturală care merită văzută.

Drumeție la Cascada Lotrișor
La poalele Cascadei Lotrișor. Foto de autor

Cum am ajuns în valea râului Lotrișor? Fiind cazați în stațiunea Căciulata, la pensiunea Bucura, am luat-o pe jos cu gașca de-a lungul Oltului. La Barajul Lacului de Acumulare Turnu am urcat într-o mașină de ocazie și în doar câteva minute am ajuns la Motel Lotrișor. La câțiva metri am văzut un panou informativ din lemn cu harta traseului spre Cascada Lotrișor, indicând o lungime de 2,8 kilometri. Am mers pe drumul forestier mai puțin de o sută de metri când în fața noastră s-a deschis o poiană. Acolo erau parcate câteva mașini, iar doi bărbați discutau la umbră. Unul dintre ei ne-a făcut un semn cu mâna pentru a ne apropia.

Ar putea fi o imagine cu stând în picioare, în aer liber şi copac
Foto de autor.

 

Ne-a spus: Bine ați venit în Parcul Național Cozia!, întrebându-ne dacă suntem pentru prima dată în zonă. Ne-a povestit câte ceva despre Masivul Cozia și s-a interesat pe ce traseu vrem să mergem. Apoi ne-a spus că intrarea în parc ne costă 5 lei românești. Ne-a dat biletele de intrare în format A5, apoi ne-a atenționat că sunt urși, doar că acum sunt plecați. Glumea, bineînțeles. Spre finalul discuției ne-a spus că este directorul Parcului Național Cozia, ceea ce nu ne venea să credem. Deci vorbiserăm cu domnul Pavel Prundurel, directorul Parcului Național Cozia. Ce norocoși am fost că l-am întâlnit! Ne-am luat rămas bun de la domnul Prundurel, apoi am părăsit poiana și am intrat pe drumul forestier, marcat cu trei semne: cruce galbenă, punct roșu și bandă albastră.

Ar putea fi o imagine cu în aer liber şi copac
Foto de autor.

Înaintam veseli în răcoarea pădurii, printr-o umbră deasă și întunecată pe alocuri. Eram binecuvântați cu o vreme superbă, cu un soare strălucitor și cu nori albi pe cer. Pătrunseserăm în Cheile Lotrișorului, niște formațiuni stâncoase cu înălțimi amețitoare. Așa ceva văzusem doar în Cheile Bicazului. Eram copleșiți de stâncile înalte cu forme bizare. Ne opream din când în când și ne exprimam mirarea cu voce tare. Drumul forestier era paralel cu pârâul Lotrișor, așa că ne opream de multe ori pe malul râului, admirând micile cascade și pietrele uriașe. Pe traseu am văzut și multe panouri informative despre animalele care viețuiesc în zonă: castori, vulpi, capre negre, urși, lupi, căprioare, etc.

Atâtea tufe de zmeură și fragi n-am văzut nicăieri. Alergam când vedeam vreo tufă doldora cu zmeură coaptă și parfumată. Erau și foarte multe tufe cu mure, dar abia erau înflorite. Ne-am promis să revenim în zonă când se vor coace murele. Din când în când ne opream la mesele cu băncuțe de lemn, amplasate pe marginea drumului. Pe la mijlocul traseului am coborât lângă pârâu. Ne atrăseseră o mică cascadă, așa că ne-am aventurat pe malul apei. Totul era atât de frumos! Parcă eram izolați în inima pădurii, într-o sălbăticie desăvârșită, cu stânci, arbori înalți, pietre uriașe și păsări care cântau într-una.

N-am stat mult pe gânduri, așa că ne-am descălțat și am intrat în apa limpede și foarte rece. După aproximativ două ore am ajuns la Cascada Lotrișor. Am rămas muți de uimire când am văzut-o. Era atât de învolburată, iar vuietul - foarte puternic. În dreptul cascadei, pe marginea drumului forestier, era un zid foarte înalt. Eram atât de fericiți că am ajuns până aici. Uitasem de oboseală, uitasem de toate. Nu ne opream din fotografiat. Ulterior, mi-am făcut curaj și m-am apropiat și mai mult de cascadă, țopăind pe niște pietre ude. Ajunsesem sub cascadă și simțeam stropii reci și plăcuți. Era atât de bine! Ne simțeam atât de mici pe lângă această minune a naturii.

Ar putea fi o imagine cu cascadă şi natură
Foto de autor.

Cascada Lotrișor se află în Masivul Năruțu din Munții Căpățânii, zonă montană ce face parte din Parcul Național Cozia. Este una artificială, fiind realizată în anii ’50 când s-a construit drumul  forestier. Atunci, muncitorii au deviat cursul pârâului Lotrișor printr-un tunel de 300 de metri săpat în stâncă. Cascada Lotrișor are o cădere a apei de aproximativ 30 de metri și un debit constant pe întreg parcursul anului. În aval de cascadă sunt câteva trasee de cățărare pe versanți și un traseu spre stațiunea Băile Olănești.

Lângă Cascada Lotrișor există un panou informativ de lemn cu următoarele informații:

Parcul Național Cozia, Cascada Lotrișor
Localizare: Munții Căpățănii, zona Valea Lotrișor;
Altitudinea: 485 metri – 515 metri;
Turiștii responsabili sunt bineveniți pentru a se bucura de peisaje deosebit de frumoase, de liniștea și sălbăticia locurilor.
Vă rugăm: respectați cadrul natural cu liniștea și frumusețea naturii; nu deteriorați amenajările turistice existente; să vă luați deșeurile și să le depozitați în locurile special amenajate din afara Parcului Național Cozia. Nu uitați: Natura ne aseamănă, educația ne deosebește!
.

Drumul de întoarcere a fost mult mai ușor. Spre sfârșitul drumului forestier ne-am oprit preț de câteva minute la o mică căsuță de lemn, ascunsă printre arbori. Era vorba despre Punctul de Informare Turistică – Valea Lotrișor. Era închis pentru că deja se făcuse târziu. În schimb, ne-am așezat la masa cu scaune de lemn și ne-am făcut câteva fotografii. Am continuat drumul și în scurt timp am intrat în poiana în care ne-am întâlnit cu directorul Parcului Național Cozia. Ulterior, am ieșit la marginea drumului, am traversat spre Motel Lotrișor. Am sunat la un taxi, care în doar câteva minute ne-a luat și ne-a dus la Pensiunea Bucura din Căciulata, acolo unde eram cazați. 

 

Mircea MITROFAN
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 351

Susține Natura.md: Devino Patron!