Devino Patron!

Elevii nu-și mai aleg modelele din rândul profesorilor, ci de pe instagram sau cele promovate de televiziuni

În fotografiile de epocă, imaginea intelectualului se desprinde din cadru. Într-o ținută vestimentară clasică, cu o privire sobră din care vei citi cuprinsul unei culturi va străluci figura meditativă a unui profesor, care nu și-a pierdut prea mult din înfățișarea de altădată.

Elevii nu-și mai aleg modelele din rândul profesorilor, ci de pe instagram sau cele promovate de televiziuni

Mai mulți profesori, păstori demni și stăpâni buni în domeniul educației, au binevoit să își exprime opinia, pentru a medita împreună (părinți și copii, oameni din alt domeniu, dar conștienți că o școală bună salvează omenirea de la orice declin) la două aspecte privind statutul profesorului, dar și cel al elevului.

1. Imaginea profesorului în perioada postbelică s-a asociat cu cea a unui domn sobru, cu verticalitate, cu o pregătire uriașă. Respectul lui în societate, dar și remunerarea din partea statului îl
determina să se ridice la statutul de intelectual pe care se sprijinea încrederea celor din jur. Are astăzi profesorul acest statut?

2. Prima cerință ca școala să fie o instituție de cultură și educație este ca profesorul să fie un model în toate. Nu exagerăm, dar nici nu ne închipuim că acest model nu mai poate fi. Nu cumva îi cerem prea mult profesorului și uităm că tinerii de azi nu mai sunt cei de altădată: studioși, educați de familie și conștienți că intelectul va salva lumea?

 

Prof. Viorica Ignatiuc, s. Chișcăreni, r. Sângerei:

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

1. Profesorii mei din Școala Medie Chișcăreni, raionul Sângerei, reprezintă imaginea perfectă a acelei pleiade de intelectuali, școliți în perioada postbelică. Exigenți, perseverenți, disciplinați, profesioniști cu majusculă. Toți provin din mediul rural, au cunoscut greutățile vieții de la țară și aceasta i-a motivat să muncească peste puterile lor ca să răzbată spre lumină. Consătenii apreciau efortul enorm al acestor copii de țăran, care au crescut, cunoscând greutățile. În trecut, era un act de eroism și de admirație să obții un loc la facultate. Acești fii ai satului, întorcându-se acasă de la studii, își înțelegeau profund menirea – să fie modele și să modeleze destine. Consătenii își scoteau căciula în fața acestor Eroi ai Timpului.

2. Școala este Templul în care întunericul se destramă. În acest templu, prima vioară, prim dirijorul și cel care colorează universul din jurul copilului este profesorul. De el, de profesor, depinde cum și cât de sus va urca elevul spre înălțimile cunoașterii. Consider că oricare ar fi timpurile și împrejurările, profesorul a fost, este și va putea rămâne mereu un model pentru discipolii săi. Simion Mehedinți spunea: „Nu legea, nu cartea, nu regulamentul ori ministrul face cartea, ci profesorul de la catedră, care, dacă este un dascăl adevărat, pentru copii devine centrul universului, izvor de lumină, de frumusețe și armonie”


Constantin Tcaci, LT „V. Alecsandri”, Chișinău:

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, stând în picioare şi costum

1. Imaginea profesorului, ca și a oricărui intelectual, nu doar din perioada postbelică, dar și din cea antebelică, interbelică, emana respect, verticalitate, inteligență și sobrietate. Dorința de a păstra acest nivel înalt nu se baza atât pe considerente de remunerare, cât pe cele morale, un soi de datorie morală și civică, se simțeau ca purtătorii unei misiuni înalte în societate, ca emanatori de cunoștințe și respectiva misiune o transformau în scopul vieții. În prezent, odată cu nihilismul ce a cuprins societatea și mințile, omenirea și-a pierdut scopurile, valorile, „cerul și pământul”. Oamenii nu mai rezonează cu valorile și scopurile din trecut, dar altele noi în locul acestora încă nu și-au instalat, aflându-se într-o degringoladă totală.

2. Marea problemă a educației contemporane ține de calitățile și capacitățile acelor tineri care în prezent aleg facultățile pedagogice și care ulterior activează în școli. De cele mai multe ori, respectivii nu se bucură de mari reușite academice, fiind parte componentă a acelei mulțimi căreia îi lipsește dorința de studiu și educația de familie temeinică, inclusiv din cauza migrației. Respectiv, ei se află pe aceeași undă cu viitori educabili, în tandem alcătuind acea mișcare de erodare generală a sistemului educațional. Din fericire, printre aceștia se mai găsesc excepții, dar care, de cele mai multe ori, cedează în scurt timp și renunță la activitatea pedagogică. 

 

Gabriela Alef Machidon, Liceul „V. Slăvescu”, Ploiești:

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi în aer liber

1. Profesorul își câștigă încrederea elevilor prin cunoaștere și dăruire. El reprezintă de cele mai multe ori idealul elevului în ziua de astăzi. Copiii învață sau nu datorită respectului câștigat de profesor în fața lor. Dar profesorul nu va fi remunerat niciodată de către stat la valoarea lui și la nivelul cunoașterii sale. Profesorului de la noi i se cere un maldăr de acte de completat. El nu mai are timp să își parcurgă materia. Cu atât mai puțin are timp să interacționeze cu elevii în probleme diferite de cele de la materia pe care o predă. De fapt, i se cere să fie mic Dumnezeu. El trebuie să fie om de știință, pedagog, consilier într-o singură persoană.

2. Este foarte greu, dar nu imposibil pentru unii dintre noi. Și acela, care ajunge să își multiplice aptitudinile, nu o face pentru a fi remunerat, o face pentru a fi exemplu pentru generația tânără și, în primul rând, pentru hrana sufletului său.


Veronica Levința, CESPA, Bălți:

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, stând în picioare şi interior

1. Statutul profesorului poate fi definit din perspectivă socială și pedagogică. Din perspectivă socială statutul profesorului este legitimat la nivel de politică a educației în cadrul unor documente oficiale. Din perspectivă pedagogică, statutul profesorului este conturat la nivelul structurii de funcționare a educației/instruirii, în calitate de subiect inițiator al activității și de emițător al unui tip de mesaj special, bazat pe corelația optimă dintre informare și formare. Astăzi bietul profesor nu mai are statutul sau imaginea profesorului care venea din perioada postbelică, asociat cu cea a unui domn sobru, cu verticalitate, cu o pregătire uriașă.

2. Ambiția de a influența viața elevilor presupune un proces reflexiv critic continuu. Astfel de profesori urmăresc să-și optimizeze constant strategiile de predare. Mulți profesori își doresc să fie vectorii schimbării pentru elevii lor, ajutându-i să-și găsească locul în viață și să se pregătească pentru un viitor în continuă schimbare. Cu regret, se uită că tinerii de azi nu mai sunt cei de altădată: studioși, educați de familie și conștienți că intelectul va salva lumea!


Petronela Toma, LT „Tudor Vianu”, Giurgiu:

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi interior

1. Din punctul meu de vedere un profesor bun trebuie să aibă următoarele calități: dragoste autentică, pasiune pentru materia pe care o predă. Trebuie să pună accentul pe calitate, simpatie și respect pentru elevii săi, rigoare bine temperată, cultură generală, orizonturi largi de cunoaștere, limbaj limpede, atrăgător, cu simț al umorului, autoritate personală, dar dublată de cordialitate. Orele pe care le susține să fie un spațiu al dialogului, al comunicării, să fie sobru, dar și sufletist, bun, omenos, să impună respect și admirație. Rar se mai întâlnesc în ziua de astăzi profesori care să conștientizeze faptul că educația stă la baza unei națiuni.

2. Să nu uităm că un sfert din reușita socială și școlară a elevilor se datorează părinților, dar în zilele noastre familia este o instituție în criză. În multe familii, părinții sunt plecați sau mult prea ocupați pentru a se dedica educației copilului lor. S-a diminuat implicarea familiei în educația copiilor. Mass-media promovează false modele, iar copiii petrec în fața calculatorului circa 23 de ore pe săptămână. Ei nu-și aleg modelele din rândul profesorilor, ci din rândul acelora promovate pe Instagram sau de televiziuni.


Monica Coțofan, Colegiul Național „V. Alecsandri”, Iași:

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, stând în picioare, ochelari de vedere şi în aer liber

1. Profesorul se pregătește necontenit, o face de cele mai multe ori individual, dar ar trebui să existe programe asumate de stat de formare inițială și continuă autentică. Fără această  necontenită construcție de sine, verticalitatea profesională are de suferit. Cât despre plata profesorilor, e discutabil, dar nu aș pune-o în legătură cu respectul public față de cei de la catedră. Și profesorii foarte buni, și cei foarte slabi sunt plătiți la fel. Profesia nu mai este valorizată astăzi ca în trecut, dar profesorul adevărat se bucură de prețuirea elevilor săi și asta îl răsplătește mai mult, uneori, decât banii. Un profesor, indiferent de disciplina predată, rămâne un eventual meseriaș, dacă nu e permanent deschis spre cultură, spre artă, spre cunoaștere, pentru a călăuzi pe aceste drumuri și pe cei mai tineri.

2. Tinerii de azi îmbrăcați în blugi au aceeași curiozitate vie ca și cei în costum, de acum un secol, au energia marilor transformări, entuziasmul vârstei, dar mult mai multe oportunități.

 

Aliona Zbanțu-Covalciuc, Gimnaziul Țiplești, r. Sângerei:

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

1. În perioada postbelică profesorul era o persoană respectată în societate, cu aură mitică, aș spune chiar o ipostază pământeană a lui Zeus. Astăzi, datorită dezvoltării tehnologiilor, s-a schimbat paradigma societății noastre. Din păcate, profesorul nu mai este divinizat, ci este văzut ca toți ceilalți. 

2. Nu cred că există un model al unui profesor, un profesor trebuie să fie cu stil, e vorba de unicitate personală, branding profesional, flexibilitate, autenticitate, diplomație, persuasivitate și alte atuuri pe care un profesor trebuie să le posede, să fie eficient, să știe să citească oameni, plus cunoștințe în domeniul de specialitate. Nu cred că astăzi a fi un profesor cu stil este dificil și nu poate pătrunde în inimile copiilor, totul depinde de alegerea fiecărui profesor, să fie în ritm cu schimbarea.

 

Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 365

Susține Natura.md: Devino Patron!