Eu nu mă las de limba noastră
natura.md
Aug 30, 2020 09:25
3741
0
În vârf de Cer, făr’de prihană,
Ca neamul să te ţină minte,
Te-am pus spre a ne fi icoană,
De-a pururi sfânt și scump Părinte.
Cobori un pic din slăvi albastre,
Cu chipul tău să ne sfinţești pământul
În faţa ta și-n faţa limbii noastre
eu azi te rog: - Ascultă-mi jurământul!
De-ar fi cumva-n moment de ceaţă
Să fiu lovit de-o soartă strâmbă,
Mai bine mut rămân o viaţă
Decât lipsit de-a noastră limbă.
Cât timp în lumea zgomotoasă
Va fi suflare omenească,
De-a pururi sfântă și frumoasă
Să dăinuiască limba noastră.
Sortită-n veci de-a nu apune
A sa rostire-nalt-măiastră,
Mereu sub soare să răsune
Ca o cântare limba noastră.
Deci, crezul meu sub zare-albastră
O veșnicie să rămână -
Eu nu mă las de limba noastră,
De LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ!
Petru CĂRARE
Material publicat în Revista NATURA în numărul 318
Susține Natura.md: Devino Patron!
