Femeile în război
natura.md
Mai 26, 2022 01:37
2147
0
A postat cineva pe FB o fotografie în care doi soldați sovietici trag o nemțoaică după ei (la Berlin). Autorul a adăugat un text despre violul nemțoaicelor și așa mai departe (mai băgându-l și pe Dostoievski acolo, literatură, muzică, chestii...) încercând să dea un ton echilibrat contextului… Aiurea.
La fotografia asta, chiar și un elev vă poate găsi pe internet alte zece fotografii în care soldații nemți violează, torturează, spânzură, ucid femei rusoaice. Tot cu zâmbet pe buze. Ca soldații sovietici.
Ceea ce nu vrem să înțelegem (mai bine ne dăm cu capul de pereți, poate doare mai puțin) că războiul e un câmp de luptă pe care bărbații plătesc cu viața, iar femeile cu trupul și sufletul. Indiferent de naționalitate.
Milioane de femei au fost violate în cel de Al Doilea Război Mondial. Rusoaice, ucrainence, românce, evreice, nemțoaice etc. În mare parte au născut și au tăcut. Cum credeți, unde sunt azi
urmașii violatorilor? Milioanele celea… unde-s? Vă imaginați cât de mari sunt șansele să aveți un bunic sau străbunic care și-a lăsat „amprenta genetică” pe alte meleaguri? Fie el rus, neamț, ucrainean, american… Câți unchi și mătuși aveți peste hotare.
La război ca la război… Femeile plătesc cu trupul. Mii de femei au tăcut acasă, pe teritoriile ocupate, violate de nemți. Mii și mii de nemțoaice au tăcut în Germania, violate de sovietici.
Unde-s copiii ăștia? Ce nume poartă?
Când am ajuns la masterat în Franța (apoi în Belgia), cu douăzeci de ani în urmă (detaliul e important, mobilitatea era mult mai redusă) am trăit câteva momente halucinante. Am întâlnit oameni, de origine nemțească, franceză, polonă, cu aceeași față/profil/corp ca al persoanelor din copilăria mea. Culmea, unii erau deja morți. Adică oameni deja morți la mine în țară, dar vii în altă
țară. Stafii? Ce naiba, îmi spuneam îngrozită. Am probleme cu ochii, cu capul? La nivel irațional simțeam că oamenii ăștia fac parte din același patrimoniu genetic. Dar cum? Cum?
Anul trecut, cât mă documentam la carte, am ajuns la un film în care se explica cum SS-știi ajunși în Ucraina au pornit să culeagă de pe teritoriul ocupat copii cu trăsături de rasă ariană, blonzi cu ochi albaștri. Îi culegeau ca pe niște căpșuni din grădina lor de acasă și îi trimiteau în Germania. Ca pe pachete. La adopție. Părinții erau uciși, se înțelege. Pentru a-i face orfani. Cca 250.000 copii. Date oficiale. În realitate mai mulți. Unde-s copiii ceia?
Să fie sângele meu ucrainean un radar când trec pe lângă un om cu același sânge? Femeile tac, sângele nu.
Lilia CALANCEA
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 363
Susține Natura.md: Devino Patron!
