Glaucomul - clasificare, cauze, manifestări și tratament
Ce reprezintă glaucomul
Glaucomul reprezintă o afecțiune oculară bilaterală cronică caracterizată prin distrucția progresivă a fibrelor nervului optic care transmite informațiile de la nivel vizual la creier. În evoluția bolii apare o restrângere a câmpului vizual periferic și în timp se poate ajunge la pierderea totală a vederii.
De ce apare afecțiunea
Glaucomul este determinat în cele mai multe cazuri de creșterea presiunii intraoculare, tensiunea lichidului ocular fiind menținută la nivel optim prin reglarea de producție și drenare ale acestuia. Factorii care duc la apariția glaucomului sunt reprezentați de către:
* Antecedentele familiale ale bolii;
* Vârsta peste 60 de ani;
* Asocierea unor boli cronice de tipul diabetului zaharat sau al bolilor cardiovasculare;
* Hipertensiunea sau hipotensiunea arterială;
* Miopia severă sau hipermetropia;
* Traumatisme oculare accidentale sau chirurgicale;
* Medicatia pe bază de corticoizi sub formă de colir.
Cum se manifestă glaucomul
Boala poate fi asimptomatică pentru o mare parte din evoluție, pacientul sesizând scăderea acuității vizuale periferice în fazele avansate ale glaucomului. Atunci când apar, manifestările sunt percepute sub formă de vedere încețoșată sau prezența unor halouri în jurul punctelor luminoase la nivelul ambilor ochi. Cefaleea, durerea oculară, stările de greață și vărsăturile sunt mai rar întâlnite și caracterizează o evoluție rapidă a bolii.
Foarte important de știut este faptul că orice deteriorare apărută înainte de inițierea tratamentului este ireversibilă, iar în cazul în care nu este tratat, afecțiunea evoluează în mod natural către orbire.
Existența mai multor forme de glaucom se datorează mecanismelor variate care duc la apariția de hipertensiune intraoculară și sunt reprezentate de:
- Glaucomul primitiv cu unghi deschis - cea mai comună formă a bolii;
- Glaucomul cu unghi închis - blocajul este cauzat de unghiul format între iris și cornee;
- Glaucomul cu tensiune normală intraoculară - se datorează altor factori de ordin genetic sau altor boli cronice asociate (retinopatia diabetică);
- Glaucomul congenital (prezența în cazul nou-născuților sub formă de fotofobie, hiperlăcrimare);
- Forma neovasculară se datorează unui număr crescut de vase sangvine intraoculare care blochează drenajul optim;
- Forma pigmentară determinată de blocarea canalului de drenaj de către pigmentul din iris.clasificare, cauze, manifestari si tratament
Care sunt metodele de diagnostic ale glaucomului
Diagnosticul afecțiunii este stabilit de către medicul oftalmolog în cadrul unei consultații de specialitate care cuprinde:
^Tonometria (măsurarea presiunii intraoculare);
^Examinarea nervului optic:
- Gonioscopie (examinarea unghiului de drenaj);
- Determinarea câmpului vizual;
- Pahimetria (determinarea grosimii corneei).
Care este tratamentul glaucomului
Tratamentul afecțiunii nu este curativ (este o boală care nu se vindecă), însă poate ajuta la menținerea sub control a evoluției bolii prin reducerea presiunii intraoculare cu ajutorul:
- Soluțiilor oftalmice cu prostaglandine, beta-blocante, antagoniști alfa adrenergici;
- Tratament medicamentos oral cu preparate pe bază de anhidrază carbonică;
- Intervenției chirurgicale laser care corectează disfuncționalitățile de drenaj ale lichidului intraocular prin iridotomie, trabeculoplastie, iridoplastie periferică;
- Chirurgie clasică pentru drenaj și reconstrucție a canalului de drenaj al lichidului intraocular.
Susține Natura.md: Devino Patron!