Nadejda Brânzan, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova: „Regret azi că acel avânt al basarabenilor s-a diminuat”

- Doamnă Nadejda Brânzan, în luna august Republica Moldova sărbătorește două dintre cele mai importante evenimente naționale – adoptarea Declarației de Independență și declararea limbii române drept limbă de stat. Dumneavoastră sunteți unul dintre semnatarii Declarației de Independență, iar în anii de eliberare națională ați adunat semnături pentru susținerea decretării limbii române drept limbă de stat. După mai mult de un sfert de secol, făcând tururi de orizont în preajma acestor sărbători, ce regretați și ce vă face să trăiți împăcată cu gândul la acele vremuri de avânturi tricolore? 

- Au fost acele vremuri cu adevărat de deșteptare a conștiinței noastre naționale. Ele au cuprins foarte multă lume bună, inclusiv țărani din cele mai îndepărtate sate. În fruntea Mișcării de eliberare națională erau elitele intelectuale, vârful de lance fiind scriitorii - personalități marcante ale istoriei moderne a Basarabiei. M-am implicat și eu în procesul de luptă pentru limbă și alfabet prin participarea permanentă la mitingurile care se organizau la Chișinău, apoi am fondat Cenaclul „Basarabia” având ca imn cântecul „Basarabia”, cu versuri de Dumitru Matcovschi, iar muzica - Mihai Dolgan. Eu lucram pe atunci la spitalul raional din Rezina și convocam regulat ședințele cenaclului, la care se adunau oamenii activi din toate localitățile raionului. Am avut ca invitați ai cenaclului personalități marcante ale timpului - Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Vladimir Beșleagă, Lidia Istrati, Nicolae Dabija, Leonida Lari şi alții. Oamenii activi de prin sate adunau și îmi aduceau semnăturile pentru limbă și alfabet direct în cabinetul meu de lucru. Mă ajutau și colegii din spital. Odată, când aveam adunate peste 2000 de semnături, una dintre colegele mele, membru al cenaclului „Basarabia”, doctorul Maria Vrabie, a mers special la Chișinău pentru a transmite acele semnături la „Literatura și Arta”, publicație care, la începuturi, era tribună a mișcării de eliberare națională. Regret azi că acel avânt al basarabenilor s-a diminuat, că spiritul care ne ținea adunați sub flamura luptei pentru neam și țară este răvășit de forțele întunericului. Între timp a crescut o generație nouă, dar lupta n-a fost dusă până la capăt și constat că astăzi avem iarăși nevoie de elite intelectuale naționale, care să mobilizeze poporul și să-l reprezinte cu demnitate. 

- Din partea cărei circumscripții ați fost aleasă deputat în primul Parlament al Republicii Moldova? Cum v-a marcat forfota politică din acea campanie electorală și prin ce rămâne ea deosebită? 

- Am fost aleasă în circumscripția 283 Țareuca. Pe aceeași circumscripție s-au luptat cu mine doi contracandidați, care erau bărbați, dar am reușit să-i înving. În acea campanie lumea a ieșit ca la o horă. Vai, ar fi fost bătut acel care s-ar fi gândit să dea bani, ulei sau pungi cu orez pentru a cumpăra alegătorii. Dar nimănui nici prin cap nu-i trecea atunci să facă așa ceva. Forfotă mare a fost în lupta pentru candidatura lui Nicolae Costin, care era președinte al Frontului Popular, și fusese inclus pe o circumscripție din raionul Ialoveni. Ne cunoșteam foarte bine și i-am propus să candideze în satul lui de baștină. Ca să-l blocheze, pe acea circumscripție i-au fost oponenți vreo șase contracandidați. Într-o luptă foarte grea, l-am susținut într-atât, încât, fiind preocupată cu alegerea lui Nicolae Costin, uitasem de circumscripția mea. A câștigat. Dacă ar fi pierdut alegerile, aș fi trăit și azi cu sentimentul vinovăției.

Acea campanie electorală rămâne și azi deosebită prin entuziasmul populației, prin dorința oamenilor de a schimba radical cursul societății în care trăiam.  

- În vara curentă s-a discutat mult și în contradictoriu despre noul sistem electoral propus de PDM și susținut de PSRM – votul mixt, proiect votat deja de Parlament. Considerați că lucrul acesta se face anume în interesul alegătorului, precum afirmă autorii proiectului, sau se urmărește centralizarea puterii în interesul unor anumite forțe oligarhice, precum spun adversarii proiectului? 

- Niciodată nu am crezut că acei politicieni care au capturat instituțiile statului, au sărăcit populația, au forțat prin atitudinea lor emigrarea masivă a tinerilor peste hotare, au admis furtul miliardului, aducând corupția în capul mesei, doresc o viață mai bună pentru acest popor. Interesul lor este de a se menține cu orice preț la putere – acesta este adevărul despre votul mixt. Mai trist e că mulți cetățeni s-au lăsat mințiți cu lozinca „Votul tău - deputatul tău!”. Este un fals! Prin votul mixt, forțele antinaționale doresc cu orice preț sa-si mențină puterea în stat. Uninominalul poate aduce la putere un candidat care are acumulate doar 10-11% de voturi, căci în acest sistem nu se prevede turul doi pentru primii doi candidați care au acumulat cele mai multe voturi în primul tur, cum a fost, bunăoară, la alegerile din 1990. 

Ați văzut, lumea s-a revoltat, dar s-au găsit 74 de deputați care au votat, fără a se gândi la ceea ce li se striga din stradă.  

- În primul Parlament, ales democratic, am avut femei foarte active, femei rămase în istoria luptei noastre pentru independență. Cu care dintre ele ați fost în relații bune și în care probleme făceați bloc comun pentru a apăra și promova interesele naționale?

- Din păcate, în primul Parlament al Republicii Moldova au fost doar treisprezece femei. Cea mai activă era Lidia Istrati, personalitate marcantă în viața politică de atunci, lider al Ligii Democrat–Creștine a Femeilor din Basarabia. Colegile cu care am fost într-n gând și simțire au fost Elena Balan, Lidia Discusar și Alexandra Raiu. Dar toate colaborau cu mine, căci eram unica femeie președinte de comisie parlamentară și, respectiv, membru al Prezidiului Parlamentului.

- Sperați să mai vedeți re-Unirea pământurilor românești din stânga și din dreapta Prutului? Mulți îi învinuiesc pe deputații primului Parlament de faptul că nu au făcut acest lucru atunci. Era posibil așa ceva?

- Mereu trăiesc cu speranța la re-Unire. M-ași simți fericită, dacă Dumnezeu îmi va da zile să trăiesc acele clipe fericite de întregire a Neamului Românesc. În primul Parlament, noi, reprezentanții mișcării de eliberare națională, eram doar vreo 120 de deputați, din 378. Deci, nu eram o majoritate. Dar chiar și în acele condiții s-a reușit - doar la zece zile după convocarea primei ședințe a Parlamentului, la 27 aprilie 1990 - să fie votat Tricolorul ca drapel de stat, la 23 iunie 1990 – să fie votată Declarația de suveranitate, prin care declaram Republica Moldova stat unitar și indivizibil, supremația constituției și legilor RSSM asupra legilor URSS. Iar la 3 noiembrie 1990 am votat Stema de Stat. Deși majoritatea agro-comunistă insista asupra aderării la Comunitatea Statelor Independente, noi am blocat de vre-o trei ori hotărârea cu privire la CSI, iar acest fapt, din păcate, a dus și la dizolvarea Parlamentului cu un an înainte de termen. Astfel, nu s-a mai reușit realizarea multor dintre bunele noastre intenții. 

- Înainte de precedentele alegeri prezidențiale spuneați că Republica Moldova are nevoie de un preşedinte care să anihileze actualul regim. Iată că ne-am ales cu un președinte care nu numai că ignorează, dar chiar luptă deschis, diabolic, cu interesele noastre naționale: vrea să reinstaureze politica Moscovei prin intermediul Tiraspolului până la Prut, vrea să scoată istoria românilor din școli și să revenim la „limba moldovenească”, adică și la alfabetul chirilic. Mai mult: ține drept icoană, dăruită de Vladimir Putin, harta Moldovei Mari și, deci, îmbrățișează planurile imperialiste rusești. Ce se întâmplă, doamnă Brânzan? Moldovenii tac, considerându-l pe Igor Dodon un clovn de prost gust al lui Putin, iar el insistă în continuare cu încăpățânările sale ruso-nord-coreene…   

- Acest personaj este, de fapt, președintele mafiei care, prin el, a capturat Președinția. Aberațiile acestui individ, care își bate joc deschis de valorile noastre naționale, nu se încadrează în comportamentul unui om normal.

Nu este nimic mai grav decât trădarea de neam și de țară. Dodon a fost adus la putere prin diferite tertipuri. În primul rând, consider că a fost ineficientă Comisia Electorală Centrală. În al doilea rând, s-au implicat masiv activiștii Partidului Democrat - președinți de raioane și primari - care au influențat alegătorii contra Maiei Sandu. Am o analiză a rezultatelor alegerilor din raioanele în care a câștigat Dodon, cu indicarea numelor președinților de raioane și apartenența lor politică. Oare acum acești oameni înțeleg că, prin acțiunile lor, și-au înscris numele în filele negre ale istoriei noastre? Adevărul întotdeauna iese la suprafață. Peste ani, istoricii, analiștii politici vor edita cărți în care vor figura și numele lor de lachei.

Apoi, s-au implicat masiv reprezentanții clerului bisericii care servește interesele unui stat străin. Viața a demonstrat întotdeauna că preot bun este acela care își servește poporul și neamul său. Oare preoții care au făcut sluji lui Dodon nu știu despre deportări, foamete, de genocidul împotriva poporului Basarabiei organizat de idolii din răsărit ai actualului șef de stat de pe malul Bâcului? Mai mult: conform datelor din Cartea Memoriei, în arhive au fost găsite 58 de nume de preoți care au fost terorizați, sute de biserici transformate în depozite, mănăstiri închise. Preotul Marchel ar trebui să știe despre masacrul de la Fântâna Albă din Bucovina, baștina Mitropolitului Vladimir, unde au fost uciși cu bestialitate 3000 de oameni, care pașnic, cu icoane și cruci în mână, au dorit să treacă în România în 1940. Deși Igor Dodon s-a lansat în campanie prezidențială la Mănăstirea Căpriana, cu participarea Mitropolitului Vladimir, alegerile în satul Capriana au fost câștigate de Maia Sandu. Nu cred că Dumnezeu îi va ierta pe preoții care joacă viclenia diabolică a lui Igor Dodon, dar știu cu siguranță că istoria nu iartă și amnistie pentru ceea ce face actualul nostru șef de stat nu există.

Dodon a mizat și pe votul minorităților etnice conlocuitoare. Am făcut o analiză a rezultatelor alegerilor în localitățile populate de ucraineni. Aici, majoritatea absolută a votat pentru Dodon, dar Igor Dodon susține ocuparea Crimeii de către Rusia, nu a condamnat niciodată acțiunile separatiste din estul Ucrainei și, înțeleg eu, el urăște conducerea de la Kiev. Votând acest comunist-socialist, ucrainenii noștri au demonstrat că nu-și iubesc patria lor etnică, dar nici pe noi, cei care reprezentăm majoritatea țării în care ei trăiesc. 

Același lucru s-a întâmplat și în UTA Gagauz-Yeri, unde pentru Dodon au votat 98,8 la sută. Cum să crezi una ca asta? Am analizat și numărul deportaților și al celor supuși represiunilor din localitățile găgăuze. Este foarte mare, procentual: Congaz - 443, Ceadâr-Lunga - 355, Comrat - 321. Aceeași situație a fost și în localitățile din raionul Taraclia, populate de bulgari: din Taraclia au fost deportați 519 oameni, din Corten – 324… Patria bulgarilor noștri este Bulgaria, țară membru al Uniunii Europene. Ei merg acolo după cetățenie, dar acasă votează pentru pro-rusul Dodon. Un om normal nu poate înțelege o asemenea logică… Iată al cui reprezentant este actualul nostru șef de stat.   

- V-ați făcut o imagine de politician, dar vă știu și ca medic de profesie. Ați fost și rămâneți cu griji și cu dragoste față de sistemul nostru de sănătate. Îmi amintesc o scrisoare deschisă a Dumneavoastră adresată Guvernului în care spuneați că sistemul de sănătate este bolnav. Recent au fost anunțate transformări „radicale” în acest sistem, după care vor fi închise foarte multe spitale. Cum apreciați ceea ce se întâmplă azi în sistemul de sănătate? 

- Sistemul nostru de sănătate este în continuă degradare. Reformele se fac pe apucate. Sau le mimează, dacă obțin niște bani de la instituțiile europene. Reforma înseamnă o schimbare spre bine, dar la noi ea se face fără a ține cont de particularitățile locale. 70% din populația Moldovei locuiesc în zonele rurale, unde realitatea se deosebește de cea europeană. Oficialitățile grăbesc reforma spitalelor tot din frica de a pierde niște bani externi. Fondul Monetar Internațional cere să fie optimizate cheltuielile publice și cei de la putere au decis că ar putea economisi prin lichidarea mai multor spitale.  

Cel mai important pentru sistemul nostru de sănătate este pregătirea specialiștilor din diferite domenii în țările cu medicină performantă. Eforturile trebuie depuse anume în această direcție. Apoi, să faci reforma spitalicească fără reforma administrativ-teritorială este o aberație. Dacă este necesar de economisit anumite resurse, ar trebui de început cu administrațiile raionale, unde se cheltuiesc milioane  pentru întreținerea unui aparat birocratic. 

- Toți acei care vă cunosc, menționează permanent curajul, demnitatea, integritatea și iubirea de oameni ale Dumneavoastră. Totodată, ei apreciază și spiritul Dumneavoastră energic, mereu angajat în acțiuni ce țin de ceea ce am numi readucerea în statornicie a neamului nostru. Știu că fărădelegile din jur nu vă lasă să stați locului. Țineți legături, mai conlucrați în idei cu foștii colegi de Parlament? Dacă o să vă adunați la o vorbă bună în zilele apropiatelor sărbători, ce ați vrea să le spuneți, în primul rând? 

- Dacă ne vom întâlni, le-ași spune numaidecât că trebuie să ne facem auziți, să ne implicăm și să nu rămânem indiferenți la cele ce se întâmplă. L-ași mai repeta ceea ce au auzit de la mine de multe ori – că viața trebuie trăită cu curaj, cu demnitate și iubire de oameni.  

Ași face și un apel către intelectuali, către toată lumea bună: dragii mei, ieșiți din birouri, ieșiți din oraș și mergeți în localitățile de baștină, unde trebuie să promovăm valorile noastre naționale. Nicolae Bălcescu spunea că menirea intelectualilor este să lumineze poporul. Astăzi, avanscena noastră politică are iarăși nevoie de elite intelectuale naționale.

- Vă mulțumesc, doamnă Brânzan, și vă felicit anticipat cu ocazia apropiatelor sărbători. 

Gheorghe BUDEANU,

articol publicat în revista NATURA, august 2017

Susține Natura.md: Devino Patron!