Devino Patron!

În semn de recunoştinţă

În semn de recunoştinţă
Vlad Pohilă la evenimentul dedicat aniversării revistei NATURA. Chişinău, 20 februarie 2020

Vlad Pohilă a plecat. Pentru mine Vlad Pohilă a rămas și este. Este Mare, Înălțător, Iubitor de Patrie, Iubitor de Om, Erou.
Românie, e timpul să-ți cunoști Eroii Tăi. Îi ridicăm în slăvi pe cei morți, suntem indiferenți cu cei vii. Este oare o normă în Spațiul Mioritic?
Vlad Pohilă a plecat în singurătatea, liniștea și în smerenia Vieții. Pământul are prețul morților ce s-au coborât în el. Morții se duc în pământ pentru a-l păzi. Pentru noi.
Să fim demni de această povară, să fim demni, că l-am avut și îl avem pe Vlad Pohilă.
Teodor BUZU, artist plastic

 

Oare ce va zice Vlad Pohilă? E o întrebare pe care mi-o puneam de fiecare dată când prezentam emisiuni la Radio Moldova. Era ora 23.00 când închideam microfoanele, iar Vlad Pohilă mă telefona să-mi spună cum a fost programul. Erau adevărate sărbători dialogurile telefonice cu Omul Limbii Române. Orice cuvânt rostit de Vlad Pohilă era un balsam, or el știa să-l pună la locul potrivit și la timpul potrivit. Mulțumesc, Vlad Pohilă, pentru orele de sfaturi și încurajări!
Amintire veșnică!
Dinu RUSU, jurnalist


Am învățat datorită lui să am încredere în mine, mi-a făcut cunoștință cu oameni minunați, asemeni lui. A fost unul dintre puținii Oameni care nu și-a trădat idealurile pentru arginți. A fost cel care i-a învățat pe profesorii noștri să scrie cu grafie latină. Spunea că cel mai de preț cadou sunt cărțile. Adio, Vlad Pohila! Vei rămâne mereu în inimile noastre...
Ana MORARU, jurnalistă

 

Mereu avea un manuscris cu el, un articol de redactat sau de scris un editorial la revista BiblioPolis a BM „B.P.Hasdeu” unde era angajat. Ținea mult la această revistă, pe care o considera instrument important de reflectare și promovare a activității bibliotecilor, inclusiv a mișcării culturale susținută de acestea. Se bucura ca un copil atunci când avea în față modele și exemple frumoase de vorbitori și admiratori ai limbii române…
Vlad Pohilă a fost un intelectual autentic, un profesionist al domeniului, un publicist, eseist, editorialist de forță. El nu a trișat niciodată cu sentimentele sale pentru limba română: a scris-o, a citit-o, a predat-o, a promovat-o mereu. Ne-a îndemnat pe toți, de la mic la mare, să o iubim, să îndrăgim cartea și să citim mult, în special, în limba română.
Zina IZBAȘ, jurnalistă

 

Ne-am cunoscut acum treizeci și ceva de ani. Tânărul Vlad era doctorand la Academia de Știinţe (încă) a RSSM, unde activam ca docent al Catedrei de filosofie. M-a uimit foarte plăcut prin modul cum, în cadrul unei ore de seminar, a prezentat – printr-o expunere impecabilă, clară și bine argumentată – un subiect filosofic dintre cele mai dificile. A fost pentru mine o adevărată descoperire. Iar de atunci m-am tot convins cu mare satisfacţie că acea primă impresie nu m-a înșelat, calităţile numite caracterizându-l definitoriu, totalmente și constant.
Merită o apreciere deosebită atitudinea pe care au manifestat-o faţă de marele lor consătean primarul și membrii Consiliului local de la baștina sa, dimpreună cu locuitorii satului Putinești – Florești. Vorba e că, în aprilie 2017, comuna a decis ca biblioteca locală să poarte numele consăteanului lor, marele cărturar, bibliofil și bibliolog, scriitorul Vlad Pohilă.
Nicolae COJOCARU, dr. în filosofie


În mediile intelectualităţii românești Vlad Pohilă este cunoscut ca un ilustru cărturar, scriitor, publicist, distins lingvist, traducător și redactor, aprig propagator și apărător al românismului și în special al limbii române. Este Domn al cărţii. Chiar și numele-i corespunde vocaţiei, fiindcă Pohilă înseamnă „înclinat, aplecat”, deci aplecat asupra cărţii. 
Maria COSNICEANU, dr. în filologie

 

A fost un mare iubitor de carte, un cărturar în sensul deplin al cuvântului, având niște lecturi de un volum și de o calitate uimitoare din mai multe domenii – literatură artistică, istorie, lingvistică, filozofie, artă. Prin anii ’80 era abonat la o mulțime de publicații periodice din țară și de peste hotare, de multe ori îl vedeam cu brațele pline de ziare, din care mai și decupa unele materiale, pe care le oferea colegilor, în funcție de interesele fiecăruia. De asemenea, oferea cu multă generozitate din cărțile sale celor care aveau nevoie de ele sau puteau câștiga ceva din lectura lor.
Irina CONDREA, lingvistă

Susține Natura.md: Devino Patron!