Indiferența ne va distruge
natura.md
Apr 12, 2021 01:55
3031
0
Bun găsit, dragă redacţie „Natura"!
Vă mulţumesc pentru că existaţi şi că informați tânăra generaţie despre problemele ecologice şi descrieţi frumuseţea locurilor pitoreşti ce le-a lăsat Dumnezeu.
De vreo câteva ori am încercat să vă scriu, dar acum m-am hotărât pentru că nu mai vreau să văd indiferenţa şi lipsa de dragoste faţă de natura meleagului nostru. Avem o ţară mică, dar cu atâtea locuri frumoase, pe care nu ştim a le proteja.
Sunt din satul Măgdăceşti, Criuleni, localitate situată la 16 km de Chişinău spre direcţia Orhei. În apropiere de sat a fost cândva un iaz mic, situat într- un crater cu adâncimea de vreo 200 metri. Despre acest iaz bunica-mi spunea că s-a format în gaura unei bombe aruncate în cel de-al doilea război mondial. În preajma lui erau o mulţime de izvoraşe, pe care noi, copiii, le amenajam, mergeam să ne odihnim cu părinţii. Prin 1984 aici s-au înecat două fete şi părinţii îndureraţi au săpat un canal prin care s-a scurs apa iazului. Apoi, nu ştiu din ordinul cui, această groapă a început să se umple cu gunoi. În prezent este dezordine totală, se aduc deşeuri şi din Chişinău, şi din sat. S-au făcut încercări din partea primăriei de a amenda pe unii nepăsători, dar fără succes. Şi fără de iaz acest loc era frumos prin mulţimea de izvoare, care acum zac sub mizerie. Până când?
Lunca râului Ichel de lângă satele Ratuş şi Paşcani fusese un colţ de rai, unde creşteau multe specii de plante acvatice şi se adăposteau specii de păsări şi mamifere de baltă. După desecare toate acestea au dispărut fără urmă.
Râul Ichel între satele Pașcani și Cricova. Foto: Alecu Reniță
O altă minune din preajma satului sunt cheile Ichelului, care încep de lângă satul Paşcani şi continuă până aproape de satul Goian. Este un canion de vreo 5 km, care acum 20 de ani era un adevărat colţ de rai. Acum, în preajmă sunt o mulţime de gunoişti şi cariere neautorizate, iar deşeurile se aruncă în albia râului. Şi iarăşi peste tot domneşte nepăsarea.
Să admitem că acestea nu sunt locuri de importanţă turistică, dar nu înţeleg de ce guvernanţii sunt indiferenţi la dezastrul ce se face în locurile pitoreşti? Multe monumente luate sub protecţia statului sunt în degradare.
În 1991 am avut ocazia să merg în excursie în munţii Caucaz şi am vizitat peştera Noul Afon. Pentru prima dată am văzut o peșteră adevărată şi am zis că voi fi printre vizitatori la peştera „Emil Racoviţă", când aceasta se va deschide, precum se scrie în cartea lui A. David „Comori ale naturii pietrificate". Cu părere de rău, au trecut 14 ani şi visul meu nu s-a îndeplinit. Mă întreb, de ce peştera Noul Afon descoperită în 1961 a fost amenajată şi deschisă în 1975, iar peştera „Emil Racoviţă", descoperită in 1959 a rămas neamenajată până astăzi, deşi atât Georgia, cât şi Moldova erau în componenţa URSS. Vorba e că georgienii au ştiut să preţuiască locurile create de Dumnezeu, iar moldovenilor nu le-a păsat şi nu le pasă de patrimoniul natural. S-a scris foarte mult în „Natura" despre această peşteră, dar indiferenţa persoanelor cu funcţii de răspundere continuă. Am mers şi eu la peştera „Emil Racovită" dar n-am văzut decât o carieră, unde se lucrează activ şi nişte blocuri de beton, ca un mormânt. În adânc zace o perlă ascunsă, pe care nimeni încă n-o poate scoate la lumină.
Lacul Revistei NATURA din peștera „Emil Racoviță”. Foto: Alecu Reniță
Consider că atitudinea autorităţilor nu poate fi tolerată. Prin intermediul revistei „Natura" îndemn toţi cititorii să cerem Guvernului să calculeze cât profit poate aduce punerea în circuitul turistic al peşterii faţă de dauna ce se provoacă prin extragerea gipsului şi distrugerea unei bogăţii inestimabile.
Cu stimă şi respect, Maria Midirigan
și copiii mei: Cristy şi Adriana
Publicat în Revista NATURA în numărul 157 (aprilie 2005)
Susține Natura.md: Devino Patron!
