Insolaţia
Insolația este o afecțiune neurologică caracterizată prin totalitatea tulburărilor cerebrale care apar în urma expunerii prelungite la razele soarelui și reprezintă o urgență, deoarece în formele severe de comă, poate fi amenințătoare de viață.
Semne și simptome clinice ale insolației:
Din punct de vedere clinic, insolația se caracterizează prin creșterea excesivă a temperaturii corporale (cu peste 41°C, fenomen cunoscut sub denumirea de hipertermie), însoțită de alterarea stării generale, pierderea conștiinței și cefalee intensă. Cu toate că anhidroza (lipsa transpirației) este prezentă în majoritatea cazurilor de insolație depistate pe secțiile de urgență, pot fi descrise anumite forme particulare de insolație care prezintă transpirații abundente și profunde (semn clinic cunoscut sub denumirea de diaforeză).
Bolnavii cu insolație pot prezenta următoarele manifestări clinice: cefalee severă; agitație; anhidroză (lipsa transpirației); creșterea inițială, iar mai apoi scăderea bruscă a valorilor tensionale; vorbire incoerentă; fotofobie; hipertermie; tegumente calde, uscate și roșii; tahicardie ; dispnee; confuzie; dezorientare temporo-spațială; halucinații; convulsii; comă.
La examinarea clinică a bolnavului cu insolație de către medic, acesta din urmă poate depista prezența următoarelor semne clinice:
- Creșterea temperaturii corporale peste 41°C;
- Tahicardie, cu o frecvență cardiacă de peste 130 bpm (bătăi pe minut);
- Scăderea valorilor tensionale;
- Semne clinice neurologice, datorate afectării sistemului nervos: delir, dizartrie, tremor, confuzie, halucinații, ataxie , convulsii, comă;
- Hipoglicemie;
- Pupile dilatate, fixate sau de aspect normal;
- Nistagmus ;
- Anomalii ale contracțiilor musculare.
Diagnostic
Diagnosticul de insolație se pune pe baza următoarelor trei elemente:
1. Datele obținute din anamneză (motivele internării - simptome amintite de către bolnav, momentul apariției simptomatologiei, ce anume a declanșat simptomatologia, ocupația bolnavului, alte boli asociate, etc.)
2. Prezența, în cadrul examinării clinice efectuate de către medic, a semnelor clinice specifice insolației, descrise anterior
3. Informații obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice (analizele generale ale sângelui, examenul de urină, CT craniu nativ, examinarea funcției musculare, determinarea temperaturii rectale, etc.).
Investigații paraclinice:
- Analizele de sânge. Se recomandă determinarea ionogramei (sodiu și potasiu), dozarea gazelor sanguine, pentru aprecierea gradului de perturbare a funcționalității sistemului nervos central.
- Determinarea temperaturii rectale. Temperatura rectală este singura care indică adevărata valoare a temperaturii corporale, fiind mult mai exactă față de temperatura măsurată la nivelul frunții. Poate indica cu exactitate temperatura corporală a bolnavului, fiind sugestivă în cazul diagnosticului unei insolații.
- Aprecierea funcției renale prin determinarea valorilor ureei și a creatininei. În insolație poate apărea afectarea funcției renale.
- Examenul de urină poate fi sugestiv pentru diagnosticarea insolației. În insolație, urina prezintă o culoare închisă (urină hipercromă) la examinarea macroscopică (cu ochiul liber).
- Tomografia computerizată de craniu nativ (CT craniu nativ) este o investigație care poate oferi informații cu privire la starea și funcționarea cerebrală, indicând afectarea funcției sistemului nervos.
Tratament
Tratamentul insolației reprezintă o urgență medicală și presupune următoarele aspecte terapeutice:
- Oxigenoterapie. În primul rând se urmărește monitorizarea parametrilor vitali (monitorizarea tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și respiratorii, a temperaturii corporale, a saturației în oxigen a țesuturilor-SaO2, a diurezei), pentru a preîntâmpina și a corecta rapid tulburările funcțiilor vitale care pot determina apariția decesului.
- Montarea unei linii venoase în vederea reechilibrării hidroelectrolitice; aceasta este indicată datorită gradului crescut de deshidratare și se realizează prin administrarea parenterală a soluției de NaCl 9% sau glucoză, în concentrație de 10% sau 20%.
- Se recomandă corectarea acidozei metabolice prin administrarea soluției THAM în asociere cu soluția de bicarbonat de sodiu 14%.
- Se indică corectarea tulburărilor hemodinamice și îmbunătățirea perfuziei sangvine se indică administrarea heparinei fracționate (Fraxiparină, Clexan sau Inohep) și a medicației vasopresoare (vasoconstrictoare - precum Nicetamid).
- În cazul bolnavilor cu tensiune crescută se recomandă administrarea medicației hipotensoare (diuretice - Nefrix, Furosemid; inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinii - Enalapril, Captopril, etc.; beta-blocante - Propanolol, Atenolol, etc.; blocanți ai canalelor de calciu - Amlodipină, Diltiazem, etc.)
- Pentru ameliorarea simptomatologiei neurologice se recomandă administrarea medicamentelor sedative (Hidroxizin, Diazepam).
Măsuri de prim-ajutor în insolație
- Bolnavul suspectat cu insolație trebuie așezat în poziție de decubit dorsal (culcat pe spate), într-o încăpere răcoroasă și aerisită sau într-o zonă cu umbră, dacă bolnavul este afară.
- Se recomandă stropirea bolnavului cu apă rece, aplicarea compreselor reci pe frunte, aplicarea pungilor de gheață în zona axilară și inghinală sau împachetări reci (învelirea încheieturilor bolnavului într-un prosop clătit în apă rece).
- În timpul efectuării acestor manevre de prim ajutor, se recomandă solicitarea echipajelor medicale de urgență.
Evoluție. Pronostic. Complicații
În absența tratamentului de urgență, rata de mortalitate prin insolație se ridică la aproximativ 80% din cazuri. În urma administrării tratamentului corespunzător în urgență, rata de mortalitate se reduce la 10% din cazuri. Prognosticul nefavorabil este înregistrat în rândul bolnavilor vârstnici, a bolnavilor cu alte boli cronice asociate și a bolnavilor imobilizați la pat.
În evoluție, insolația poate determina apariția următoarelor complicații:
- Hiperpotasemie
- Edem pulmonar sever
- Hipotensiune arterială prelungită
- Insuficiență renală acută
- Acidoză lactică
- Hipertermie persistentă
- Comă prelungită cu deces.
Autor: Dr. Teodora PURTAN
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 341
Susține Natura.md: Devino Patron!