Devino Patron!

Jurnalista care crede în Steaua Basarabiei

Jurnalista care crede în Steaua Basarabiei

Când la un moment dat constați că un raft din biblioteca personală îi aparține unui anume autor, simți puterea orfeică să însuflețești acele cărți mai întâi cu lectura, apoi, dacă ai și priceperea scrisului, să lași o mențiune în câteva gânduri. Raftul cu cărți sunt ale scriitoarei Doina Cernica din Suceava, jurnalistă de mai multe decenii la ziarul „Crai nou”, o fidelă cititoare a revistei „Natura” din Chișinău și prietenă cu Basarabia, precum și cu mulți basarabeni. Preluând expresia „doamna din cronici” a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Timotei Prahoveanul, care va rămâne cea mai luminoasă caracteristică Doinei Cernica, scrisul său este
neîncăpător în cărțile adunate până acum.

După o experiență excelentă în jurnalism, Doina Cernica o fidelă „slujitoare a luminii” ori „scriitoarea care are lumina slovelor în centrul preocupărilor sale”, după o mențiune a episcopului Timotei Prahoveanul, constată că a realizat „o viață interesantă, cu întâlniri cu oameni, locuri și întâmplări de neuitat. Câteva cărți ale acestei vieți una dedicată marelui sculptor, marelui artist care a fost Ion Irimescu, alta consacrată posterității cărturarului bucovinean Leca Morariu, una (în două volume, al treilea fiind în ultima etapă a pregătirii) despre evenimentele literare și artistice din Bucovina ultimelor decenii și două, împreună cu Maria Toacă din Cernăuți, despre o Bucovină
încă întreagă, al cărei suflet nu a fost despicat de graniță”.

Dacă în acești nu știu câți ani de pandemie drumurile noastre nu mai sunt așa deschise ca în trecut, cartea Doinei Cernica „Privește și încearcă să vezi” este o recomandare spre a călători cu ochii sufletului „urcând și coborând la Zeus” în Grecia; sau „călăuziți de Crucea Mileniului” îți poți imagina că ai ajuns „În Macedonia Macedoniei”, apoi în China fără să ocolești Cernăuțiul, pe care Doina l-a străbătut împreună cu prietena de condei Maria Toacă (o basarabeancă după care plânge Moldova când se bucură Cernăuțiul bucovinean), povestind istorii trăite românește despre Bucovina în mii de pagini de publicistică.

Chișinăul pe care l-a vizitat de mai multe ori cu Niadi-Corina Cernica la „Zilele Mondiale a Filozofiei” sau la vreo lansare de carte, l-a văzut și găsit frumos, admirând orașul ca pe o comoară de la înălțimea Turnului-muzeu, monumentul de istorie și arhitectură din preajma Universității de Stat. 

Cartea recent apărută „Mierla albă pe zăpada neagră” este scrisă și pentru stră-strănepoți ori scrisul ei excepțional se distinge pentru că este „accesibil și celor mari, și celor mici, fie că e vorba de nuanțe voltairiene, de puțin Juels Renard sau Antoine de Saint-Exupery”, scria în prefața acestei cărți Dumitru Radu Popa.

Printre zecile și sutele de articole oare câte din ele i-au lăsat o amintire de neuitat sau pe care nu ar fi vrut să le scrie: „Din cei peste 50 de ani de gazetărie, 37 (de la absovirea Literelor la Universitatea  București la ieșirea la pensie) i-am petrecut în redacții de cotidiene. Nu am ales întotdeauna ce să scriu, nu am putut să scriu doar ce mi-ar fi plăcut: vremurile, editorii, sarcinile redacționale mi-au cerut și articole pe care aș fi dorit să nu le aștern pe hârtie, să nu le public sau pe care le-am considerat doar timp irosit (al meu și al cititorilor). Dar au dominat cele ținând de partea luminoasă a inegalabilei vieți de ziarist, cu toate experiențele sale. Una din cele mai importante fiind manifestarea organizată câțiva ani la rând la Cernăuți, cu întâlniri ale literaților și ziariștilor din sudul și nordul Bucovinei, sub genericul: „Respirări. Preludiu la Limba Noastră cea Română”.

Prietenia Doinei Cernica cu Basarabia a fost verificată  în timp în cele mai frumoase articole scrise despre prietenii de aici. În multe cronici ale ei, numele intelectualilor români din acest spațiu românesc au fost reverberații culturale, cărora Doina le-a găsit cele mai frumoase imagini în care să se reflecte. „Natura” lui Alecu Reniță este un colțișor de lectură din care soarbe toată frumusețea Basarabiei pe care redactorul cu echipa sa, de mai bine de 30 de ani, o menține curată, potrivind cuvântul în apărarea ei.

Afecțiunea pentru cealaltă Moldovă este o stea în care crede și despre care va contiuna să scrie: „Este vorba de nașterea într-o Bucovină înjumătățită, de părinți, de profesori, de educație, de plusul de dragoste pe care îl purtăm instinctiv celor îndepărtați de noi, celor de un neam cu noi de pe pământul său înstrăinat. Este de asemenea o afecțiune generată de cunoaștere, de prietenii, de respect și prețuire. Și pentru că sunt o Vărsătoare idealistă și visătoare și deopotrivă un om al condeiului matur și lucid, și pentru că scriu aceste rânduri la ceasul unei milenare bune vestiri, nu pot să nu mărturisesc cu o inimă plină de bucurie: Cred în Steaua Basarabiei!

Cu aceeași credință de iubire și noi îți spunem, dragă Doina Cernica, că admirăm scrisul tău și ca dovadă de iubire te citim, reunind cititorii a două publicații „Crai nou” de Suceava și „Natura” de Chișinău.

Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 359

Susține Natura.md: Devino Patron!