„La moment, pericolul nostru este înăuntrul R. Moldova...”

– Domnule Vitalie Marinuța, suntem în a treia lună de când Rusia terorizează Europa cu un război nedeclarat împotriva țării noastre vecine – Ucraina. Obrăznicia imperialistă a lui Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, și barbarismul armatei lui în teritoriile ocupate au convins Occidentul, inclusiv Statele Unite ale Americii, să susțină masiv Ucraina în acest război. Cum credeți, vor reuși ucrainenii să țină piept năvălitorilor din răsărit, care sunt azi asemuiți cu istoricele hoarde tătaro-mongole?

- Este o întrebare care se dă permanent la începutul unui război: are agresorul  capabilitățile necesare pentru ași realiza intențiile sale murdare și dacă cei atacați au destulă capacitate de a se apăra, de a rezista. În contextul războiului din Ucraina cred că sunt câteva momente care ne face să sperăm că Ucraina va rezista și nu numai că va rezista, dar, în urma acestui război, Rusia va fi temperată pentru mai mulți ani înainte. 

Consider că Rusia a făcut trei greșeli majore la începutul invaziei sale. În primul rând, și-a supraestimat capacitatea militară proprie și a subestimat capacitatea militară a Ucrainei. Nu a luat în considerație că Ucraina, timp de opt ani, luptă pentru independența și suveranitatea proprie pe teritoriul său și în acest răstimp și-a sporit capacitatea militară, și-a întărit încrederea cetățenilor într-o țară liberă și independentă. În al doilea rând, Rusia a supraestimat așa-numita coloană a cincea,  care e destul de vocală și la noi în R. Moldova. Regimul Putin a investit foarte mult în coloana a cincea a Ucrainei, dar n-a luat în considerație că chiar și rușii din Ucraina trăiau liber, se bucurau de libertatea de a folosi limba lor maternă fără restricții majore și de legi anticorupție, susțineau vectorul european al țării. Ei nu și-au  dorit să vină Putin cu tancurile, să le ia dreptul la libera circulație, dreptul la comerțul liber cu Uniunea Europeană, dreptul la libera exprimare… Deci, ei vroiau să fie ruși în Ucraina, dar fără Putin și fără tancurile lui.

În al treilea rând, Rusia a subestimat capacitatea comunități internaționale, a Statelor Unite ale Americii, a Uniunii Europene și a altor țări de dezvoltare democratică de a se coagula împotriva unui agresor. Până la acest război, unele țări din Europa, aveau o politică mai prietenoasă față de Rusia deoarece erau dependente foarte mult de gazul rusesc. Probabil, strategii din Federația Rusă au decis că circumstanțele favorizează un blitzkrieg de 4-5 zile și că militarii ruși vor fi întâlniți cu flori, cu pâine și sare pe teritoriul Ucrainei. N-a fost să fie și nici nu va fi. Ucraina luptă, rezistă și comunitatea internațională s-a coagulat în jurul ei, îi oferă ajutor militar și financiar. Ucraina are un spirit de luptă enorm, dar vedem deja că este o luptă a întregii comunități libere împotriva autoritarismului și expansionismului rusesc. Ucraina a știut să mobilizeze comunitatea internațională, care dorește să pună punct pentru totdeauna războaielor imperialiste și cotropitoare.

– Sigur că și pentru noi este periculoasă dorința mai veche a Rusiei de a dezmembra Ucraina, de a-și crea în sudul ei proiectul „Malorusia”, care vrea să includă și teritorii din estul R. Moldova – actuala regiune separatistă transnistreană, ocupată de trupe militare rusești. Recentele acțiuni teroriste din regiunea separatistă sunt oare un semnal că Rusia intenționează să atace și R. Moldova?

– Imperialismul rus are ambiții mult mai mari, nu doar asupra Ucrainei și raioanelor de est ale R. Moldova, care se află temporar sub ocupația Federației Ruse. Să ne aducem aminte de așa-numita „doctrină Primakov”, care spune că Rusia, în principiu, cataloghează spațiul în afara granițelor sale în trei dimensiuni: vecinătatea imediată, vecinătatea apropiată și vecinătatea îndepărtată. Conform acestei doctrine, vecinătatea imediată sunt fostele republici ale Uniunii Sovietice, pe care Rusia le consideră teritoriile sale istorice și trebuie să le ia înapoi. Vecinătatea apropiată sunt țările din fostul Pact de la Varșovia care nu au dreptul să fie în NATO, ci să rămână ca zonă de tampon între sfera de interes a Rusiei și cealaltă lume – Occidentul. Deci, intenția Rusiei este de a aduce sub influența sa toate fostele republici sovietice, inclusiv R. Moldova.

În acest sens, putem să aducem câteva exemple din ultimele discursuri ale conducătorilor militari ruși de top, dar și al ministrului rus de externe. Ultimul a spus-o deschis că Republica Moldova ar trebui să-și facă griji de viitorul său. E o amenințare într-un limbaj deloc diplomatic. În plus, provocările care au avut loc în regiunea transnistreană, dar și comportamentul conducătorilor din regiunea autonomă Găgăuză, a partidelor prorusești ale comuniștilor și socialiștilor dau de bănuit că Federația Rusă are planuri agresive asupra R. Moldova. Rusia își dorește ca țara noastră să-i devină un satelit și își folosește, deocamdată, instrumentele politico-economice, iar dacă ele vor eșua, va folosi inclusiv instrumentul militar pentru a-și atinge scopul.

– Dincolo de Nistru, avem trupe militare rusești și armata regimului separatist, totuși acolo un pericol aparte, dar și un interes deosebit, îl prezintă uriașele depozite militare de la Cobasna. Ca fost ministru al apărării, cunoașteți ce au adunat rușii sovietici în acele depozite? Ce s-ar întâmpla dacă soldații ruși le deschid pentru armata regimului separatist sau dacă armata ucraineană le aruncă în aer, pentru a minimaliza pericolul unui atac din spate?

– Depozitul de la Cobasna a fost permanent un pericole iminent pentru securitatea R. Moldova, dar și pentru cea regională. Mai ales azi, când avem război de cotropire în țara vecină, este important să soluționăm problema în cauză. Noi cunoaștem foarte puțin despre ce se află la depozitul de la Cobasna. El a fost format în anii 1940, pe timpul când dincolo de Nistru exista RASS Moldovenească în cadrul Ucrainei.

După căderea Uniunii Sovietice, aici au fost retrase cantități enorme de muniții și armament din fosta Republică Democratică Germană și alte țări ale Pactului de la Varșovia, ca  ulterior să fie duse în Rusia. Azi cunoaștem doar că acolo se află stocate aproximativ 20.000 de tone de muniții și armament. În ultimii 20 de ani, observatori din partea R. Moldova sau observatori internaționali n-au avut acces la acele depozite. Un studiu al Academiei de Științe a R. Moldova făcut în 2005 sub conducerea academicianului Gheorghe Duca, spune că o deflagrație simultană a tuturor munițiilor din depozit ar fi echivalentă cu cea a bombelor atomice aruncate asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki. E vorba de o catastrofă foarte mare, atât umană cât și ecologică. Conform studiului dat, în cazul acestei deflagrații, pe o rază de 4,5-5 km ar fi șters totul de pe fața pământului. Până la depărtări de 50 km clădirile pot fi distruse, iar cutremurul s-ar simți chiar și la Chișinău. 

Al doilea pericol: deși armamentul și munițiile de acolo sunt deja vechi, cu ele s-ar putea înarma armata separatistă sau rusă, dacă ajung în regiune. În condițiile date, R. Moldova ar trebui să întreprindă unele măsuri pentru a demonstra că este nu doar consumatoare de securitate, dar și garant al securității. Dacă tot suntem o țară neutră conform Constituției (personal nu sunt adept al neutralității), consider că, oficialitățile noastre ar trebui să solicite acum Federației Ruse trecerea depozitului de la Cobasna sub jurisdicția R. Moldova. 

Ca țară neutră, am putea asigura paza și securitatea munițiilor și, practic, să nu am permite să fie folosite în acest război. MIG-urile nu le dăm, deci nu vom da nici munițiile. Ulterior, am putea solicita comunității internaționale ajutor pentru a nimici acest arsenal imens de muniții învechite, care prezintă un mare pericol. Sigur, Rusia nu va accepta, dar astfel vom demonstra încă o dată că suntem dornici de pace și că dorim să asigurăm securitatea în regiune. 

– Conducerea R. Moldova este uneori criticată pentru faptul că nu manifestă o atitudine mai drastică în relațiile cu Rusia și că nu colaborează mai deschis cu Ucraina în aceste vremuri de război în țara vecină. Mai mult, Ucraina afirmă că poate să ne ajute acum să ne debarasăm de trupele militare rusești din stânga Nistrului, dar Chișinăul tace. De ce ar exista această stare de incertitudine din partea Chișinăului oficial?

– Nu cunosc care este cauza acestei politici a conducerii R. Moldova, fiindcă nu am atât de multe contacte cu oficialii actuali, dar consider că acum este momentul ca noi să încercăm să soluționăm problemele interne ale țării noastre, în special conflictul înghețat din raioanele de est ale republicii. E momentul potrivit pentru a ne debarasa de separatismul din regiunea transnistreană. Cred că nu e cazul să acceptăm o soluție militară a conflictului cu ajutorul ucrainenilor.  Asta ar fi în detrimentul ambelor părți.

Este totuși un moment prielnic pentru a presa așa-numita administrație de la Tiraspol pentru a deveni mai cooperantă în soluționarea definitivă a conflictului.  Inclusiv presiuni trebuie puse pe beneficiarul economic de bază al separatismului transnistrean – Concernul Sheriff, care, practic, este stăpân în raioanele necontrolate de conducerea constituțională a R. Moldova. După cum știți, aproape 80 la sută din exporturile regiunii separatiste  sunt îndreptate spre Uniunea Europeană, SUA și alte țări democratice. Deci, stăpânul economic (nu și politic) al regiunii ar pierde tot ce a agonisit în ultimii 30 de ani.

Reprezentanții regimului separatist din stânga Nistrului au acum o dilemă mare: să asculte Moscova (inclusiv pentru că au de plătit factura pentru 30 de ani de susținere) sau să-și protejeze banii enormi făcuți în această regiune necontrolată de nimeni? Deci, dacă R. Moldova ar avea un scop și o strategie bine gândită pentru soluționarea conflictului dat, ea ar putea, implicând pașnic atât Ucraina cât și comunitatea internațională, să încerce să soluționeze tocmai acum conflictul, chiar dacă acolo sunt trupe rusești. 

– Domnule Marinuța, ca fost ministru al apărării, puteți să ne spuneți ce capacități de personal, dar și tehnice are R. Moldova pentru a-și apăra independența în cazul în care trupele militare rusești ar ajunge la Odesa și ar continua ofensiva spre Nistru?

– Cu regret, constat faptul că pe parcursul a 30 de ani de independență nici o guvernare nu a investit nici minimumul necesar în capacitatea de apărare a R. Moldova. Nu este secret că noi avem aproximativ doar șase mii și jumătate de militari. O bună parte dintre ei sunt militari pe contract, dar mai avem și militari în termen. Armamentul și tehnica militară din dotarea Armatei Naționale sunt învechite atât după ani cât și moral, iar capacitățile noastre de apărare sunt destul de limitate. Neutralitatea pe care o promovăm și credem că ne va garanta o securitate nu este eficientă, în special acum, când avem exemplul Ucrainei, căreia nu i-a fost respectată neutralitatea chiar de însuși garantul acestei neutralității – Federația Rusă. Consider că trebuie să întreprindem mai mulți pași pentru a ne spori capacitatea militară, capacitatea de apărare.

Neutralitatea (în termeni militari) înseamnă capacitatea de a te apăra de unul singur în caz de agresiune. Nici o țară nu este obligată să-ți acorde susținere militară, dacă ești stat neutru. În aceste condiții, avem dreptul moral, dar și constituțional, de a cere ajutor de la partenerii noștri strategici. Guvernarea R. Moldova trebuie să solicite ajutor inclusiv și armament letal – tunuri, transportoare blindate, tancuri, avioane, obuze – totul ce trebuie pentru apărare. Dacă am începe acum, de unii singuri, să ne restructurăm armata, s-o ridicăm la nivelul capacităților necesare pentru apărare, ne-ar trebui să investim în apărare vreo 12-15 procente din produsul intern brut pe o perioadă de 3-4 ani de zile, ceea ce e un lux pe care nu ni-l putem permite. Deci, unica soluție sunt partenerii noștri străini...

În 2010, în calitate de ministru al apărării, am propus să alocăm apărării 2 procente din produsul intern brut, deoarece, chiar fiind o țară neutră, trebuie să avem o capacitate de apărare mult mai sporită, dar am fost numit militarist și s-a încercat trecerea unei moțiuni de cenzură împotriva mea. Iar și mai haios este faptul că, o altă moțiune de cenzură chiar a ajuns în Parlament pentru că am declarat că în caz de agresiune Armata Națională are capacitatea de a riposta. Astăzi, noi, cetățenii Republicii Moldova cred că ne-am dori să avem o armată care ar putea chiar să ne apere, nu doar să riposteze.

– Dacă, să admitem, trupele militare rusești vor ataca R. Moldova, România, țară acum în componența NATO, va îndrăzni să ne sară în ajutor sau va proceda ca în timpul ultimatumului Moscovei din anul 1940?

- Federația Rusă nu are acum capacitatea militară pentru un atac în sud-vestul Ucrainei. Totuși, ipotetic vorbind, dacă rușii reușesc acest lucru, va fi punctul de pornire atât pentru NATO cât și pentru întreaga comunitate internațională într-o intervenție mult mai dură decât doar cu armament și susținere financiară. Să nu uităm că România are aproape un milion de cetățeni în R. Moldova, dar totodată este stat NATO și deciziile de intervenție nu le poate lua unilateral. Pot să spun că pentru România, va fi foarte dificil să intervină în susținerea noastră fără o decizie colectivă a țărilor NATO.

Ceva timp în urmă, a avut loc întâlnirea miniștrilor apărării din 40 de țări, nu doar din NATO. Au fost prezenți chiar și miniștrii apărării din Japonia și India. Dacă și India, și Japonia au înțeles ce înseamnă agresiunea rusească asupra Ucrainei, atunci, în caz de invazie a R. Moldova, foarte mult sper că vom avea susținerea comunității internaționale, deși nu au nici o obligativitate. 

Pentru moment, pericolul ne paște din interior: coloana a cincea și o parte din vorbitorii de limba rusă, care sunt spălați pe creier în fiecare zi de către propaganda rusească. Spun asta, bazându-mă pe propriile observații. O lună în urmă, am fost la Comrat, unde am intervievat șase persoane cu vârste între 18 și 67 de ani. Propaganda rusească în comunitățile vorbitorilor de limba rusă este enormă. Toți îmi spuneau că sunt împotriva războiului, dar toți ziceau că Putin are dreptate și că el trebuie să meargă până la capăt. Când i-am întrebat pe ce se bazează afirmând asta, mi-au răspuns cu fermitate: „Da ce, nu priviți televizorul?”. Ei se informează doar de la canalele de televiziune și posturile de radio rusești. 

– De 30 de ani încoace ne tot întrebăm: ce ne facem cu Transnistria, care este ca o bombă în propria casă? Iată că chiar omul negru de la Kremlin ne oferă o situație istorică în care ar trebui să luăm o decizie. Unii spun că e momentul să cerem Unirea cu țara-mamă, alții – să solicităm cât mai repede ajutorul Ucrainei pentru a elibera teritoriul din stânga Nistrului de militarii ruși și de regimul separatist. Dumneavoastră ce părere aveți?

– Soluționarea acestui conflict este o problemă complicată, dar în circumstanțele create este momentul să avem o altă abordare.  Formatul 5+2 niciodată nu a fost eficient, iar acum chiar este dăunător. Federația Rusă ar vrea să continuăm în acest format, dar cum vă închipuiți Rusia și Ucraina soluționând împreună conflictul dat acum? Interesul Rusiei nu este soluționarea conflictului, dar menținerea prezenței militare în regiune și controlului asupra R. Moldova. Este un moment oportun pentru a afla ce este mai important pentru elitele de la Tiraspol banii agonisiți, sau suportul lui Putin. Probabil nu vom ști până când războiul din Ucraina nu va avea o predictibilitate, dar trebuie să întreprindem măsuri.

Soluționarea definitivă a conflictului transnistrean trebuie să fie în contextul regional. Când se va ajunge la masa de tratative între Ucraina și Rusia va trebui soluționată și problema conflictului transnistrean. Nu ne putem permite după acest război să se mențină în continuare o enclavă militară rusească aici, în inima Europei. Este oportun să avem o politică mult mai dârză, ceea ce nu ar însemna că trebuie să ne băgăm în văpaia războiului. Trebuie să avem înțelepciune diplomatică și dârzenie în soluționarea acestui conflict. 

Unirea este una din soluții, care cred că e cea mai bună. Unirea cu România ar aduce multe beneficii cetățenilor din R. Moldova, inclusiv și celor din raioanele de est, dacă ar accepta-o. Pericolul ca Republica Moldova să fie cotropită de Federația Rusă există. A existat și în 1917, când Sfatul Țării, prin decizia sa, a salvat pe o perioadă meleagurile noastre de fărădelegile bolșevicilor. Liderii politici și Parlamentele de la Chișinău și București ar putea valorifica acest moment istoric pentru Unire la fel ca atunci. Istoria ne mai dă o șansă de a ne reuni, a deveni rapid cetățeni ai Uniunii Europene, a fi sub umbrela NATO, ceea ce ne va asigura securitatea și prosperitatea pentru mulți ani înainte.

Gheorghe BUDEANU
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 363
 

Susține Natura.md: Devino Patron!