Lacul de smarald, Coloanele de bazalt și Vulcanul stins
În inima României se află o arie protejată de o frumusețe sălbatică, unică în Europa. Este vorba despre Rezervația de la Racoș, întinsă pe o suprafață de 95,2 hectare, cu platouri vulcanice, formațiuni stâncoase, adâncuri cu ape de smarald și locuri cu povești fascinante.
Am părăsit Bucureștiul înainte de apariția soarelui. Răsăritul ne-a prins la Ploiești, când am făcut o pauză de cafea, apoi am luat-o pe Valea Prahovei. Am trecut în viteză de Brașov și Feldioara, apoi am pătruns în Pădurea Bogății. După localitatea Hoghiz, am mers spre Racoș, un mic sat din județul Brașov, atestat documentar în anul 1421 și amplasat pe malul râului Olt, într-o vale frumoasă, înconjurată de dealuri împădurite.
Este un sat autentic din Transilvania, traversat de apele pârăului Sărat, cu gospodării și case tradiționale, toate adunate în jurul Castelului medieval Sükösd-Bethlen, construit în anul 1624 de groful István Sükösd pe domeniul primit de la Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei în perioada anilor 1613-1629. Am trecut pe lângă aceste locuri încărcate de povești și am urmat indicatorul Aria Protejată Complexul Geologic Racoș.
Cerul era limpede și soarele strălucitor. Am luat-o la pas pe un drum de țară, pentru a descoperi spectacolul naturii de la Racoș. Pajiști întinse, iarbă înaltă și arbuști răsfirați pe întreaga suprafață a ariei protejate. Ajunsesem în zonă când trifoiul era în floare, ciupercile își prezentau pălăria soarelui, iar pâlcurile de coada șoricelului erau alintate de o adiere plăcută. Pașii ne purtau spre poieni înmiresmate, viu-colorate, iar în depărtare vedeam primele minuni ale naturii: movile uriașe de culoare roșu-carmin, umbrite pe alocuri de conifere. În scurt timp, ne-am pomenit pe malul unui crater impresionant, plin cu apă de o nuanță albastră-verzuie. Nu mai văzusem un asemenea peisaj selenar, un adevărat fenomen natural, cu abrupturi puternice, formațiuni stâncoase uluitoare și un convoi de dealuri împădurite cu brazi. Eram pe malul Lacului Brazi și-i admiram apa de culoarea smaraldului.
La început, în acest crater al lacului, a fost o importantă carieră de bazalt. După închiderea exploatărilor miniere, fosta carieră s-a umplut cu apă, în urma precipitațiilor, formând lacul de astăzi. Scris de mână și desenat cu floricele, aflu de pe un panou informativ: „În acest lac apa este aceeași în proporție de 80% în ultimii douăzeci de ani. Structura acestui lac este o oală gigantică de bazalt din care apa nu are cum să curgă!” Peisajul e completat de o perdea forestieră, țesută din brazi tineri, salcâmi și arbuști. Nu lipsesc nici plantele iubitoare de apă: stuf, brădiș, papură și coada calului. Zboară fluturi și libelule pe suprafața lacului, se vad mișcările rapide ale peștișorilor din adâncurile limpezi și se aude orăcăitul broaștelor.
În imediata apropiere a lacului, în partea sud-estică a ariei protejate de la Racoș, se află o altă minune a naturii, care te duce cu gândul la Giant’s Causeway din Irlanda de Nord. Este vorba despre un monument al naturii, numit Coloanele de bazalt de la Racoș, un afloriment bazaltic cu o lungime de 30 de metri și înalt de 12-15 metri. De la Lacul Brazi și până la Coloanele de bazalt se merge pe drum drept, urmând indicatoarele de pe traseu, iar la destinație ajungi în doar câteva minute. Peisajul de pe traseu este arid, cu vegetație uscată și cu bucăți mari de rocă roșiatică, aruncate de-a valma prin zonă. În schimb, peisajul Coloanelor de bazalt este de-a dreptul impresionant. Acest monument al naturii se află în arealul fostei cariere de bazalt, iar în zonă sunt cele mai vechi exploatări de bazalt din Munții Peștișani, datând din perioada anilor 1880 – 1900.
Coloanele de bazalt. Foto: Mircea Mitrofan
De la Coloanele de bazalt am făcut cale-ntoarsă spre nord-vestul ariei protejate, acolo unde se află a treia minune naturală: Vulcanul stins Racoș din Dealul Hegheș. Pe drum admirăm albastrul cicorilor, purpuriul florilor de scaieți și galbenul-auriu al ghizdeilor. Relieful se schimbă dramatic la fiecare pas, pământul devine de un roșu întunecat, iar peisajul - de o pustietate desăvârșită. Un ținut cu cratere vulcanice, asemănătoare celor de pe Marte, cu bolovani din lavă pietrificată, în nuanțe de negru, roșu și cafeniu. Malurile înalte ale celui mai mare crater au o nuanță pământie, iar în zonă cresc doar coniferele. Cândva, aici a fost o carieră de scorie bazaltică. Se spune că întreaga arie protejată de la Racoș conservă urmele ultimelor manifestări vulcanice din Munții Carpați, vechi de 1,3-1,5 milioane de ani.
Vulcanul stins Racoș. Foto: Mircea Mitrofan
Complexul Geologic Racoș reprezintă astăzi o arie geologică de importanță națională și este integrată, din 2007, în situl european avifaunistic Natura 2000.
Mircea MITROFAN
Articol publicat în numărul 339
Susține Natura.md: Devino Patron!