Latina Gintă nu mai e regină?
natura.md
Feb 24, 2025 06:14
269
0
Problema actuală în Educație, discutată la rece și în mod controversat de cadrele didactice cu reformatorii din minister este reducerea numărului de ore la istorie, geografie și latină și chiar scoaterea lor din programul școlar. Asta se întâmplă în Ministerul Educației din România. Pentru că elevii din Basarabia, care e pământ românesc, fără îndoială, pleacă să învețe în școlile de peste Prut, și pentru că suntem conectați aproape la același sistem de instruire, școlile și profesorii sunt într-un proces de colaborare, studiem aceleași materii, pe mulți, cei din învățământ, îi interesează schimbările și poate, chiar, pe alții îi afectează.
Se știe că, în R. Moldova, limba latină a fost exclusă din curriculă ca materie de bază. S-a studiat după 1989, atunci când am revenit la un sistem educațional care să educe și să formeze intelecte, elite intelectuale, să extindă creierul copilului la vârsta când poate asimila mai bine și mai ușor. Era o bucurie, prin anii ,90-,2000, după o perioadă lungă de îndoctrinare cu materii, raportate la principiile toxice comuniste – istoria comunismului, comunismul științific etc. -, pentru generațiile ai căror părinți doar visau să aibă o deschidere atât de mare la obiecte care să-i ducă înapoi spre cultură și civilizație. Mai erau (întotdeauna au fost și sunt) bombăneli din partea elevilor, specifice vârstei adolescentine, că pregătirea temelor ia mult timp din distracțiile vârstei, că e prea încărcat orarul cu materii, că la ce îmi vor folosi în viață aceste teme, discipline, că, vorba omului din popor – de prea multă învățătură ajungi nebun -, în schimb disciplinele clasice și predarea lor concentrată pe fond, nu pe formă, creau oameni culți. Scoaterea limbii latine din programa școlară, în R. Moldova, cu mai mulți ani în urmă, n-a trezit vreo reacție nici din partea profesorilor, nici a părinților, cu atât mai mult a elevilor. Nu au prea înțeles basarabenii (și cum să înțeleagă după 60 de ani de învățământ cu tezele leniniste sterile și în frunte cu sloganul „Învățați, învățați și iar învățați!”) că latina limbă e regină, că stă la baza limbilor culte, că este fundamentală pentru înțelegerea limbilor romanice și a evoluției limbajului, că un viitor filolog (dacă mai sunt tineri care vor alege această facultate, respectiv să devină un pedagog bun) trebuie să aibă cunoștințe fundamentale de limbă latină.
Și literatura universală este o povară pentru mulți liceeni, iar unii profesori, învinși de sistem și de indiferența tinerilor la lectură, reduc operele clasicilor, canonice și voluminoase, la studierea fragmentelor, numind opera lui Stendhal sau Hugo, de exemplu, de sute de pagini, ancorată pe teme esențiale pentru viață - texte. Nici istoria, aici în Basarabia, generațiile tinere nu sunt obligate să o studieze, că nici părinții sau bunicii lor nu au studiat-o. Oricum, după terminarea liceului, cei mai mulți deținători ai unei diplome de BAC iau drumul străinătății. Cei care au învățat latina și-au format din ea un statut de om civilizat, doar un emigrant supărat mai flutură cu sloganul: Ubi bene ubi patria, care, de fapt, înțelesul ei este mult mai profund, decât sensul ei interpretat machiavelic.
De ce oare, astăzi, când multe școli, chiar și din zonele rurale, sunt renovate, dotate, când, în multe din ele, WC-ul nu mai este în curte, bibliotecile au carte suficientă, nici condițiile de trai nu sunt atât de grele ca în trecut, dacă nu iei munca ca pe o povară, interesul de carte scade vizibil? Cum să avem de toate și să ne pese mai puțin de învățătură, să respingem statutul de a fi politicoși, inteligenți? În locul disciplinelor clasice sau din numărul lor de ore se introduc altele noi: educație pentru societate, educație pentru familie, educație sexuală, educație de anteprenoriat, financiară, educație pentru o alimentație sănătoasă – toate conținând termenul educație – și doar educație nu este în mediul nostru. Lipsește în familie, în școală, în transport, în societate. Cu atâta educație cum de am ajuns să ne întrebăm adesea că în funcții importante sunt analfabeți funcțional. Poate că desele reforme mimate pe evoluția elevului, provocările la care îl supunem, importarea programelor de studii ale școlilor din străinătate, din care unii câștigă financiar, ambițiile unor funcționari pentru a rămâne în istorie ca autori ai schimbării, înlocuiesc învățământul clasic, sfânt și util oricărei epoci.
Mulți profesori, care se mai dedică școlii, se revoltă – în sine, pe culoare, în intimitatea lor - pentru că e greu, chiar inutil să stai de vorbă cu cineva care urăște limba română, istoria, geografia sau latina. Între acești oameni poate exista un dialog? Azi lumea nu mai este condusă de cel care stăpânește cunoștințe. Citesc articolul acad. Ioan Aurel Pop „Noua ofensivă contra Istoriei și Geografiei” https://www.activenews.ro/opinii/Acad.-Ioan-Aurel-Pop-Noua-ofensiva-contra-Istoriei-si-Geografiei și transmit revolta Domniei sale, pentru a-i spune că mai sunt profesori care înțeleg că „Deștepți sunt aceia care au cunoștințele stocate în creierul lor, care, aflați în fața unei decizii, compară datele din mintea lor și știu să reacționeze „în cunoștință de cauză”, cum se zicea odată. Până să ia deciziile aparatele în locul nostru mai este și nici nu este bine să lăsăm aparatele să decidă totul. Omul inteligent, se spune, este cel care știe să se adapteze bine și repede la provocările vieții”. Școala, prin profesorii rămași la catedră, își valorifică misiunea prin grija și atitudinea lor. Ei au nevoie de încurajare, de susținere, nu de reforme de import și impuse, cu atât mai mult elevul nu are nevoie să-l supunem atâtor provocări.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 396
Susține Natura.md: Devino Patron!
