Libelulele rare din Republica Moldova

Leucorrhinia pectoralis (Charpentier, 1825) – Libelula de baltă aparține ordinului Odonata, familiei Libellulidae. Adulții libelulei de baltă au lungimea corpului de 32 – 45 mm.

Masculul are ochii bruni-verzui, iar partea frontală a capului este albuie. Toracele este negru, cu luciu metalic, iar fețele laterale ale acestuia sunt albicioase, cu dungi roșii. Spațiul dintre aripi de asemenea, este roșu. Aripile sunt incolore, cu nervurile negre. Aripile anterioare la bază au urme de pete, pe când cele posterioare prezintă o pată neagră, triunghiulară. Lungimea aripilor posterioare atinge valori de 30-32 mm, respectiv anvergura fiind de până la 65 mm. Abdomenul are o lungime de 25-27 mm, este îngustat în dreptul segmentelor 3 și 4, iar partea distală în formă de fus. Pe segmentele 2 și 3 există câte o pată de culoare roșie, pe când pe segmentele 4-6 acestea sunt brune, iar pe al șaptelea segment tergitul prezintă o pată mare de culoare galben-deschisă care contrastează cu petele roșii pe celelalte segmente abdominale.

Femela are pe torace și pe segmentele abdominale desene galben-roșcate, iar pe cel de al 7 segment abdominal acestea fiind galben-deschise, contrastând cu petele galben-închise de pe celelalte segmente abdominale. Aripile sunt incolore, cu nervurile negre. Baza aripilor anterioare este hialină, iar pe cele posterioare sunt vizibile urme de pete puțin distincte în spațiul subcostal și pete negre în spațiul cubital, acestea din urma fiind tivite cu galben. Lungimea abdomenului este de 23-26 mm, al aripilor posterioare 30-33 mm.

Apariția adulților are loc din aprilie, iar copulația în prima decadă a lunii mai. Se reproduc în bazine acvatice, cu apă stagnantă sau curgere lentă, unde apa se încălzește ușor, cu o vegetație diversă și o adâncime de 0,1-0,3 m. Depunerea pontei are loc în mâlul umed, apă, rareori în mușchii umezi.

Perioada embrionară durează o lună, iar cea larvară aproximativ doi ani. Nimfele au dimensiunile
corpului de 17 mm. Larvele Libelulei de baltă sunt destul de masive, cu abdomen extins, parcă umflat. Larvele duc un stil de viață sedentar, doar uneori pot fi observate târându-se sau înotând. De obicei, larva se așază între plante sau se târăște încet în desișurile lor, folosindu-și picioarele pentru aceasta. Larvele de L. pectoralis apucă prada cu un organ caracteristic care prezintă un labium diferențiat numit – mască, deoarece acoperă în întregime restul pieselor bucale. Masca este concavă fiind practic folosită ca un căuș care ridică resturi, nămol și alge mici de pe fundul bazinului și scoțând tot ce este potrivit pentru hrană. Larvele de L. pectoralis se hrănesc cu dafnii, larve de țânțari, efemeroptere și alte insecte acvatice. În procesul de năpârlire, atunci când se pregătește pentru năpârlire, în timpul năpârlii, și după năpârlire, până când noile tegumente se întăresc și organele aparatului bucal primesc din nou rigiditatea și proprietățile lor mortale larvele nu se hrănesc.

Libelula de baltă se întâlnește rar pe teritoriul țării, în regiunea Brînzeni, Cioburciu-Răscăeți, Slobozia Mare, Rezervațiile Plaiul Fagului, Codrii, Pădurea Domnească și Suta de Movile. Această scădere a efectivului numeric se datorează poluării bazinelor acvatice, utilizarea pesticidelor, colectarea pentru colecții, etc. Datorită statului de raritatea specia este ocrotită prin Lege și inclusă în ed. 3 -a a Cărții Roșii a Republicii Moldova. Specia are statut de – critică (CR), inclusă în Convenția de la Berna, Directiva EU 1992 și Directiva Habitate (Anexa II și IV).

Principala măsură de protecție este conservarea biotopurilor acvatice împotriva poluării.

Libelula de baltă. Sursă: Cartea Roşie a Republicii Moldova

Anax imperator (Leach, 1815) - popular numită și Libelula imperială este o a altă specie de libelule din familia Aeschidae. Libelula imperială are un areal de răspândire mondială foarte larg de tip Central Palearctic Vestic, traversând Peninsula Scandinavă și până în Africa de Nord și de Sud, în majoritatea zonelor distribuția este mozaicată. La vest Libelula imperială este semnalată în Portugalia, Marea Britanie și Orientul Mijlociu și Asia Centrală, partea europeană a Rusiei. În Republica Moldova este răspândită pe întreg teritoriu, fiind una din cele mai mari specii de libelule.

A. imperator are mărimea corpului de 65-84 mm, lungimea abdomenului de 53-61 ♂ și 49-57 ♀;
anvergura aripilor – 90-100 mm ♂ și 92-102 mm ♀. Adulții prezintă o capsulă cefalică voluminoasă; fruntea, ochii compuși și fața sunt verzi; fruntea pe partea anterioară prezintă o dungă transversală albastră. Piesele aparatului bucal galbene, iar pe partea anterioară a buzei de sus se poate vedea o bandă neagră, lată. Toracele este de culoare verde la ambele sexe. Aripile la femele sunt albăstrui cu pete galbene. La mascul membrana aripilor în partea proximală este albă iar în cea distală cenușie. Nervura costală și unele transversale sunt galbene brune.

Abdomenul femelei este verde sau verde-albăstrui, cu desen dorsal de culoare roșu-brun, iar pe segmentul 10 se găsesc țepi negri și deși. La mascul abdomenul este albastru-deschis cu desen dorsal negru. Larvele libelulei habitează apele stătătoare și curgătoare, consumând diverse organisme acvatice de talie mică până la mormoloci și puiet de pește.

Adulții Libelulei imperiale apar la sfârșitul lunii mai până în septembrie. Aceștia zboară lângă lacuri cu ape lin curgătoare, în mare parte cu vegetație acvatică și înconjurate de pajiști; liziere și poiene ale pădurilor. Femelele pot fi întâlnite până la 4 km depărtare de sursa de apă, iar masculii sunt foarte teritoriali protejând până la 100 m de mal de alți masculi. La bazine mici poate fi un singur mascul.

Zborul este foarte rapid și de lungă durată. Copularea are loc în zbor, departe de apă, uneori deasupra coroanelor copacilor, după care femela depune ouăle în țesuturile moarte ale plantelor acvatice sau tulpinile acestora. Ciclul de dezvoltare al Libelulei imperiale este de 1-2 ani, în funcție de temperatura habitatului, insolația și abundența și disponibilitatea hranei. Astfel, majoritatea larvelor apar în al doilea an, petrecând a doua iarnă în diapauză. Proaspeții adulți apăruți sunt devorați de mierle și alte păsări.

A. imperator își caută prada într-o varietate de habitate, inclusiv câmpuri cultivate sau zone urbane, chiar departe de apă, prinde insecte, în special muște, diverși fluturi, alte specii de libelule și hironomide.

Anax imperator este o specie vulnerabilă (VU), inclusă în Lista operațională, cu un efectiv numeric al populației mic în Republica Moldova, fiind protejată prin Lege.

Principalii factori limitativi sunt cei antropici ca poluarea apelor, utilizarea excesivă a pesticidelor
în agricultură, în special în apropierea bazinelor de apă, etc. Pentru restabilirea populației reproducerea în captivitate nu este cunoscută, dar se necesită o continuă cercetare a răspândirii speciei pe teritoriul Republicii Moldova; conservarea biotopurilor caracteristice; protejarea bazinelor acvatice împotriva poluării.

Libelula imperială. Sursă: Cartea Roșie a Republicii Moldova

Material pregătit de Mocreac Nadejda

Ați văzut una din aceste două insecte? Dacă da, participați la concursul ”Actualizarea datelor privind distribuitia insectelor rare pe teritoriul Republicii Moldova”! Tot ce trebuie să faceți este să expediați locul acestei observației împreună cu o fotografie (dacă aveți) pe adresa de e-mail [email protected] sau [email protected].

Persoanele care vor expedia mai mult de 5 observații vor câștiga premii interesante!

NOTĂ: având în vedere că vor urma multe alte specii, autorii concursului vor publica materiale pe tot parcursul sezonului.

Din acest motiv, toți participanții sunt rugați să facă pozele insectelor pe care le întâlnesc (chiar dacă încă nu au fost publicate) și să le trimită la adresele de mail menționate mai sus.

Cele mai reusite poze vor fi publicate on-line, cu acordul autorului.

Susține Natura.md: Devino Patron!