Devino Patron!

M-or troieni cu drag / Aduceri aminte

M-or troieni cu drag / Aduceri aminte

Anul 2025 este declarat Anul Mihai Eminescu, cel care va rămâne veșnic Luceafărul sufletului românesc, Poetul național și universal, creatorul unei opere monumentale în literatura și cultura română. Misiunea fiecărui român, indiferent de epocă și generație, este să-i cunoască și să-i studieze opera, fiindcă Eminescu înseamnă sufletul, gândirea și demnitatea neamului românesc, fiindcă Eminescu nu-i altceva decât România eternă și esența poporului român.    

 

Natura a făcut parte totdeauna din simţirea şi sufletul nostru, dar Eminescu ne-a deşteptat văzul şi a îmblânzit cuvântul prin care am descoperit farmecul şi magia spaţiului mioritic, ne-a dezlegat de blestemul muţeniei şi ne-a deprins să vorbim cu apele şi frunza verde, cu păsările şi izvoarele, cu munţii Carpaţi şi codrii Bucovinei, ne-a purtat prin Pădurea de argint şi Lacul cu nuferi, ne-a scăldat în apa sfântă a dacilor -- Dunărea şi ne-a gravat harta în „Doina” de la Nistru pân-la Tisa, a făcut să freamăte dumbrăvile basarabene şi împărăţia teilor ieşeni, să prindă grai şesurile bănăţene şi dealurile moldave, câmpiile Bărăganului şi colinele Dobrogei, ne-a lipit inima de inima întregii naturi, care prin versul Luceafărului a rotunjit un tot întreg, un organism unic, un univers ce cuprinde respiraţia milenară a pământului strămoşesc şi a sutelor de generaţii zidite în munţii, codrii şi apele prin care urcăm spre veşnicia şi armonia divină. Fără Logosul lui Eminescu natura românească şi-ar fi pierdut picătura de rouă de pe firul de iarbă, simfonia codrilor și melodia izvoarelor, splendoarea munților și a luncilor de mătasă, licărul stelelor și albastrul cerului de acasă, trilurile păsărilor și vraja peisajelor românești adunate în inima și privirea noastră.   

 

 

Basarabia lui Eminescu

 

Eminescu a fost şi a rămas cea mai adâncă şi cea mai actuală voce a neamului românesc. El va rămâne atâta timp, cât va exista acest neam, fiindcă pe gândirea şi simţirea lui se sprijină fiinţa noastră naţională, fiindcă în mare măsură această gândire şi simţire a trecut în noi, în milioanele de urmaşi care formăm neamul românesc.

Ori de câte ori Eminescu a fost strâmtorat, scos din şcoală sau cenzurat, tot de atâtea ori neamul românesc era lovit de moleşeală, neunire,  degradare şi dezagregare – de atâtea ori cădeam în umilinţă, slugărnicie şi marasm.

Lupta împotriva lui Eminescu nu a încetat nici pe o clipă, fiindcă dragostea şi credinţa lui Eminescu faţă de Ţară şi Neam supără şi astăzi ciocoimea, profitorii, stataliștii, românofobii şi rataţii, care au nevoie de patrie numai ca să le fie punga plină şi să se „lustruiască pe sine”. Cei, care astăzi scrijelează şi doresc să demoleze temeliile din care răsar opera şi crezul lui Eminescu, urmăresc să lase o Românie fără substanţă şi fără identitate naţională.

Când se va scrie istoria adevărată a rezistenţei basarabene, a mişcării de deşteptare şi a luptei pentru natură, limbă, alfabet, identitate naţională, tricolor, dar şi decomunizare, Eminescu va fi în fruntea frunţilor, fiindcă opera lui ne-a dăruit nemurirea sufletului românesc, ne-a dat buletinul de identitate, conştiinţa, simţirea, gândirea şi demnitatea naţională.

În fond, există o singură Basarabie – cea românească, autentică şi veşnică: Basarabia lui Eminescu. Şi atât. Restul sunt invenții ale ocupanților, mancurților, colaboraționiștilor și mercenarilor.

Alecu RENIȚĂ   

 

La steaua

 La steaua care-a răsărit
 E-o cale-atât de lungă,
 Că mii de ani i-au trebuit
 Luminii să ne-ajungă.

 Poate de mult s-a stins în drum
 În depărtări albastre,
 Iar raza ei abia acum
 Luci vederii noastre,

 Icoana stelei ce-a murit
 Încet pe cer se suie:
 Era pe când nu s-a zărit,
 Azi o vedem, și nu e.

 Tot astfel când al nostru dor
 Pieri în noapte-adâncă,
 Lumina stinsului amor
 Ne urmărește încă.

„Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literaţi şi jurnalişti ce nu ştiu a scrie, actori ce nu ştiu a juca, miniştri ce nu ştiu a guverna, financieri ce nu ştiu a calcula, şi de aceea atâta hârtie mâzgălită fără nici un folos, de-aceea atâtea ţipete bestiale care umplu atmosfera teatrului, de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de-aceea atâtea falimente. Vei afla mai lesne oameni ce pun la vot existenţa lui Dumnezeu, decât suflete înamorate în limba şi datinile străbunilor lor, decât inimi care să iubească caracteristica cea expresivă a poporului nostru, minţi ocupate cu chestiunile de viaţă ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizaţiuni. 

Despre inteligenţa noastră - o generaţiune de amploiaţi... de semidocţi... oameni care calculează cam peste câţi ani or veni ei la putere... inteligenţă falsă, care cunoaşte mai bine istoria Franţei decât pe-aceea a României, fii unor oameni veniţi din toate unghiurile pământului, căci adevăraţii copii de român încă n-au ajuns să înveţe carte... oameni în fine care au făptură şi caracter de la taţii greci, bulgari şi numai numele de la mumă - de la dizgraţiata Românie. 

Schimbaţi opiniunea publică, daţi-i o altă direcţiune, răscoliţi geniul naţional - spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme, faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţiune de idei, în care ideea românesc să fie mai mare decât uman, genial, frumos, în fine, fiţi români şi iar români!” 

Fragment din romanul „Geniu pustiu”

 Referințe 

 Astfel se stinse cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. George Călinescu 

Eminescu este o cetate cu o singură intrare și cu o sută de ieșiri. Grigore Vieru 

Omul deplin al culturii românești. Cu numele lui magic deschidem toate porțile spiritului. Constantin Noica 

Dacă poporul român dispare şi rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va şti cine au fost românii. Mircea Eliade

Pentru a fi onești și autentici, când vorbim despre Eminescu, trebuie mai întâi să-l recitim. Dan C. Mihăilescu

Ne întoarcem mereu la Eminescu, pentru că poezia lui nu s-a învechit. Eugen Simion

 

Susține Natura.md: Devino Patron!