Devino Patron!

Mormintele deputaților Sfatului Țării – un subiect important de cercetare

Mormintele deputaților Sfatului Țării – un subiect important de cercetare

Problema mormintelor înaintașilor neamului românesc a fost abordată de subsemnată în repetate rânduri în diverse studii și articole. Am constatat pe anilor că acest subiect important de cercetare este trecut adesea cu vedere. Nu generalizăm, dar ne lipsește cultul față de mormintele înaintașilor la nivel instituțional, un interes constant față de ele.

La simpozioane, comemorări, lansări de cărți etc. elogiem deputații Sfatului Țării și alte personalități marcante, ce și-au adus obolul la Unirea Basarabiei cu Patria istorică, fără să ajungă cu inima, gândul și fapta la locurile lor de veci, fără să identificăm. un mormânt ori altul, să-i fac un parastas, să aprindem o lumânare, ori să depunem o floare. Ne adunăm în săli ambiante – pe la simpozioane, comemorări, lansări de cărți etc., în timp ce unele morminte zac în singurătate și neștire. Nu ne întrebăm dacă un mormânt ori altul sa păstrat, a dispărut, ori e pe cale de dispariție. Nu încercăm să oprim distrugerea lui, să instalăm o cruce, ori alt însemn de pomenire.

Exemple fericite avem puţine, dar și acelea sunt mai degrabă rezultatul unor iniţiative private. Pelerinajele, odată pe an, la Cimitirul Mănăstirii Cernica și la Cimitirul Central Ortodox din Chișinău în ziua de 27 martie – voluntare în mare parte și ele, alte acţiuni răzleţe, bucură sufletul, însă nu acoperă pe departe golurile existente. Este evidentă lipsa grijii permanente faţă de morminte din partea instituţiilor statului din Republica Moldova și România, începând cu primăriile localităţilor de baștină ale deputaţilor.

Cum arată mormintele unor înaintași

Consider că vocea principală, motorul principal în „dezlegarea” problemei pusă de noi în discuţie trebuie să fie istoricii, care pot fi supranumiţi „îngerii de pe pământ ai înaintașilor”, dar și instituţiile de cercetare pe care le reprezintă. Posibil, unii dintre colegi s-ar mira de o așa abordare. Am cunoscut la Iași o reacţie de genul acesta. Totuși, nimeni nu-și consacră timpul și activitatea profesională personalităţilor notorii ale neamului decât un istoric. Rămân ferm convinsă că nu poţi dedica o carte unui personaj istoric, fără să te gândești la soarta mormântului protagonistului lucrării tale, pe care ajungi să-i admiri, uneori până la divinizare.

Mai cu seamă dacă el n-are urmași. Precum nu poţi conduce o instituţie ce poartă numele unui înaintaș, fără să te intereseze starea mormântului acestuia, fără să intervii prompt în rezolvarea problemei. Un exemplu de necrezut este felul cum arată mormântul istoricului Alexandru D. Xenopol de la Cimitirul Bellu din București, deși instituţiile respective au fost sesizate, în repetate rânduri, de diverse persoane, inclusiv de nepotul unuia dintre fraţii Xenopol, stabilit cu traiul în Germania (Alexandru D. Xenopol n-a avut urmași).

Nu se poate să nu-ţi asumi responsabilitatea pentru un mormânt ori altul dacă el este părăsit ori neîngrijit. În astfel de cazuri, istoricii au obligaţia morală să se implice prin autoritatea și relaţiile pe care le deţin, să sesizeze autorităţile, să recurgă la societatea civilă etc. Și, de ce nu, să facă o primă curăţenie la mormânt, dacă l-au găsit într-o stare jalnică. Sloganul „dacă nu eu, atunci cine?” este valabil și pentru timpurile noastre.

Aflându-ne sus, la înălţimea realizărilor profesionale, a gradelor știinţifice, a funcţiilor și a distincţiilor, având în palmares un număr impunător de cărţi și studii editate, să coborâm uneori pe pământ, la nivelul unui simplu om și creștin, după cum ne-a creat Dumnezeu! Să coborâm pe pământ și să „înfiem” un mormânt ori altul, să-l îngrijim asemenea mormintelor de familie. Căci înaintașii neamului fac parte din Marea Familie a Poporului Român.

Cripte cu nume necunoscute

Vrem să subliniem un lucru esenţial. Nu este suficient să știm la nivel teoretic că un deputat ori altul a fost înmormântat în cutare oraș, ori cutare cimitir. Pentru cunoașterea reală, exactă a situaţiei contează identificarea locurilor de veci, cercetările de teren. Istoria mormintelor, cursul „vieţii” unora dintre ele se schimbă, cum se schimbă și viaţa omului.

Dacă cineva va dori să aprindă o lumânare la mormântul lui Ion Codreanu din Cimitirul „Sf. Vineri” din București, va fi surprins să afle că un mormânt cu așa nume nu mai există. În locul lui va găsi două cripte cu nume necunoscute. Ori dacă va ajunge în com. Coșereni, Ialomiţa, va afla că nu mai există nici mormântul lui Gheorghe Mare. Într-o bună zi fiul lui Gheorghe Mare, Alexei Mare, a găsit un mod original de a transporta osemintele părintelui la București... într-o valiză, cu trenul. Scrie despre asta însuși Alexei Mare într-o publicaţie din Cluj. Cu regret autorul nu dă numele cimitirului unde au fost reînhumate osemintele, iar încercările mele de a-l identifica nu s-au încheiat cu succes.

Mormântul lui Teofil Ioncu din Cimitirul „Eternitatea” din Iași, cu o piatră fără nume, intrată pe jumătate în pământ, era destinat până nu demult dispariţiei. Acum se pare că riscul nu mai există, și el așteaptă răbdător de la ieșeni, sesizaţi, în repetate rânduri, de subsemnata, începând cu 2016, să i se dea un aspect demn de votul din 27 martie, și alte fapte lăsate pe pământ.

Vom trece în revistă mormintele identificate de subsemnata în trei localităţi din România. Mă ghidez în cercetările mele de „Tabelul cuprinzând data, locul morţii și locul înmormântării unor deputaţi”, anexat la dicţionarul lui Alexandru Chiriac „Membrii Sfatului Ţării: 1917-1918: Dicţionar” (2001, Buc.). Vreau să accentuez că mă consider într-un fel continuatoarea lui Alexandru Chiriac (1919-2002), și a muncii începută de el.

Bucureştiul adăposteşte cele mai multe morminte ale deputaţilor Sfatului Ţării

Până în prezent am identificat 16 morminte ale deputaţilor Sfatului Ţării, aflate în șapte cimitire din București: Bellu, Cărămidari, Ghencea civil, Herestrău, Reînvierea, Sf. Vineri, Crematoriul Cenușa. După lista lui Alexandru Chiriac la Bellu sunt înmormântaţi patru deputaţi: Elena Alistar (reînhumată din Pucioasa), Vasile Bârcă, Ion Buzdugan și Gherman Pântea. Fostul primar de Chișinău Vasile Bârcă, decedat în 1949, este înhumat alături de soţia Valentina, decedată în 1962. Pe monumentul funerar mai sunt trecute numele scriitorului Ion Ursulescu și a Grazielei (Nina) Ursulescu, decedaţi mai târziu. S-ar putea să fie rude cu familia Bârcă. La Bellu este înmormântat și Constantin Stere.

La cimitirul Ghencea civil din București găsim modestul mormânt al lui Vladimir Cazacliu. Tot acolo a fost înmormântat Pantelimon Erhan, decedat în anul 1971, dar nu cunosc deocamdată locul de veci. Avea un mormânt așa-numit „de șapte ani”, care se repune în circulaţie în caz dacă după acest termen nu-i concesionat de rude ori alţi moștenitori. În evidenţa actuală a cimitirului apare doar numărul parcelei, fără să fie specificat rândul și numărul mormântului. La Ghencea civil au fost reînhumate osemintele lui Dimitrie Groapă, detaliu pe care l-am aflat de la fiul deputatului, Anatolie Groapă. Grigore Cazacliu, fratele lui Vladimir Cazacliu, își doarme somnul de veci la Cimitirul Reînvierea, din apropierea Oborului, unde îi găsim și pe Ștefan Ciobanu și Nichita Smochină.

Deputaţii Petre Cazacu, Ion Codreanu și Vasile Ghenzul (înmormântat cu soţia în același mormânt cu familia Crihan) sunt înhumaţi la Cimitirul „Sfânta Vineri”. Numele lui Vladimir Chiorescu s-a găsit în actele din Cimitirul parohial Herestrău. Urmează ca preotul paroh să identifice mormântul. Poate, din fericire, s-a păstrat. Locul de veci al lui Andrei Scobiola de la cimitirul Cărămidari l-am identificat cu ajutorul nepoatei, pe care am găsit-o prin cartea de telefoane.

Din fericire, doamna trăia de decenii în același apartament, numărul de telefon nu s-a schimbat, iar Scobiola era singurul nume trecut în cartea de telefoane (de altfel, aceeași sursă, deloc de neglijat, m-a dus și la fiica lui Teodor Bârcă din Iași, prin care am aflat de mormântul tatălui deputat). Crematoriul Cenușa din București păstrează urna lui Bosie-Codreanu N. Nicolae. Nu-mi dau seama de ce în Wikipedia scrie că Bosie-Codreanu a murit la Timișoara. După dicţionarul lui Alexandru Chiriac decesul a survenit la București. Am ţinut în mână urna deputatului și cea a mamei sale, de la Crematoriul Cenușa.

Aşteptăm colaborare de la Iaşul nostru drag

După București cu 16 morminte, și Cernica cu 9 morminte, despre care vom vorbi într-un alt articol, vine Iașul cu trei cimitire și 6 morminte: Teodor Bârcă, Atanasie Chiriac, Nicolae Grosu, Teofil Ioncu, (Cimitirul „Reînvierea); Vasile Harea (Cimitirul „Sf. Vasile”) și Gheorghe Năstase (Cimitirul din Grădina Botanică). Cu patru morminte lucrurile stau bine, fiind îngrijite de rude. Două – cele ale lui Teofil Ioncu și a lui Nicolae Grosu sunt părăsite și necesită intervenţia Primăriei Iași. Așa cum unele morminte din capitala tuturor românilor necesită intervenţia Primăriei București și a Arhiepiscopiei Bucureștilor.

„Să ne unim forţele și să întreprindem pași energici într-un domeniu neglijat”, acesta ar fi îndemnul nostru de final. Orice iniţiativă, venită din partea oricărei instituţii ori persoane, va fi binecuvântată de Dumnezeu.

 

Autor:  Maria VIERU-IŞAEV

Susține Natura.md: Devino Patron!